ola small dickie wrote: ↑4 Oct 2019, 17:27
Uau! Tre` sa ma reapuc si eu de NOLF 2 candva. l-am inceput dar l-am abandonat desi mi-a placut din cate jucasem. nu prea m-a excitat locatia in care incepi, chestia aia asiatica. dar dupa ce am ajuns undeva intr-o casa in zapezi cu un rusnac a inceput sa-mi placa dar l-am abandonat.
misto tabelul ala comparativ pe care l-ai facut.
Mulţumesc! După ce terminam câte un joc dintr-o serie, mai citeam care e mai bun dintre ele după părerea fanilor. La NOLF am făcut tabel pentru că am simţit că au lucrat pe alte domenii şi pe celelalte le-au lăsat la standarde mai mici. Ar fi fain să termini şi 2-ul pentru că e tot povestea creatorilor iniţiali şi e drăguţ să observi ce au decis să schimbe sau să lase. E ca un fel de evoluţie a lor. Mai puţin Contract Jack. A fost mai mult un produs pentru nemulţumirea unora faţă de cele două jocuri, din câte am citit. Ce e cel mai enervant la A Spy in H.A.R.M.'s Way sunt cele 2 părţi din 2 misiuni în care inamicii se respawn-ează haotic. Indiferent câţi omori, tot mai vin. Zicea şi Mike în review-ul din Level de asta şi că, dacă ai suficientă răbdare, poţi să faci un turnuleţ din ei. Din fericire, nu e aşa în fiecare misiune deci e suportabilă treaba. Să postezi păreri când te reapuci.
"Death is inevitable. Our fear of it makes us play safe, blocks out emotion. It's a losing game. Without passion, you are already dead." Max Payne2: The Fall of Max Payne
Nu sunt pasionat in mod deosebit de ARPG-uri. dar din cand in cand im face placere sa curat mobs pe auto pilot, cu un podcast pe fundal. Asta mi-a placut.
Gameplay bun, combat "meaty", skill tree si character build foarte complexe. Poate prea complexe. Intr-un playthrough full (30-40 oe) nici ai cum sa incerci mai mult de 5% din skilluri.
Loot interesant cand vrea el sa fie, dar parca mult prea rar pica ceva care sa te faca sa inlocuiesti ceva din loadout-ul curent. De exemplu, arma principala cu care am terminat jocul am gasi-o pe la jumatatea lui. Macar e usor sa faci rifturi pentru a calatori rapid la vendori ca sa vinzi junkul.
Povestea m-a pierdut dupa primele 3-4 ore. Probabil nu e rea, dar e livrata 99% prin text notes si quest logs. Se pare ca nu mai am attention span pentru asa ceva.
8/10
Ultimul Assassin's Creed Odyssey, jucat cu Kassandra. Băi nene, nu mă așteptam să mă scufund atât de mult într-un joc video la 31 de ani ai mei... pur și simplu nu am terminat niciun alt AC în afară de ăsta. Mi s-a părut CEL MAI bine realizat joc pe care l-am jucat de la Witcher 3 încoace... bine, cred că exagerez pentru că la fel de mult m-am scufundat și în povestea din Kingdom Come Deliverance, alt joc cu adevărat PENTRU GAMERI unde s-a văzut și acolo dedicarea totală pentru cel din spatele tastaturii.
Pana la urma tine si de personal experience si de asteptari. Daca omul s-a simtit orgasmic in timpul jocului si a crezut ca s-a rupt o bucata din el cand s-a terminat atunci da, e 10/10. Cam la fel a fost si la mine cu Witcher3 recent si cu seria Broken Sword (primele doua) acum niste multi ani . Au fost genul de jocuri care m-au facut sa zic dupa terminarea lor "now what do I do with my life".
Cimitri wrote: ↑17 Oct 2019, 21:49Au fost genul de jocuri care m-au facut sa zic dupa terminarea lor "now what do I do with my life".
This! Acum serios vorbind, nu stau să vânez buguri la un joc, știu că sunt și imperfecțiuni destule... dar sunt la o vârstă când apreciez mai mult o poveste decât niște greșeli.
pai am mai zis, scrieti si cum se cheama jocurile. nu doar poza. de asemenea ma irita userii care se refera la anumite jocuri doar prin initialele lor. Salut, am jucat DTREHU32. e tare. voua v-a placut?
mersi
daca se mai continua aceste 2 trenduri iritante ma voi simti nevoit sa postez la Chestii pe care le urasc azi
nu, o sa postez acum
Currently playing: Broken Sword 5: The Serpent's Curse
Gears 5 - campania. 7/10.
Gameplay de baza satisfacator cu o varietate buna de arme. Chainswording bad guys never gets old.
Poveste decenta, dar nu mi-au placut personajele principale (sunt in genul Kombat Kids din Mortal Kombat X). Sectiunile open world nu isi au rostul. Nu e nimic de explorat sau vazut in afara punctelor de interes unde incepi misiuni secundare. Plus ca dai des de ziduri invisibile pe sau geometrie janky, pe marginea zone de joc, lucruri care te scot din atmosfera.
Am jucat si un Horde Mode, care e distractiv, dar mult prea lung pentru cat de repetitiv e. Un full run dureaza cam 2 ore.
Primul spectacle fighter pe care l-am jucat, deci nu am termen de comparatie in genul asta, dar pot spune ca m-am distrat si nu regret deloc timpul petrecut in el (cam 15 ore). Am ales dificultatea standard (Human), cu combo assist, ca sa nu fie frustrant. Cele 3 personaje cu care joci alternativ sunt foarte diferite ca still si abilitati, dar toate ofera gameplay satisfacator.
Povestea, posonaje si imagistica - bat shit crazy, coloana sonora foarte intensa, potrivita cu actiunea.
Ca minus - devine cam repetitiv spre final.
8.5/10
- Sayonara Wild Hearts - un indie darling scurt și drăguț. Combinație de racer/infinite runner/arcade cu culori neon și soundtrack synth-poppy. M-a readus puțin la viață după două săptămâni în care nu jucasem nimic. Doar pe console momentan. 8/10
- Death Stranding - un joc format aproape exclusiv din chestii pe care le detest în alte jocuri, dar care aici m-au ținut în priză. Un open world mai bun decât MGSV, cu o poveste mai dementă decât în toate opusurile kojimiene (chiar dacă nu la fel de îmbârligată ca în saga MGS). Jumătate M Night Shyamalan, jumătate Tommy Wiseau și jumătate David Lynch. Distractiv, dacă ăsta e gemul tău. 8.5/10
Foarte frumos. Un sequel în adevăratul sens al cuvântului, cu multe riscuri și în consecință cu mai multe probleme decât primul. Probabil că s-a discutat deja destul despre el, dar pe mine nu mă interesa atunci, lel. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut mai mult decât primul. Nu e nici pe departe la fel de închegat și știu despre problemele de producție și toate cele, dar e mult mai bonkers. Mă oftic că nu au existat ascetics în Sekiro, mi se pare o găselniță tare mișto, nu pentru farmat cum fac plebii, ci pentru că îți oferă ocazia să te bucuri de variantele de NG+++ ale bossilor fără să treci iar prin joc.
Este foarte fragmentat, la toate capitolele. Are zone mișto, zone mai puțin mișto, la fel și inamicii, luptele, cam tot. Inclusiv DLC-urile, care parcă sunt alt joc. Foarte faine însă, extrem de intense, zonele făcute pentru co-op play în special îți ridică ritmul cardiac dacă le faci solo. Cum de altfel am și trecut prin el, tot nu aprob absolut nimic legat de multiplayer, fie că e simulat de joc sau real.
Ca și difcultate aș zice că per total jocul de bază e cam la fel ca primul dacă faci abstracție de boși. La boși e mult mai slab, dacă până acum îi rețineam pe cei pe care îi nenoroceam din prima, acum e invers - de reținut boșii care au reușit să mă omoare, puțini la număr. Combinat cu numărul lor mare, se cam ieftinește partea asta, pentru că prinzi încredere și poarta de ceață e deja un moment relaxant, în sfârșit ai trecut de zona asta și îți poți vărsa frustrarile pe un boss nefericit incapabil să îți pună probleme. Ba chiar nici cu ascetics nu am întâmpinat mare rezistență, luptele mișto le-am făcut până la NG+3.
Singurul boss run care mi s-a părut cu adevărat dificil e raindeer rape area, nu mi-a luat multe încercări să omor pisicile, dar s-au simțit ca o veșnicie, lol.
Atmosfera în schimb mi-a plăcut mai peste tot, chiar și în zonele alea mai puțin reușite. Heide Tower e locația mea preferată din ambele jocuri. Așa scurtă cum e, îmi place foarte mult tendința de high fantasy, apreciez nihilismul dar prea te simți ca un adolescent care trece prin faza emo în jocurile astea, un pic de culoare contribuie la formarea unui contrast necesar.
Nu știu dacă voi continua cu DS3 acum, dar cu siguranță îl voi juca și pe acesta și Demon Souls, că tot se poate emula fără probleme.
"Screams of a billion murdered stars give life to the night's peace. While we cling in desperation to the few spinning stones we call worlds."
Eu am luat pauză la castelul în nori înconjurat de dragoni, una dintre cele mai frumoase zone (și Shrine of Amana e frumoasă). Could have done cu mai puțini tipi care explodează.
De acord la boși. După Ruin Sentinels, doar Smelter Demon a reușit să mă mai blocheze (so far).
După ce terminam câte un joc dintr-o serie, mai citeam care e mai bun dintre ele după părerea fanilor. La NOLF am făcut tabel pentru că am simţit că au lucrat pe alte domenii şi pe celelalte le-au lăsat la standarde mai mici. Ar fi fain să termini şi 2-ul pentru că e tot povestea creatorilor iniţiali şi e drăguţ să observi ce au decis să schimbe sau să lase. E ca un fel de evoluţie a lor. Mai puţin Contract Jack. A fost mai mult un produs pentru nemulţumirea unora faţă de cele două jocuri, din câte am citit. Ce e cel mai enervant la A Spy in H.A.R.M.'s Way sunt cele 2 părţi din 2 misiuni în care inamicii se respawn-ează haotic. Indiferent câţi omori, tot mai vin. Zicea şi Mike în review-ul din Level de asta şi că, dacă ai suficientă răbdare, poţi să faci un turnuleţ din ei. Din fericire, nu e aşa în fiecare misiune deci e suportabilă treaba. Să postezi păreri când te reapuci. 
