Ultimul joc terminat, thread cu note

[Azad]

Full Throttle Remastered

Mi-a plăcut pentru ceea ce a fost. O experiență scurtă, nu foarte memorabilă dar destul de ok. Parcă aș vrea un joc similar, cu motocicliști în deșertul american and all that good stuff dar cu o poveste ceva mai „așezată”, ca să zic așa. Anyway, mi-a plăcut mai mult decât Day of the Tentacle Remastered.

Monkey Island 2 Remastered

Loved it. Finalul m-a lăsat prost, totuși. Poate într-o bună zi o să apară pe GoG și The Curse of Monkey Island ca să pot continua cu seria.

[ola small dickie]

nu o sa uit niciodata finalul. de la varianta originala, n-am jucat inca remasterul. am fost shucarit o saptamana pe ron gilbert pt finalul ala. tin minte ca am criticat nervos finalul si pe level forum. dar acum dupa mai multi ani parca mi s-a schimbat parerea, timpul a vindecat

finalul ala inca a ramas necontinuat. urmatoarele jocuri neavand treaba cu ce a lasat ron gilbert

[juve3332]

E unul dintre cele mai bune finaluri vreodata.

[Azad]

Nu mi s-a părut prost, doar foarte surprinzător. Momentan vreau doar mai mult Monkey Island

[juve3332]

E-un final pentru "oameni mari", ca sa zic asa.

[ola small dickie]

daca stiam iniainte sa joc monkey island 2 ca ron gilbert (nu mai stiu sigur daca stiam sau nu, dar as tinde ca nu) avea in scafarlia lui 3 jocuri monkey island poate nu eram atat de socat. finalul acum mi se pare unul misto, dezamagirea nu e in ideea finalului, care repet, e misto ci in faptul ca hintuieste spre un joc 3 care n-a mai fost niciodata

adica ca lasa un masssive cliffhanger. cine stie? poate vom vedea la un moment dat continuarea intr-un joc facut de ron

[.chester]

When I first play Monkey Island 2, I was shocking. Wow, I cant belive is Ron Gilbert. But is a fukkin god demm adventure game.

[ola small dickie]

[Azad]

Conquests of the Longbow - The Legend of Robin Hood

Prima zi în joc: eu unde dracu mă duc? A fost o experiență diferită de ce am jucat până acum și au fost suficiente situații când am avut nevoie de walkthrough. Dar mi-a plăcut foarte mult. Reușește să creeze o atmosferă foarte plăcută, aducând frânturi din Anglia medievală și împletindu-le cu legenda. Au fost momente în care umblam prin pădure doar din plăcerea de a pierde vremea pe acolo și a asculta ciripitul păsărilor. Fiecare zonă din joc are farmecul și atmosfera ei, de la mlaștina sumbră până la bâlciul plin de viață șamd. Puzzle-urile mi s-au părut de bun simț, cu excepția unuia(cred). Acolo unde m-am blocat a fost pur și simplu din incompetența mea. Și am învățat să joc Nine Men's Morris Recomand. Următorul joc de la Sierra o să fie Camelot sau ce îmi recomandă ola.

Tales from the Borderlands

Yeah, e pe lista de must-play de la Telltale alături de The Wolf Among Us și The Walking Dead Season 1. Mă așteptam la ceva plictisitor dar m-a dat pe spate prin personajele interesante și felul cum ironizează dramatismul celorlalte jocuri Telltale. Doar că, în stilul caracteristic Telltale, finalul e unul de doi lei ca să mai facă niște bani cu sezonul 2. Nu știu dacă următorul sezon o să mențină prospețimea ăstuia dar putem spera.

[ola small dickie]

way to go Azad!

[Foxman]

Domina

Mi s-a parut interesant un manager de gladiatori. Ca ce chestii are in el, e bunicel, desi dupa descrierea unor obiecte pare-se ca a fost grabit si urmeaza sa se mai adauge la el. Partea cu adevarat nasoala e ca daca nu te bagi sa controlezi direct gladiatorii, gen il joci ca un joc de manager pur, adversarii scaleaza si nu stau dupa tine, cam ca-n X-COM. Scaleaza mai repede decat iti ia tie sa cresti o mana de oameni sa fie on par cu ei si te trezesti rapid outgunned, mai ales ca daca pierzi un meci pierzi si gladiatorul (cu tot xp-ul lui), si echipamentul lui, si primesti si o bruma de bani de consolare. Asadar poti usor sa pici intr-o spirala nasoala, DAR daca in loc sa rotesti o mana de oameni ai un singur om pe care-l vindeci rapid dupa fiecare meci ala scaleaza mult mai brutal decat adversarii si ajunge sa fie un One Punch Man. Urmeaza doar sa-ti iei ziduri mai inalte sa te asiguri ca golanul ala nu fuge si te-ai scos, te uiti la meciuri cu el vs 15 si vezi cum le da one shot la tot plutonul. Asadar, jocul e bine realizat, soundtrack-ul e fain, dar balansarea a fost facuta din topor, mi se pare ca s-au innecat ca tiganii la mal.

[stef]

Bayonetta: 8/10

Pentru mine la actiune si grafica seamana cu Devil May Cry, dar mult mai scurt.

Pro:
- Bayonetta: eleganta si plina de gratie;
- aripile de fluturasi la jumping & panther mode;
- option for japanese language;
- prezenta puzzle-urilor, chiar daca au fost usoare;
- entertainment games aka "shoot the target" dupa fiecare nivel parcurs;
- in-game cinematics pentru tranzitia dintre nivele, dar totusi parca prea lungi;
- destul de bine portat si optimizat.

Cons:
- un detaliu care m-a deranjat, e ca o plaga pe care o gasesc si in alte titluri de genul asta: e vorba despre camera. Camera este limitata in speed, chiar si la maxim aveam impresia ca eram incetinit. Nu inteleg de ce anumiti dezvoltatori au aceasta afinitate spre slow motion stuff, avand in vedere ca actiunea si bataile sunt la ele acasa si in plina desfasurare, unde ar trebui ca raspunsul la orientarea in spatiu sa fie aproape instantaneu.

[TaikoKaira]

Ryse: Son of Rome - Auzind că are campanie scurtă (cam 6-7 ore), am decis să fac o mică pauză de la Thief Gold pentru a-l butona. Acum că am terminat povestea, pot spune că e un joc frumuşel, cu peisaje drăguțe şi o coloană sonoră bine aleasă. Nici mecanicile de combat nu-s rele, fiind mai mereu sângeroase şi satisfăcătoare. Firul narativ e bine gândit şi interesant, fiind alcătuit din opt părți care pot fi rejucate aleatoriu (după terminare), jucătorul având la dispoziție şi posibilitatea de a alege gradul de dificultate (Legendary - cel mai înalt - mi-a amintit puțin de Dark Souls bcz inamicii încep să-ți ia mult din viață şi trebuie mai tot timpul să te rostogoleşti ).

Notă: 8.4 (deşi e o metodă bună de a te relaxa, jocul se repetă destul de mult şi nu oferă foarte multă complexitate, spre deosebire de alte creații aparținând genului său; în plus, pe lângă faptul că nu prea e jucat online, partea multiplayer e şi ea sărăcuță)

Broforce - N-am mai dat notă în recenzia "oficială" aşa că m-am gândit să-o scriu mai bine aici: 9.25 (de data asta, am scăzut 0.75 din cauza părții multiplayer)

[marvas]

am terminat azi The Bard's Tale, cel din 2004. Luptele sunt foarte repetitive si nesatisfacatoare. Nici evolutia personajului nu te da pe spate. In schimb am apreciat umorul, fiind motivul pentru care am insistat sa il duc pana la capat si sa vad cele 3 finaluri. E un discurs ironic la restul RPG-urilor in care este implicat activ si naratorul.
7/10.

[stef]

In ultima perioada am avut mai mult timp pentru jocuri, asa ca am apucat sa termin cateva titluri pe care se asezase praful de vreo 2 ani de zile de cand le-am cumparat. Mi-am propus sa inchei tot ce am in librarie, in afara de simulatoare si platformere/online.

Dishonored: 8/10
- La inceput jocul nu mi-a produs nici un fel de reactie, insa in timp ce treceam prin misiuni incepea sa devina din ce in ce mai captivant la story si deja ma familiarizasem cu stilul de stealth si combat al lui Corvo;
- mi-a placut conceptul de radial menu pentru abilitati si arme cu un timp de raspuns aproape instantaneu - optimizare mult ravnita, dar din pacate foarte rar intilnita in FPS-uri;
- a fost frumos nivelul cu petrecerea > arhitecura si atmosfera foarte bine realizate, ce furnizau un stil vizual artistic demn de apreciat, iar tenta de epoca victoriana din toate nivelele bine integrata in ambientul si design-ul jocului;
- sistemul de upgrade la abilitati si arme, plus artefactele care trebuiau colectionate;
- faptul ca protagnoistul a avut un meniu destul de variat, de la paine, fructe/legume pana la conserve si carnati + consumul de apa si chiar vin! Insa ce a mi-a placut a fost ca asta au combinat-o cu health si mana regeneration. Totusi de la un timp, conjunctura si imprejurarile l-au cam transformat pe Corvo intr-un fructifer fidel
- in concluzie, per total jocul mi-a placut destul incat sa ma faca sa continui cu Dishonored 2 in viitorul apropiat.

Magnetic cage closed: 6/10
- Nu prea sunt multe de spus despre acest joculet. Din ce am observat, o incercare nereusita de imitare Portal intr-o anumita masura, dar gigelul care imi vorbea parca se forta prea mult sa ma infricoseze cu amenintari formale si replici copilaresti. Cam dezamagitor, am terminat jocul doar ca sa rezolv puzzle-urile.

Hard reset: 6/10
- Un shooter sarac, simplu si scurt, integrat intr-un cyberpunk setting, cu o poveste fantomatica pe care nici nu m-am obosit sa o inteleg - cred ca era vorba de niste conspiratii obscure cu privire la o arma secreta sau ceva. Dar ce m-a suprins e ca am avut la dispozitie doar doua arme si secret area ascunse dupa cutii. In fine, cred ca acest joc a iesit in evidenta cu ceva grafica, environment-ul oraselor aglomerate de tip japonez - apropo de asta ca uneori pe fundal auzeam niste reclame in japoneza, si bataia destul de simplista cu bosii. Nu l-as mai juca a doua oara.

Alan Wake: 5/10
- L-am jucat la recomandarea unui prieten. Well, ce pot sa zic despre acest joc e ca a fost cea mai slaba marfa consumata de mine in ultimul timp. A fost presarat cu tot felul de rahaturi care au reusit sa-mi produca doar nervi si injuraturi pe alocuri, pornind de la mecanicile enervante de gameplay pana la cum ma abordau dusmanii sa ma atace. Nu mi-a placut nici macar personajul principal, nu mai zic de celelalte. Am incheiat jocul doar pentru story, ca sa aflu ca si la acest capitol a fost destul de jalnic. Singura chestie cu care am ramas din acest joc a fost un peisaj frumos de rasarit sau apus pe care l-am admirat cateva secunde in timp ce urcam ceva ca o constructie de beton. Eu personal nu-l recomand nimanui, e ca un film prost.

Darksiders Warmastered edition: 8/10
- Un hack & slash acceptabil, cu poveste, actiune si gameplay ok. A avut cam multe puzzle-uri avand in vedere genul lui, dar au fost combinate in asa fel incat sa fie parcurs cu interes si ceva satisfactie;
- Locatii placute la vedere insotite de un ambient postapocaliptic;
- abilitati si arme cu upgrade customizabil in functie de artefacte si runele gasite;
- luptele cu bosii si modul wrath al lui War, dar care spre dezamagirea mea si cu upgrade la zi tot dura foarte putin;
- l-am incheiat cam in 50 de ore, tragand concluzia ca trebuie sa-l joc si pe 2.

[Rukifer]

Pff, tocmai mi-am dat seama că n-am mai terminat niciun joc de multicel.

Ultimul joc terminat cred că a fost Scanner Sombre - un walking simulator de vreo 4 ore gameplay, în care trebuie să mapezi (?) o peşteră. Okay, arată interesant pentru că totul e în puncte colorate, dar e destul de plictisitor. Mie îmi plăceau walking simulators. În principal pentru că, de obicei, they have some really nice stories. În ultima perioadă, mi-am dat seama că multe dintre ele, inclusiv Scanner Sombre, vor să fie mai profunde decât sunt şi că totul e mult prea repetitiv. 6/10, unimpressive plot twist and kinda boring. Not recommended.

[joonior_bmf]

South Park: TFBW
Distractiv. Daca v-a placut The Stick Of Truth, cu siguranta o sa va placa. Just more of the same, really. Lupte turn-based cu quick time events (optionale, dar recomandate; if you want those critical strikes). Abilitatile sunt, evident, adaptate unei povesti cu supereroi. Puteti alege initial din 3 clase, cu inca 5 deblocate pe parcurs. Protagonistul e acelasi din TSOF, desi nu se transfera nimic din primul joc.
Nu m-a dat pe spate cu nimic semnificativ, dar umorul tipic absurd a reusit sa-mi reaprinda cheful de a revedea seria. Am reluat-o acum vreo 2 ani, dar pe la sezonul 6 m-am luat cu alte chestii si o lasasem. Incidental, unul dintre episoadele din acel sezon trateaza transformarea lui Butters in Professor Chaos, detaliu pe care-l uitasem de mult. Wholesome mischief
Ii dau un 8.5

[marvas]

hah, chiar acum ma uit la episodul respectiv pe Comedy Central.

[Cristan]

Ultimele două jocuri pe care le-am terminat:

Day of the Tentacle: joc din 1993, cu grafică din 2016, jucat în 2017, folosind un walkthrough din 1994. Se potriveşte

Mi-era teamă că umorul s-a pierdut de-a lungul anilor trecuți și peste joc, și peste mine, dar nu a fost cazul. Da, n-a fost ROFL, dar mi-a plăcut, a fost amuzant şi original. Cred însă că aș fi rămas cu o impresie mai puternică dacă îl jucam la vremea lui.

Grafica nouă nu m-a convins în totalitate, aia veche avea alt farmec şi am tot pendulat între cele două versiuni, dar am preferat să joc în principal în HD pentru uşurinţa interacţiunii - n-aş fi avut răbdare să incerc toate verbele alea, unul câte unul, pe toate obiectele din decor.


The Deadly Tower of Monsters
Un comentariu de pe steam îl sumarizează bine:

Using "an old scifi b-movie made into a game" as a setting, The Deadly Tower of Monsters is about 8 hours of fun action platforming that manages to utilize most of the potential of that idea.

Premiza jocului e că gameplay-ul e un vechi film SF de mâna a doua, peste care vorbește acum "regizorul" pe post de commentary track pentru un "release pe DVD" (practic un narator pe tot parcursul jocului care e destul de amuzant). Inamicii și settingul cred că folosesc toate clișeele posibile din filmele SF vechi - astronauți cu cască-balon, pistoale laser, robotul cu beculețe (până și posterul jocului face trimitere la Forbidden Planet), farfurii zburătoare, animaţie stop-motion, machete prinse cu fire, monștri uriași, antene şi luminiţe, evil scientists, mutanţi, clone, etc. Şi toate astea se îmbină foarte bine - gameplayul nu e ceva nemaivăzut, ba chiar puţin greoi pe alocuri - dar experiența per total e una foarte reușita, originală şi inventivă, dacă ai un minim de interes pentru subiect.

A, şi un amănunt interesant: aproape tot jocul se petrece pe verticală, deoarece trebuie să urci pe turnul (gigantic) pomenit în titlu. Ei bine, există în joc şi o mecanică de cădere liberă, prin care te poţi arunca de oriunde de pe turn şi poţi cădea până la bază sau să ajungi (din unghiul potrivit) în orice loc prin care ai trecut anterior, inclusiv la începutul jocului. Practic poţi vizita tot jocul pe care l-ai parcurs printr-o sesiune de cădere liberă, foarte impresionant mai ales când ajungi la nivelurile superioare - de la ultimul checkpoint durează aproape 2 minute să ajungi la bază.

O să pun câteva artwork-uri şi screenuri luate de pe steam, că eu nu m-am gândit să fac în timpul jocului:

Spoiler:

[TG]

ELEX

L-am terminat acum 2 zile, intenționez să îi fac o recenzie. Shit was good, e cel mai bun joc PB de la G3 încoace, cel puțin judecat fiind doar pe baza explorării, care oricum e the main thing. Bine pus la punct engine-ul, în ciuda unor texturi hidoase în cutscene-uri, mediul înconjurător arată bine, nu zboară vaci prin el, ce să mai vrei de la viața?

Combat-ul e so/so, în funcție de cum joci poate fi un fel de Mass Effect sau Risen mai prost. Primul Risen rămâne RPG-ul 3D cu cel mai bun combat probabil, nu am încercat în amănunt Dark Souls dar oricum ăsta e practic un gen în sine.

Nu pot judeca cum ar fi pe alte setări de dificultate, cred că trebuie jucat pe ultra pentru maximul de feel. 20 de ore e practic survival, și cei mai slabi inamici sunt aproape imposibil de dovedit, dar munca pe care o depui să ajungi puternic e cu vârf și îndesat răsplătită. Also, am jucat fără companions și arme, dar PSI-ul devine OP pe final.

Overall, o experiență mișto, trebuie să recunosc că mă așteptam să nu le iasă. Abia aștept un ELEX 2 mai axat pe SF.