Aparent a fost tradusa si in romana, am gasit-o la Carturesti fara nici un fel de sticker. Instabuy ca ar fi pacat sa ratez, e una din cele mai misto coperti din biblioteca so far si nu vreau sa cada prada unei scheme perverse de marketing pentru TV.Pătrunjelu' wrote: Vroiam sa iau asta dar vad ca au schimbat coperta si habar n-am daca jegul ala e sticker sau nu.
.
Dar trebuie inteleasa si femeia. Too much hype killed real history - I was really disappointed to learn that there were no incendiary pigs at Cannae. O sa zic pe thread-ul de carti daca in carte sunt intr-adevar scenarii bune de dat la Acces Direct: Roma Antica, dupa ce trec prin cel putin o parte din ea.
Citatul poate fi mai bine redactat astfel:Pătrunjelu' wrote:Dar "Beard is responsible for presentation of Roman life in a manner that interests the common person in the street and brings to life for them a complete society from the lowest in Rome to the highest in this ancient society."
A zis ceva gen (nu mai stiu acum cat de exacta e formularea, dar asta e ideea) "Winning a battle in ancient times was all about having higher numbers." (juve3332 wrote:Ce-a zis?
), in contextul cuceririi Galiei de catre Cezar. , nu pentru ca avea mai multi trupeti care sa se bata parte-n parte cu dusmanul. 
Nu există o istorie a omenirii, există numai un număr indefinit de istorii a tot felul de aspecte ale vieții umane. Iar unul dintre acestea este istoria puterii politice. Ea este ridicată la rangul de istoric al lumii. După mine însă a gândi astfel înseamnă a comite un delict împotriva oricărei concepții decente despre omenire. E aproape ca și cum ai trata istoria delapidărilor, sau a jafului, sau a otrăvirilor drept istoria omenirii. Pentru că istoria luptelor pentru putere nu este altceva decât istoria crimei internaționale și a asasinatelor în masă (inclusiv, ce-i drept, a unor încercări de a le pune capăt). Aceasta este istoria care se învață în școli și unii dintre cei mai mari criminali ai ei sunt ridicați în slăvi ca eroi ai istoriei.
Dar oare într-adevăr nu se poate vorbi de o istorie universală în sensul de istorie concretă a omenirii? Așa ceva nu poate să existe. Acesta trebuie să fie, cred, răspunsul oricărui umanist și, în special, al oricărui creștin. O istorie concretă a omenirii, dacă ar exista una, ar trebui să fie istoria tuturor speranțelor, luptelor și suferințelor. Pentru că nici una dintre acestea nu este mai importantă decât vreo alta. Evident că această istorie concretă nu poate fi scrisă. Suntem nevoiți să construim abstracții, să omitem, să alegem. Odată cu aceasta însă, ajungem la istoriile multiple și, printre ele, la istoria crimei internaționale și a asasinatelor în masă, care a fost prezentată cu grandilocvență drept istoria omenirii.
Dar de ce a fost selectată tocmai istoria puterii, și nu, bunăoară, cea a religiei sau a poeziei? Motivele sunt multiple. Unul e că puterea ne afectează pe toți, pe când poezia interesează pe foarte puțini. Un altul e că oamenii sunt predispuși spre cultul puterii. Însă nu încape îndoială că acest cult al puterii este o idolatrie umană de cea mai joasă speță, o relicvă a epocii cavernelor, a robiei umane. Cultul puterii s-a născut din frică, emoție pe drept cuvânt disprețuită. Un al treilea motiv pentru care s-a făcut din marea politică miezul "istoriei" este că deținătorii puterii au vrut să fie adorați și au putut să impună să li se împlinească dorințele. Mulți istorici au scris sub supravegherea împăraților, a generalilor și a dictatorilor.
[...]
A susține că Dumnezeu se dezvăluie pe Sine în ceea ce în mod curent se cheamă "istorie", în istoria crimelor și hecatombelor internaționale, este într-adevăr o blasfemie; căci ceea ce se petrece realmente în sfera vieților umane nu prea are mare legătură cu aceste lucruri crude și totodată puerile. Viața omului individual uitat și anonim, necazurile și bucuriile lui, suferințele și moartea lui reprezintă conținutul real al experienței umane de-a lungul secolelor. Dacă aceste lucruri ar putea fi povestite de istorie, atunci cu siguranță nu aș spune că e o blasfemie să vedem în ele degetul lui Dumnezeu. Dar o asemenea istorie nu există și nu poate exista; iar toată istoria care s-a scris, istoria celor Mari și Puternici, este cel mult o comedie ieftină; este opera bufă jucată de niște puteri aflate în spatele realității (comparabilă cu opera bufă a lui Homer jucată de puterile olimpiene din culisele luptelor dintre oameni). Este ceea ce unul dintre cele mai urâte instincte ale noastre, adorația idolatră a puterii, a succesului, ne-a făcut să credem că e real. Și, în această "istorie", nici măcar făcută, ci contrafăcută de oameni, unii creștini cutează să vadă mâna lui Dumnezeu!"
Uiti ca Alexandru a fost o singura persoana care a facut cuceririle pe care le-a facut intr-o singura campanie inainte sa moara la 30 de ani pe cand cuceririle romane sunt rezultatul a secole de razboaie si expansiuni intreprinse de jde generali si imparati. Si e clar ca falangele lui Alexandru ar pierde impotriva legiunilor romane, vorbim de doua armate cu doua sute de ani diferenta in materie de know-how militar, tehnologie si echipament, a le compara e echivalent cu a spune ca o brigada de Red Coats ar fi snopita in bataie de o brigada americana de Airborne din WW2 si asta reprezinta dovada ca Imperiul Britanic a fost o bomba fasaitaIavo wrote:Whaa....Alexandru mi se pare overrrated, majoritatea cuceririlor le-a facut pe seama unui imperiu aflat in declin. Romanii au avut de infruntat inamici mult mai diversi si civilizatii aflate la apogeu, nu in descompunere. Intre falangele lui Alex si legiunile romane cred ca e clar cine ar avea castig de cauza.
Users browsing this forum: Semrush [Bot] and 21 guests
