Mircea

[marius]

-"Ba, esti sigur?"
-"Da ma. E sigur. Asta are un prieten in Bosnia care se ocupa cu dinastea. O sa fie 1 pauza, 2 final."
Lui Mircea ii sclipeau ochii. Pe fata lui se citea o nerabdare rar intalnita. Chiar avea nevoie de bani, ca taica-su ii daduse doar 100 ron, si trebuia sa traga de ei vreo doua saptamani.
-"Bine ma, hai ca bag si eu" spuse Mircea cedand pontului primit, si se indrepta spre singurul angajat din incinta casei de
pariuri, o femeie plinuta, pe la 38 de ani.
-"1204 1p2f"
Casierita incepu sa tasteze codul, cu mult sictir. Avea o expresie de scarba si nemultumire de sine, plictisita parca de viata, de sotul de acasa, si de copii. Parea resemnata cu acest loc de munca si de remuneratia prea mica. Mircea citi pe ecusonul din pieptul femeii "Margareta Evgheni". Nu prea o placea pe Margareta, ba chiar in topul casieritelor ea s-ar fi pozitionat pe unul din locurile de jos. Pe primul loc se afla Ioana, de la SuperBet. Draguta, si mereu un zambet. Mircea nu putea ascunde faptul ca o placea, ba chiar se gandi ca atunci cand i-ar fi iesit biletul sa incerce sa o scoata pe Ioana la o cafea.
-"Cu cat?"intreba Margareta.
Mircea ezita, nestiind ce suma sa bage. Avea la el suta de la taica-su. Nu se gandi in prealabil la asta. In mintea lui se dadea o adevarata batalie. "Ce p**a mea, e meci sigur, ii bag pe toti ce p**a mea" se gandi el.
-"O suta" spuse Mircea hotarat.
-"O suta?" intreba mirata Margareta. Era obisnuita cu sume de maxim 2-3 lei. Clientii casei de pariuri erau de obicei pustani de liceu ce isi cheltuiau banii de kebab, sau pensionari bolnavi, ce puneau bilete de 20 de meciuri cu un leu.
-"Da, o suta". Mircea zise cuvintele cu o oarecare ingamfare. Inmana bancnota, luand biletul.
Incruntat, incepu sa il analizeze, cu toate ca era doar un eveniment pe el. Isi indrepta mana dreapta spre crestetul capului, si cu degetele alunecand usor printre firele de par slinoase incepu a racai matreata, intr-un ritual ce avea loc de fiecare data cand depunea un efort intelectual intens.
-"Ai bagat?" il intreba Viorel, cel care ii vanduse pontul.
-"Da ma, am bagat."raspunse Mircea, iesind din casa de pariuri. Treningul fake Adidas, cumparat cu 3 bastoane de la o cunostinta, nu prea il proteja de frigul lunii noiembrie. Nu era un barbat prea prezentabil, la cei 29 de ani ai lui. Barba nerasa si cocoasa nu ii faceau cinste. Avea in picioare adidasii lui buni, de fotbal. Ii purta tot timpul, parca pregatit sa joace o miuta in orice moment al zilei. Mirosul intepator de otet ce se datora castravetilor tocmai pusi la murat de maica-sa, fusese acoperit partial de spray. Mircea inca mai studia biletul. 1200 ron scria in dreptul castigului potential. Avea de gand sa puna o buna parte din acesti bani la pastrare, sa isi ia o masina. Mihnea, vecinul de la 5, tocmai isi luase un seria 3 de la bulgari cu vreo 3000 de euro. Era invidios pe Mihai. "Daca nu iese am belit-o" isi spuse, amintindu-si ca pusese toata suma de de la tasu.

***

Nerabdator, fugi imediat la televizorul din sufragerie, tocmai eliberat de taica-su. Ceasul arata exact 22:00. Meciul i se terminase in urma cu 15 minute. Mircea lua telecomanda, si cu degetele tremurande dadu pe teletextul de la TVR, pagina 777. Ochii lui caprui scanau rapid ecranul in cautarea meciului Dinamo Zagreb - Rijeka. Aproape scapa telecomanda din mana. 2-0. Se retrasese in camera lui cu inima batundu-i rapid. Ii era frica. Cum dracu avea sa ii zica lu' taica-su ca tocmai pierduse la pariuri toti banii de la el. Se lungi in pat sa se linisteasca. Isi indrepta privirea spre posterul cu Steaua 2013. "Oare ce ar face Raul Rusescu?" se gandi Mircea.

***

-"Cum p**a mea ma sa pierzi toti banii?!" racni tasu.
Mircea statea cu capul plecat, cu ochii atintiti asupra musamelei patate de pe masa din bucatarie. Ii era frica. Se gandea, nu care cumva sa il pocneasca tasu. Ultima oara cand il lovise fusese la 12 ani, cand il prinse cu verisoara-sa, dezbracati amandoi, pe patul din camera lui.
-"Mi-a zis Viorel de un meci sigur" mormai el. Incerca din rasputeri sa isi tina lacrimile in frau.
-"Da cine p**a mea e Viorel asta ma? Daca iti zice sa te arunci in foc, tu te arunci?"
-"Nu..."
-"Deci, gata. S-a zis cu tine. Nu mai umbli cu Viorel. Si nu o sa mai vezi o letcaie de la mine. Nimic. M-ai auzit?"
-"Da" raspunse Mircea, putin surprins ca cearta tocmai se incheiase. Se ridica de pe scaun, gandindu-se ca scapa usor, dar chiar
in clipa aceea, tasu ii aplica o palma zdravana peste ceafa. Mircea incepu sa planga.

[Waaagh!]

Esti cumva din acea regiune geografica, unica in istoria omenirii, care a fost cucerita si apoi returnata perdantilor fara nici un fel de tratative?

[laur3ntziu00]

Esti cumva Mircea si tocmai ti-ai luat bataie?

[.chester]

Un slice of life de o autenticitate cutremuratoare, ce frizeaza banalul. Marius isi priveste personajele printr-o lentila clinica, magnificand si exacerband dramele marunte ale oamenilor mici si reusind sa scoata la lumina tragedia, acolo unde am fi tentati s-o trecem cu vederea.

3/5 pretty good