Ce cititi momentan?

[Cthulhu]

[juve3332]

Si, cum e?

[Cthulhu]

1.Apasator
2.Nu stiu

[Iavo]

I have finished a book with a very striking title today: A Madman Dreams of Turing Machines. I decided that i will like it in the second after i have heard that haunting rhyme, and i am glad that the content justified my slightly irrational pre-judgement.

Maybe we never quite appreciate how much the shape of our modern world -it's culture, it's technology, it's political and economical organization- is the result of a handfull of ideas proposed by a handfull of people.

Restless seekers that try to look beyond the accepted wisdom of their own time, to find something no one else understood before them so that they can push forward the adventure of the human spirit.

Kurt Gödel and Alan Turing, the subject(s) of the book, are two such people. It is not an exhaustive look at the lives and works of the two mathematicians. Rather a furtive glance, an elliptical and sparse account of a few moments, a few thoughts and a few dazzling insights under the shadow of which we still live, their implications still unfolding while we try to escape or integrate them.

From Kurt:

𝘞𝘦 𝘸𝘢𝘯𝘵𝘦𝘥 𝘵𝘰 𝘤𝘰𝘯𝘴𝘵𝘳𝘶𝘤𝘵 𝘤𝘰𝘮𝘱𝘭𝘦𝘵𝘦 𝘸𝘰𝘳𝘭𝘥𝘷𝘪𝘦𝘸𝘴, 𝘤𝘰𝘮𝘱𝘭𝘦𝘵𝘦 𝘢𝘯𝘥 𝘤𝘰𝘯𝘴𝘪𝘴𝘵𝘦𝘯𝘵 𝘵𝘩𝘦𝘰𝘳𝘪𝘦𝘴 𝘢𝘯𝘥 𝘱𝘩𝘪𝘭𝘰𝘴𝘰𝘱𝘩𝘪𝘦𝘴, 𝘱𝘦𝘳𝘧𝘦𝘤𝘵 𝘴𝘰𝘭𝘶𝘵𝘪𝘰𝘯𝘴 𝘸𝘩𝘦𝘳𝘦 𝘦𝘷𝘦𝘳𝘺𝘵𝘩𝘪𝘯𝘨 𝘤𝘰𝘶𝘭𝘥 𝘧𝘪𝘯𝘥 𝘪𝘵𝘴 𝘱𝘭𝘢𝘤𝘦. 𝘉𝘶𝘵 𝘸𝘦 𝘤𝘢𝘯𝘯𝘰𝘵. 𝘛𝘩𝘦 𝘨𝘪𝘳𝘭𝘴 𝘐 𝘩𝘦𝘢𝘳 𝘱𝘭𝘢𝘺𝘪𝘯𝘨 𝘪𝘯 𝘵𝘩𝘦 𝘱𝘢𝘳𝘬 𝘸𝘩𝘦𝘯 𝘐 𝘸𝘢𝘭𝘬 𝘵𝘰 𝘵𝘩𝘦 𝘪𝘯𝘴𝘵𝘪𝘵𝘶𝘵𝘦, 𝘰𝘶𝘳 𝘯𝘦𝘪𝘨𝘩𝘣𝘰𝘳 𝘵𝘩𝘦 𝘰𝘭𝘥 𝘸𝘰𝘮𝘢𝘯 𝘸𝘩𝘰 𝘸𝘪𝘭𝘭 𝘥𝘪𝘦 𝘴𝘰𝘰𝘯, 𝘰𝘶𝘳 𝘰𝘸𝘯 𝘤𝘪𝘳𝘤𝘭𝘦, 𝘸𝘦 𝘢𝘭𝘭 𝘱𝘳𝘪𝘻𝘦 𝘢 𝘳𝘦𝘴𝘰𝘭𝘶𝘵𝘪𝘰𝘯, 𝘢 𝘨𝘳𝘢𝘵𝘪𝘧𝘺𝘪𝘯𝘨 𝘦𝘯𝘥𝘪𝘯𝘨, 𝘤𝘰𝘮𝘱𝘭𝘦𝘵𝘦𝘯𝘦𝘴𝘴 𝘢𝘯𝘥 𝘶𝘯𝘪𝘵𝘺, 𝘣𝘶𝘵 𝘸𝘦 𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘶𝘳𝘳𝘰𝘶𝘯𝘥𝘦𝘥 𝘣𝘺 𝘪𝘯𝘤𝘰𝘮𝘱𝘭𝘦𝘵𝘦𝘯𝘦𝘴𝘴.

From Alan:

𝘈𝘴 𝘩𝘦 𝘴𝘵𝘶𝘥𝘪𝘦𝘥 𝘵𝘩𝘦 𝘴𝘰𝘭𝘪𝘵𝘢𝘳𝘺 𝘧𝘭𝘪𝘨𝘩𝘵 𝘰𝘧 𝘵𝘩𝘦 𝘣𝘪𝘳𝘥, 𝘩𝘦 𝘴𝘢𝘸 𝘵𝘩𝘦 𝘣𝘪𝘳𝘥'𝘴 𝘱𝘶𝘳𝘱𝘰𝘴𝘦 𝘪𝘴 𝘵𝘰 𝘧𝘭𝘺. 𝘐𝘵𝘴 𝘣𝘳𝘢𝘪𝘯 𝘦𝘹𝘦𝘤𝘶𝘵𝘦𝘥 𝘢 𝘭𝘪𝘴𝘵 𝘰𝘧 𝘪𝘯𝘴𝘵𝘳𝘶𝘤𝘵𝘪𝘰𝘯𝘴 𝘢𝘯𝘥 𝘪𝘵𝘴 𝘸𝘪𝘯𝘨𝘴 𝘢𝘯𝘥 𝘤𝘩𝘦𝘴𝘵 𝘢𝘯𝘥 𝘧𝘦𝘦𝘵 𝘤𝘰𝘰𝘳𝘥𝘪𝘯𝘢𝘵𝘦𝘥 𝘵𝘩𝘦𝘪𝘳 𝘮𝘦𝘤𝘩𝘢𝘯𝘪𝘤𝘢𝘭 𝘵𝘢𝘴𝘬. 𝘛𝘩𝘦 𝘣𝘪𝘳𝘥 𝘤𝘰𝘭𝘭𝘦𝘤𝘵𝘦𝘥 𝘭𝘪𝘨𝘩𝘵 𝘸𝘪𝘵𝘩 𝘪𝘵𝘴 𝘦𝘺𝘦𝘴, 𝘥𝘦𝘵𝘦𝘤𝘵𝘦𝘥 𝘵𝘩𝘦 𝘸𝘪𝘯𝘥 𝘸𝘪𝘵𝘩 𝘪𝘵𝘴 𝘧𝘦𝘢𝘵𝘩𝘦𝘳𝘴, 𝘴𝘱𝘰𝘵𝘵𝘦𝘥 𝘵𝘩𝘦 𝘳𝘦𝘴𝘵 𝘰𝘧 𝘵𝘩𝘦 𝘧𝘭𝘰𝘤𝘬 𝘰𝘳 𝘭𝘰𝘴𝘵 𝘵𝘩𝘦𝘮. 𝘛𝘩𝘦 𝘣𝘪𝘳𝘥 𝘪𝘴 𝘥𝘪𝘧𝘧𝘦𝘳𝘦𝘯𝘵 𝘧𝘳𝘰𝘮 𝘈𝘭𝘢𝘯 𝘰𝘯𝘭𝘺 𝘪𝘯 𝘥𝘦𝘨𝘳𝘦𝘦. 𝘛𝘩𝘦 𝘣𝘪𝘳𝘥 𝘪𝘴 𝘢 𝘮𝘢𝘤𝘩𝘪𝘯𝘦. 𝘐𝘵 𝘩𝘢𝘴 𝘯𝘰 𝘴𝘰𝘶𝘭. 𝘕𝘰 𝘴𝘱𝘪𝘳𝘪𝘵. 𝘉𝘶𝘵 𝘪𝘵 𝘩𝘢𝘴 𝘢 𝘱𝘶𝘳𝘱𝘰𝘴𝘦. 𝘛𝘩𝘦 𝘣𝘪𝘳𝘥 𝘳𝘦𝘮𝘪𝘯𝘥𝘦𝘥 𝘩𝘪𝘮 𝘵𝘩𝘢𝘵 𝘯𝘦𝘪𝘵𝘩𝘦𝘳 𝘩𝘦, 𝘯𝘰𝘳 𝘞𝘪𝘵𝘵𝘨𝘦𝘯𝘴𝘵𝘦𝘪𝘯, 𝘯𝘰𝘳 𝘢𝘯𝘺 𝘰𝘵𝘩𝘦𝘳 𝘱𝘦𝘳𝘴𝘰𝘯 𝘪𝘴 𝘴𝘰 𝘴𝘪𝘨𝘯𝘪𝘧𝘪𝘤𝘢𝘯𝘵. 𝘛𝘩𝘪𝘴 𝘪𝘴𝘯’𝘵 𝘢 𝘣𝘪𝘵𝘵𝘦𝘳 𝘴𝘦𝘯𝘵𝘪𝘮𝘦𝘯𝘵. 𝘏𝘦 𝘤𝘢𝘯 𝘧𝘪𝘯𝘥 𝘱𝘶𝘳𝘱𝘰𝘴𝘦 𝘢𝘯𝘥 𝘱𝘭𝘦𝘢𝘴𝘶𝘳𝘦 𝘢𝘯𝘥 𝘦𝘷𝘦𝘯 𝘮𝘦𝘢𝘯𝘪𝘯𝘨 𝘴𝘰𝘮𝘦𝘵𝘪𝘮𝘦𝘴. 𝘞𝘩𝘦𝘯 𝘩𝘦 𝘥𝘰𝘦𝘴 𝘵𝘩𝘪𝘴, 𝘩𝘦 𝘪𝘴 𝘭𝘪𝘬𝘦 𝘵𝘩𝘦 𝘣𝘪𝘳𝘥 𝘵𝘩𝘢𝘵 𝘧𝘪𝘯𝘥𝘴 𝘵𝘩𝘦 𝘢𝘪𝘳 𝘢𝘯𝘥 𝘴𝘪𝘯𝘨𝘴. 𝘏𝘦 𝘪𝘴 𝘦𝘷𝘦𝘳𝘺 𝘣𝘪𝘵 𝘢𝘴 𝘴𝘪𝘨𝘯𝘪𝘧𝘪𝘤𝘢𝘯𝘵 𝘢𝘴 𝘵𝘩𝘢𝘵 𝘣𝘪𝘳𝘥.

And a question from another, rather older, mathematician:

𝘠𝘦𝘵 𝘪𝘧 𝘵𝘩𝘦 𝘴𝘰𝘶𝘭 𝘴𝘩𝘰𝘶𝘭𝘥 𝘸𝘪𝘵𝘩 𝘵𝘩𝘦 𝘣𝘰𝘥𝘺 𝘥𝘪𝘦,
𝘈 𝘧𝘭𝘢𝘮𝘦 𝘵𝘩𝘢𝘵 𝘧𝘭𝘪𝘤𝘬𝘦𝘳𝘴 𝘸𝘩𝘦𝘯 𝘵𝘩𝘦 𝘰𝘪𝘭 𝘳𝘶𝘯𝘴 𝘥𝘳𝘺,
⁠𝘚𝘵𝘪𝘭𝘭 𝘣𝘶𝘵 𝘵𝘩𝘦 𝘩𝘦𝘢𝘳𝘵 𝘵𝘩𝘢𝘵 𝘥𝘳𝘪𝘷𝘦𝘴 𝘵𝘩𝘦 𝘴𝘵𝘳𝘢𝘯𝘨𝘦 𝘮𝘢𝘤𝘩𝘪𝘯𝘦—
𝘈𝘯𝘥 𝘸𝘩𝘢𝘵 𝘳𝘦𝘮𝘢𝘪𝘯𝘴 𝘰𝘧 𝘵𝘩𝘪𝘴 𝘺𝘰𝘶 𝘰𝘯𝘤𝘦 𝘤𝘢𝘭𝘭𝘦𝘥 "𝘐"?

[Requiem.]

How beautifully put... I'm not sure if your description is the one that made me look up the book or if the subject itself drew my attention, however the way you talked about it is inspiring.

Eu am terminat recent Minciuni pe Canapea - Irvin Yalom, mi-a plăcut cum a evoluat acțiunea și cum s-a trecut de la anumite personaje principale la altele, also conexiunea dintre ele, but above all else a fost foarte funny overall, deci și-a atins scopul. Pe lângă asta, a fost interesant modul în care avem parte de o incursiune în gândurile psihologilor și se explorează latura lor „umană”.

Acum m-am apucat de Pământul lung, un mix drăguț de SF - fantasy, că tot voiam să citesc de mult timp ceva de la Terry Pratchett (nici co-autorul Stephen Baxter nu e mai prejos) și nu mi-a înșelat așteptările so far, deși sunt încă la început.

[Iavo]

That's very kind, thank you.

[Harley Quinn]

Vara asta, cu unele exceptii, am ramas in zona mea de confort-psihopatii.

Primul care apare in memoria-mi mereu în căutare de timp (de) pierdut este Des Esseintes, din romanul Against Nature de Joris-Karl Huysmans.
Cand creezi un spatiu menit sa te protejeze de viata, de lume si de orice sentimente care ar putea dauna echilibrului unui psihic mult prea fragil, cand umpli acest spatiu cu obiecte menite sa-ti mascheze pustietatea interioara, absenta din propria-ti fiinta si incapacitatea de a simti si de a trai  altfel decât indirect, prin respectivele obiecte și cand emotiile reprimate își clocotesc drumul spre suprafață distrugandu-ti oasele și carnea, as crede ca ai  inteles ca trebuie sa te oprești. Dar nu, Des Esseintes, tu îți smulgi oasele  si cauți o alta cale prin care sa te readaptezi la moarte, pentru ca nu mai ești de mult acolo, pentru ca în lumea creata de tine singurul obiect care lipsește ești tu.


Ceea ce diferențiază narcisismul sănătos de cel patologic este ''gradul'', iar în Zuleika Dobson acesta trăsătură capătă proporții caricaturale, încât devine greu de crezut ca cele întâmplate în roman nu reprezinta doar o fantezie petrecuta în mintea eroinei.  
Mai mult decat Zuleika m-a fascinat stilul lui Max Beerbohm, care descrie  atat de fermecător in roman cat de ridicole si de lipsite de însemnătate sunt  sentimentele si luptele interioare în particular și viata în general.

Un citat din carte care nu prea are legatura cu ce am scris mai sus, dar mi-a placut mie mult asa ca nu conteaza.

''The moon, like a gardenia in the night’s button-hole—but no! why
should a writer never be able to mention the moon without likening her
to something else—usually something to which she bears not the faintest
resemblance?… The moon, looking like nothing whatsoever but herself,
was engaged in her old and futile endeavour to mark the hours correctly
on the sun-dial at the centre of the lawn.''

Alături de Zuleika Dobson, o alta femeie fatala, deși mai putin prolifica-Mildred din Of Human Bondage de Somerset Maugham. Nu aveam asteptari foarte mari de la roman deoarece mai citisem unul de acest scriitor, care mi-a placut foarte puțin spre deloc, The Painted Veil that is. But Of human bondage...Oh God, it's like Dickens, Dreiser, Bolaño and Houellebecq had a (literary) baby. 

Urmatorul in panteonul psihopatilor este Stavroghin din Demonii, roman scris, dupa cum nu stie toata lumea, de prima mea dragoste (literara), Dostoievski. Ma intreb daca exista vreun personaj creat de Dostoievski care sa nu-mi fi intrat pe sub piele si la care sa nu ma gandesc obsesiv luni, uneori ani intregi.
Plictiseala, futilitatea  disprețul și revolta domina lumea interioara a lui Stavroghin. Și o dragoste violenta pentru libertate pe care o cauta cu prețul vieții, al oricărei vieți. Iubirea nu este libertate asa ca o va transforma intr-o comedie a mortii, legăturile de sânge nu sunt libertate asa ca se va instraina de ele, iar relațiile sociale nimic altceva decât falsitate, conveniente stupide astfel încât le va incalca în cele mai...originale moduri. 


(Dis)honorable mentions: Judd Steiner and Artie Strauss (Compulsion by Meyer Levin ) or what happens if you combine Nietzsche with teddy bears. Why, you hit the jackpot, of course.

[Iavo]

Aw...we thought we've lost you. Welcome back, I guess we are lucky you are so fond of psychopaths 8-|

[Fular]

Am citit și eu În răspăr a lui Huysmans acum câțiva ani. Nu m-am prea împăcat cu stilul lui, un pic greoi, un pic divorțat de coerență la nivel narativ (probabil o caracteristică a curentului naturalist), dar mi-au plăcut câteva idei ale lui Des Esseintes, printre care a fost și posibilitatea de a distila conținutul unei cărți, de a-l concentra într-o singură frază abandonând definitiv tendința inerentă a romanelor spre prolixitate. Câteva luni mai târziu, în Profetul lui Gibran și în Nouvelles en trois lignes - acea colecție de articole tragicomice a lui Feneon - am putut întrezări, în mod probabil eronat, o punere în practică, imperfectă, a ideii respective.

[McWilliams]

Ce citesc? Nimic.

Ce MI SE citeste? The Expanse, James S. A. Corey (e un pseudonim pentru doi tip - fat, middle-aged, neck-beard white men, cel mai probabil ).

Este o serie de 8 (momentan; 10 anuntate, in total) roman... ma rog, SCRIERI de tip Sci Fi. Prima carte din serie - Leviathan Wakes - este destul de interesanta. Nu o sa-mi dau cu presupusul despre cat de elevata este actiunea/povestea/intriga fata de asteptarile cuiva care citeste shooty-shooty in space, dar am sa mentionez ca plus faptul ca exista Science in Sci Fi-ul asta. Cineva a bagat cateva ore de efort intelectual pentru a explica niste elemente stiintifice. De la informatii mare (cum rezista corpul uman la calatorii cu viteze imense necesare parcugerii vastelor distante din Sistemul Solar, care ar fi modificarile pe care le-ar suferi corpul uman daca s-ar dezvolta/naste in locuri cu gravitatie artificiala si considerabil redusa fata de cea de pe Pamant, cum este implementata aceasta gravitatie artificiala pe planete, pe luni (sateliti naturali), pe asteroizi, pe sateliti artificiali, pe navele spatiale etc.) pana la unele mai putin mari (cum se obtin/transport resursele, ce anume face utila sau eficienta extinderea/colonizarea unui obiect din spatiu - planeta, asteroid etc., cum impacteaza vidul/bezna spatial(a) luptele intre nave etc.).

I like Science in my Sci Fi. Science cam cum exista candva Science in Star Trek, unde acum e doar Fast & Furious in space.

[Cristan]

Profit de ocazie să recomand și serialul The Expanse pe care am ajuns să îl consider cel mai bun serial SF (unul dintre cei doi scriitori ai romanelor e scenarist și producător la serial). Are de toate - acțiune, dramă, personaje interesante, dar toate ancorate bine în Science. Nu-mi aduc aminte de vreun alt serial care să redea spațiul la fel de bine.

[Harley Quinn]

@Iavo Demons are a girl's best friend, se stie 8-|

Spoiler:

phpBB [video]

@Fular Hmm. Daca ai citit-o in romana e posibil ca traducerea respectiva sa fi rapit cartii din farmecul stilului si din coerenta. In engleza mie mi-a placut enorm.
 
A sample

''He lived within himself, nourished by his own substance, like some torpid creature which hibernates in caves. Solitude had reacted upon his brain like a narcotic. After having strained and enervated it, his mind had fallen victim to a sluggishness which annihilated his plans, broke his will power and invoked a cortège of vague reveries to which he passively submitted.
The confused medley of meditations on art and literature in which he had indulged since his isolation, as a dam to bar the current of old memories, had been rudely swept away, and the onrushing, irresistible wave crashed into the present and future, submerging everything beneath the blanket of the past, filling his mind with an immensity of sorrow, on whose surface floated, like futile wreckage, absurd trifles and dull episodes of his life.
The book he held in his hands fell to his knees. He abandoned himself to the mood which dominated him, watching the dead years of his life filled with so many disgusts and fears, move past.''

Nu stiu ce sa spun despre distilarea continutului cartilor. This type of headline novels seems a bit dystopian to me. In plus, prefer sa fac eu...sinteza respectiva cand citesc ceva, cu toate ca se intampla uneori...probabil de cele mai multe ori, sa interpretez unele carti in moduri in care sarmanii autori nu ar fi visat vreodata ca ar putea fi interpretati. But it's part of the charm, isn't it? For people to be able to perceive a book in so many different ways...Dar am sa citesc The Prophet si Novels in Three Lines si desi nu cred ca am sa-mi schimb punctul de vedere macar am sa-mi fac o idee mai clara despre cum ar arata pusa in practica, chiar și imperfect, viziunea lui des Esseintes, his...dream of ''magical writers'' and ''ideal readers''

(Apare si in Of Human Bondage ideea asta.

''Philip remembered the story of the Eastern King who, desiring to know the history of man, was brought by a sage five hundred volumes; busy with affairs of state, he bade him go and condense it; in twenty years the sage returned and his history now was in no more than fifty volumes, but the King, too old then to read so many ponderous tomes, bade him go and shorten it once more; twenty years passed again and the sage, old and gray, brought a single book in which was the knowledge the King had sought; but the King lay on his death-bed, and he had no time to read even that; and then the sage gave him the history of man in a single line; it was this: he was born, he suffered, and he died. There was no meaning in life, and man by living served no end. It was immaterial whether he was born or not born, whether he lived or ceased to live. Life was insignificant and death without consequence. Philip exulted, as he had exulted in his boyhood when the weight of a belief in God was lifted from his shoulders: it seemed to him that the last burden of responsibility was taken from him; and for the first time he was utterly free. His insignificance was turned to power, and he felt himself suddenly equal with the cruel fate which had seemed to persecute him; for, if life was meaningless, the world was robbed of its cruelty. What he did or left undone did not matter. Failure was unimportant and success amounted to nothing. He was the most inconsiderate creature in that swarming mass of mankind which for a brief space occupied the surface of the earth; and he was almighty because he had wrenched from chaos the secret of its nothingness. Thoughts came tumbling over one another in Philip's eager fancy, and he took long breaths of joyous satisfaction. He felt inclined to leap and sing. He had not been so happy for months.'')

[Fular]

N-am citit-o în română. Am văzut într-o vreme o ediție ieftină de la Cotidianul(?), dar parcă nu mi-a dat inima ghes s-o cumpăr; probabil era într-o traducere mai veche, pre-revoluție. Până m-am hotărât s-o și iau, n-a mai fost disponibilă. Așa că mi-am luat ediția Oxford.

Ca o paranteză, chiar dacă engleza poate fi încadrată ca lingua franca, zic că s-ar putea ca fiind limbi înrudite, o traducere românească ar fi mai fidelă originalului francez? Cam aceiași părere o am și despre romanele rusești - o traducere în română, spre deosebire de una englezească, ar fi mai apropiată de original datorită fondului lingvistic comun. Astea sunt luate în mod grosolan unde ignor talentul traducătorului și reduc totul doar la congruența fondului.
Acum mna, sunt propriile mele păreri. Poate Juve ne (mă) poate lumina mai bine, fiind în domeniu.

Dând toate astea la o parte nu cred că problema a fost neapărat nici cu ediția, ci cu cititorul sau dispoziția și apetența pe care le-am avut atunci pentru lectură.

[Harley Quinn]

Ah, am presupus ca ai citit-o in romana pentru ca în dulcea noastră limba i-ai scris titlul. 

Pe Dostoievski de exemplu l-am citit pana acum exclusiv în romana and I loved every word. Insa am preferat sa citesc Demonii în engleza pentru ca, comparând traducerea realizata de Michael R. Katz cu varianta în romana a cartii pe care o aveam deja pe kindle am concluzionat ca în engleza îmi place mai mult, asa ca am cumpărat cartea în format fizic (tradusa de Katz nu se găsește decât asa), deși mi-ar fi fost mult mai comod sa o citesc in format electronic pentru ca vara stau aproape toată ziua afara unde patrulează pisici care nu au altceva de făcut decât sa-mi saboteze preocupările culturale zgariind rupând și ronțăind. Ma rog. Ma opresc.
Ce am vrut sa spun cu povestea de mai sus este ca din punctul meu de vedere un traducător neinspirat  poate sa distruga o carte și ca de asa ceva am crezut ca ai avut parte tu, spre deosebire de mine care sunt o norocoasa și am avut parte de un traducător minunat.
Dar daca spui ca dispoziția ta e cea care te-a determinat sa-l consideri pe Huysmans greoi și incoerent...well...stop reading fucked-up books from strange authors when you're in that state...Unless you're really into that. That kind of books I mean.

[Triggerix]

Hei. Pe site-ul asta gasiti carti in format electronic (epub, mobi si unele si pdf): https://www.bestseller.md/ebooks/carti-gratis.html. Au si foarte multi autori romani.

[Fular]

Dacă nu-s traduse cu accentul moldovenesc, nu prea merită efortul.

[Triggerix]

[McWilliams]

Dacă nu-s traduse cu accentul moldovenesc, nu prea merită efortul.

I could make a fortune, narrating books with a THICC Loldavian accent.

[sleepknot]

Religii politice de Erik Voegelin

Erik Voegelin s-a nascut in 1901 in Imperiul German, ajungand cadru universitar in Viena anilor 40. Refugiindu-se in America datorita refuzului de a se subscrie miscarii naziste, Voegelin se deschide lumii in anii 50, incepand sa publice un volum impresionant de carti si studii de specialitate pe tema "religiilor politice" si a istoriei ideilor extremiste.

Un autor relativ necunoscut in afara lumii academice, Voegelin s-a luat la tranta cu mai toate "-ismele" de secol XX, urmand linia predecesorului sau Hans Jonas, care a construit o foarte complexa critica a modernismului filozofic, declarand numeroase curente ca forme moderne de gnosticism (sau credinta ca o anumita forma de cunoastere (in speta cea stiintifica, material-dialectica) poate sa implineasca/mantuiasca omul prin sine).

Acuzandu-le de antifilozofie si frauda intelectuala, Voegelin ia pe rand sistemele lui Marx, Nietzche si Heidegger, demontandu-le modelele epistemice si relevand fundamentele "magice" si ideologizante ale fiecaruia. O idee de baza a germanului este aceea ca sistemele totalitare, in speta national-socialismul si comunismul/marxismul, construiesc discursuri apocaliptice pe baze politice, nazuind propasirea "Omului Nou" din cenusa vechii lumi, materializand efectiv doctrine de sens spiritual. Cu alte cuvinte, Voegelin acuza atat stanga si dreapta extrema (confundabile de la un punct) de criptoreligiozitate si gnosticism, de unde si evidentele lor teluri si origini utopice. Stiinta ocupa un rol esential aici, nucleu ei sectar (divortata de teologie si fenomenologia persoanei) relevand intentia curentelor politice de a stabili o ordine a lumii (cunoasterii) prin scurtcircuitarea ei; zidind o iluzie a eternitatii in scoica vremelniciei.

Constient sau nu, am descoperit ca Voegelin evolueaza si parte din ideile de final ale lui Mircea Eliade, construind pe conditia implicita de "homo religiosus" multe din criticile sale. E un specialist a carui scriitura este surprinzator de bine incondeiata, imbinand incidenta ideilor cu o claritate a viziunii odihnitoare -- motiv pentru care ma bucur ca a fost intr-un final tradus si la noi.

Nu e o carte asa de grea cum am facut-o eu sa para. Cine a citit nonfictiune de Eliade o sa ii faca fata cu usurinta. Si chiar daca o parte din ideile sale sunt la randul lor ideologizante, merita parcurs pentru ineditul scierii sale si pentru transparenta cu care supune examenului critic mari ierarhi ai "filozofiei" moderne, figuri ce au schimbat efectiv aspectul si istoria lumii prin ideile lor.

[ola small dickie]

Interesant da de ce linku ala ma duce pe pagina principala a forumului