Pătrunjelu' wrote:Noua MJ e pretty damn hot so at least there's that.
MJ suferă de resting bitch face pe tot parcursul filmului. Asta e extraordinar de departe de damn hot.
Vulturul n-a greșit cu absolut nimic. Am impresia că Stark Enterprise antagonizează oamenii de rând pentru a crea supervillains doar să intre în lumina reflectoarelor ca eroi. Also Tony Stark is an enormous cunt.
Cu totul filmul e foarte meh, salvat doar de prestația lui Keaton. La fel a fost și Kurt Russell în Guardians vol. 2
EpicTroll: Vrei să ştii părerea mea? Oamenii cu păreri ar trebui degrabă împărţiţi la zero.
marvas wrote:ideea cu muzica e deja atat de reciclata in ultimii ani ca incepe sa ma irite orice palylist cu muzica din anii '80. Nu stiu daca Guardians of the Galaxy a inceput, dar de atunci fiecare "blockbuster" pare sa o reia.
Si pe mine ma deranjeaza ideea de actori. Sau de imagini in miscare. Totul e o recliclare a creatiilor fratilor Lumiere, nimic original.
But yeah, mi-a placut Baby Driver. E fain sa mai vezi cate un protagonist visator, optimist, comparativ cu filme ca Logan, care e excelent de alfel, dar prea multi eroi din ultimul timp sunt ruginiti si depresivi.
Am vazut recent si eu Suicide Squad. Nu e mai prost decat ma asteptam. E exact pe atat de prost pe cat ma asteptam. Cum a zis un critic "an all-out attack on the whole idea of entertainment". Ar putea fi privit ca o bijuterie din categoria "so bad it's good" in vreo doua decenii, dar acum nu poate fi amuzant pentru ca e prea tragic, e o almanah a tot ce fac gresit filmele recente fara partile bune care le mai salveaza. Totusi din punct de vedere al efortului actoricesc depus, Margot Robbie si Jaret Leto si-au facut treaba. Nu salveaza in vreun fel filmul, dar noah.
Am fost azi la cinema la Octav al lui celibidache. Am fost total surprins sa vad un nou film romanesc total diferit fata de ce ne obisnuise noul val. E foarte atipic. E un film fara poveste, ce are ca cel mai important punct imaginea, imaginile, aici exceleaza. Marcel iures batran intorcandu se la vila parinteasca spre a o vinde. Filmul are o tenta de basm, de feerie, si ceva putin poate din youth al lui sorrentino. Povestea aproape inexistenta e inlocuita de imagini superbe, dialog mimimal si imixtiuni intre trecut si prezent. Ca punct slab, 2 mari actori, iures si rebengiuc pusi unul langa altul, nu reusesc din pacate o chimie. Parca se resping desi in film sunt aproape unul de altul. Nu joaca impreuna in armonie desi des se imbratiseaza.
Currently playing: Broken Sword 5: The Serpent's Curse
Vazut Blade Runner 2049 la cinema 3D. Dar as fi preferat sa-l vad fara 3D asa ca o sa-l mai parcurg o data cand apare o versiune ok pe filelist. Foarte foarte bun, go see it! Am mai vazut si Taxi Driver in 3 transe 2 zile, good. Din ce-am observat si din ce-am mai citit pe net cred ca filmul este asa de celebru tocmai fiindca multi se pot regasi in Travis (pana si macar un pic), bine nu neaparat ca oricine se va apuca acum sa faca ce-a facut Travis - era si-un specific american acolo, tema lone hero-ului din westerne care ii omoara pe "aia rai" cu pusca. De altfel Travis are o perceptie copilareasca/adolescentina asupra lumii, dorinta de a fi admirat de altii cand se simte izolat de pilda. Ce mi-a parut foarte interesant a fost o sugestie de la cineva: filmul ar putea fi perceput ca o comedie neagra (sau morbida?) sau ca un film horror iar filmul se pliaza bine pe oricare dintre aceste perspective
Este un episod in Gits SAC (2nd Gig?) care ofera o interpretare a lui Travis - still sad but harmless this time
Listen, you fuckers, you screwheads. Here is a man who would not take it anymore. A man who stood up against the scum, the cunts, the dogs, the filth, the shit. Here is a man who stood up.
Ferrrrrrrrrdinand wrote:Am mai vazut si Taxi Driver in 3 transe 2 zile, good.
Oooo, un adevărat maraton.
Am văzut și eu Blade Runner ăsta nou. Merită într-adevăr să fie văzut la cinema, e eye candy (și ear candy). Mi-a plăcut, e probabil filmul anului pentru mine. Mă bucur că Villeneuve a rezistat tentației de a pune în scenă o poveste epică și plină de învățăminte despre o revoltă generală a androizilor, încheiată cu un showdown eroic în citadela lui Wallace - deși am avut impresia la un moment dat că într-acolo se îndreaptă. În schimb, povestea a fost exact cât trebuia să fie, simplă și sentimentală, fără să simtă nevoia să dezvăluie și să rezolve tot.
Parcă mă simt mai bine știind că viitoarea adaptare după Dune e pe mâna lui - stilul ăsta lent, meditativ, eye candy s-ar mula perfect pe romanul lui Herbert.
Asta-seara am vazut un nou episod din filmul serial numit "AC Milan, banii si insuccesul consecvent". HD, surround system, recomandat calduros drept tragi-comedie, insa finalul este previzibil - 8/10.
Edit: Apropo de Dune, am revazut cele doua mini-serii Dune, anume Frank Herbert's Dune si Frank Herbert's Children of Dune. Orice chestie care tine de efecte speciale trebuie privit prin prisma anului in care seriile au fost filmate; dar altfel, nu pot sa nu apreciez IMENS faptul ca, avand un buget solid, dar nu iesit din comun (20 de mil de $ pentru 3 parti vs 63 de mil de $ pentru primul Matrix sau 115 de mil de $ pentru Star Wars, ep 1, ca termen de comparatie), a iesit atat de bine. Acum, na, poate din constrangeri bugetare si nu neaparat directie artistica, s-a optat pentru oameni reali, in costume reale, in decoruri reale, cu dialog si motivatie reala. Astfel incat ce parti de efecte speciale par mai... subtiri/slabe/trase de par/"cheap", sa fie trecute cu vederea - pentru ca povestea te tine in priza, nu calitatea pixelilor. Iar rezultatul este foarte placut, indiferent de cum s-a ajuns acolo.
Asa ca sper ca, da, noul Dune va semana cu "noul" Blade Runner - adica un film clasic, nu ceva turnat in sute de milioane de ore pe un computer.
A copiat fidel atmosfera noir, a adăugat cu grijă niște CGI din ăla bun, de dat la musafiri care trebuie impresionați, a reținut obsesia pentru ritmul lent ca un rîu de cîmpie perfect drept
L-am văzut și eu joia trecută. Sunt în asentiment cu Mahdi. Mă bucur că n-a simițit nevoia să te țină de mână pe parcurs.
EpicTroll: Vrei să ştii părerea mea? Oamenii cu păreri ar trebui degrabă împărţiţi la zero.
DarthZombie wrote:Un singur lucru vreau sa stiu: se ridica muzica la nivelul muncii lui Vanghelis?
A trecut ceva vreme de când am văzut originalul, deci n-aș ști să zic. Probabil că nu o să atingă cult status, dar mie mi-a plăcut. Încă îmi sună în cap synth-urile de pe bucata postată la thread-ul cu soundtracks.
In sfarsit am vazut si eu Blade Runner 2049. Avand in vedere ca originalul e filmul meu preferat, am fost surprins sa aud atatea laude la adresa sequel-ului dat fiind ca nu ma asteptam sa se ridice la un nivel foarte inalt. Acuma pot sa spun cu mana pe inima ca filmul asta e absolut superb si un urmas demn al celui din '82.
Am revazut originalul Blade Runner. Recunosc ca prima data cand l-am vazut mai demult n-am inteles mare lucru si am fost dezamagit, ma asteptam la un spaghetti western printre neoane cu Deckard pe post de Clint Eastwood. De data asta am sters tot ce stiam si am pornit mai open minded, si per total a funcionat, mi-a schimbat impresia. Cred ca e un film bun, dar nu pe atat de bun pe cat putea. Are un univers fascinant, si construit cu subtilitate, dar o poveste care pusa cap la cap nu iasa din tiparele unui film noir de duzina. Punctul sau forte e potentialul sa ne releve chestii despre natura umana prin conceptul de replicanti. Aici problema e ca acestia nu sunt portretizatii foarte convingator, nu mi s-a parut ca reusesc sa creeze un feeling de uncanny valley care e necesar pentru ca mesajul sa aiba impactul dorit.
Am vazut si Blade Runner 2049. Dupa Arrival aveam asteptari reduse de la Villeneuve, dar data asta chiar a facut un film foarte bun, care trateaza inteligenta privitorului cu deosebit respect. E si un spectacol audio-vizual, dar nu in sensul cum sunt alte multe filme care sunt descrise in felul asta, ci in sensul ca te face se reconsideri ce inseamna ca un film sa arate impresionant. Peisajele si scenele exterioare arata excelent, dar nu neaparat in vreun fel cum n-am mai vazut pana acum. In schimb sunt unele locatii interioare care m-au lasat cu gura cascata. Poate nu e filmul perfect, poate in general as vrea sa vad filme cu personaje mai likeable, dar pentru ce se vrea povestea asta, nu vad cum ar fi putut fi realizat mai bine.
Eu personal cred ca Blade Runner este pur si simplu un accident fericit, pentru ca tot ce tine de productia sa a fost un dezastru. Ai o droaie de scene taiate pentru ca ele fie prezentau povestea intr-un fel care nu se pupa cu restul filmului, fie aveau o cu totul alta atmosfera [just look at this, Jesus, what was Ridley smoking when he filmed this?]. Nu mai vorbesc de intreaga aventura cu Vangelis, care a dus la lansarea filmului original cu coloana sonora facuta de catre un replacement si lupte intestine care s-au finalizat cu lansarea muzicii grecului la mai bine de 10 ani dupa lansarea initiala.
Serios, cu un astfel de proces de productie este o minune ca Blade Runner a iesit cum a iesit. Asta mi se pare cel mai incredibil lucru la el.
Multe filme bune sunt un accident fericit. As zice ca e mai degraba o regula decat o exceptie. Uita-te la celalalt dihor care are un fetis din a retusa filme, la zeci de ani de la lansare, pentru ca i se nazare lui ca ar merge ceva in plus/in minus pentru ca filmul sa se apropie de ce viseaza el noaptea. Ma refer la Lucas, pentru cei in dubiu.
Valhalla Rising - mai aveam vreo 2 filme de-a lui Refn de văzut, ăsta era unul dintre ele, l-a scos la un an după Bronson, care mi se pare în mod tranșant cel mai bun film al său și deopotrivă prestația care face din Tom Hardy un actor de luat în seamă. Extrem de introspectiv, se întâmplă puține dar transmite multe. Atât doar că temele abordate îmi sunt antipatice, s-au făcut deja destul declarații despre religie. Dincolo de asta, cadre hipnotizante, atmosferă chilling, o experiență mișto per total.
Phantom of the Paradise - comedie old school, regizată de De Palma. Awkward as fuck, cu o tonă de referințe la clișee și povești cunoscute sau mai puțin cunoscute. Nu aș zice că e din cale afară de amuzant și suferă de handicapul unui rol principal jucat mult sub celelalte. Dar e o mizerie veritabilă. Iar interpretările muzicale sunt pline de farmec.
The Babysitter - asta-i doar o mizerie. Am fost curios ce poate McG, având în vedere cât m-au amuzat tâmpeniile din Supernatural. Dar nu e nici măcar amuzant, just stupid as fuck. O mizerie - a, stai, am zis deja asta.
Baby Driver - foarte interesantă abordare, cum zicea careva pe aici, au fost câteva filme care s-au folosit inspirat de muzică. Baby Driver ar fi printre ele, atât doar că e un film de căcat, lol. Actori buni care joacă execrabil, scenariu cam cretinuț, nu păstrează o noimă anume și nici nu transmite mare lucru, ceea ce ar fi necesar pentru că acțiunea e plictisitoare. Merge văzut pentru că plm, e cu Spacey, Don fucking Draper și varianta lui Jesse Eisenberg care nu trebuie călcată cu autocarul. Și te face să mai vezi Drive o dată.
"Screams of a billion murdered stars give life to the night's peace. While we cling in desperation to the few spinning stones we call worlds."
