Jocuri neconvenționale

[Jaunty]

Think way outside the box.

One Hour One Life al lui Jason Rorher mi-a resuscitat interesul pentru jocuri. Dar în această „industrie” de proporții greu de cuprins cu mintea, număr pe degetele de la o mână game designerii care chiar au idei. Pe lângă creațiile lui Rorher, Richard Hofmeier (care a dispărut de pe radar), echipa Ice-Pick Lodge și câțiva moșnegi... momentan nu-mi vin în minte oameni care să fi creat ceva deosebit de deosebit, sfidând genurile standard. Dar trebuie să existe.

Indiferent dacă sunt AAA, indie sau doar idei schițate la un game jam, vreau să știu ce jocuri cu adevărat interesante/inovatoare au mai apărut de când ridicam în slăvi Cart Life pe vechiul forum. Îmi plac experimentele de storytelling (gen „That Dragon, Cancer”), dar m-ar interesa mai mult jocurile care se remarcă prin mecanici, sau prin... nu știu... altceva.

[ne0lith]

Foarte buna ideea topicului. Un joculet ce mi s-a parut interesant si s-ar incadra aici e Blues for Mittavinda. Tine doar cateva minute, e gratuit si poate fi descarcat de aici.

Mi s-a parut foarte atmosferic si destul de original. A spoiler free description:

Blues For Mittavinda’s a slow-burn, both in terms of its in-game progression and the way it unleashes a herd of meandering thought-tumbleweeds inside your brain afterward. It moves at a methodical clip, but never to its own detriment. Instead, the pace gives your every pore and orifice time to soak up the flavor of the world, which is key in delivering its central message. Once you reach the end, it all snaps into place perfectly, like the final leg on a table you managed to construct in spite of the fact the instructions were in Chinese.

And oh, that ending. It’s so very strange, but not in a horrifying, unearthly sort of way. To me, it felt warm. Encouraging. It was couched in harsh reality, certainly, but I came away feeling both mentally – and, as a result of something you absolutely must experience – physically enriched.

[Mahdi]

Mișto Blues for Mittavinda, l-am parcurs acum un sfert de oră. Dar parcă se încadrează mai mult la acele experimente de storytelling de care zice Jaunty, nu la cele cu mecanici neobișnuite.

Tot pe partea de experimente de storytelling printre preferatele mele rămâne Kentucky Route Zero. Da, știu, nu e suficient de trv și de bizar, dar îmi place foarte mult acel ceva nepovestibil pe care îl emană fiecare set piece din care e alcătuit. Abia aștept să apară și ultima parte, să-l rejoc în întregime. Recomand și interludiile unrelated, descărcabile gratuit, cum este Un Pueblo De Nada.

Un joc aparent foarte convențional, care m-a surprins plăcut prin felul în care folosește anumite mecanici este Brothers: A Tale of Two Sons. Momentan cred că majoritatea îl privește ca pe un 3D puzzler fără nimic deosebit, dar sunt destul de convins că peste niște ani buni, când se vor scrie cărți despre jocuri ca artă, cineva îl va prezenta într-o nouă lumină. Povestea pe care o prezintă este într-adevăr una banală, dar există un moment în joc care mi se pare unic în istoria acestui mediu, un moment care nu ar putea fi reprodus în același mod într-o carte sau film. Cine l-a terminat știe despre ce vorbesc. Din păcate nu pot să elaborez fără să dau spoilere masive. Jocul durează vreo 3 ore, e foarte ieftin în perioadele de reduceri și trebuie musai jucat cu controller.

[Cristan]

Cred că și Everything se încadrează tot la categoria asta. L-am cumpărat, dar n-am ajuns să-l încerc si eu încă. L-am recomandat și pe site:

Spoiler:

Everything este un joc greu și ușor de descris în același timp: poți fi orice. Stați, nu cred că ați înțeles prea bine. E un joc în care poți fi ORICE: o plantă, un animal, un continent, un atom, un băț de chibrit, o pasăre, o clădire. Orice vezi, poți fi tu. Jocul e creația artistului David O'Reilly, cel care a creat și Mountain, și despre care veți afla mai multe dacă deschideți linkurile de mai jos. Aveți aici un filmuleţ de 10 minute, cu secvențe din joc, cu care artistul a participat și la festivalul de film de la Berlin în 2017

• Câteva review-uri: RPS, Polygon, Wired, The Guardian
• Articole interesante:
  • The Video Game That Claims Everything Is Connected
  • Road to the IGF: David O'Reilly's Everything
  • How Everything conjures infinity with camera tricks
  • Everything creator David OReilly explains how artists can forge their own path (video)
  • A Panda? An Office Building? A Galaxy? You Can Become Literally Anything in this F*cking Incredible Video Game
  • Art Or Game? Double Fine On Marketing David O’Reilly’s ‘Everything’
  • From Atoms to Entire Galaxies: “Everything”
  • A Short Conversation About 'Everything' with Creator David OReilly

[Cristan]

Nici nu știam că există așa ceva: Meet the devs who made games you can play in your address bar

Some of us find there’s an appeal to minimalism. This applies to creatives, too; there are some that seek out limitations, forcing themselves to think outside the box and reevaluate what they have. The most extreme example of this in gaming is the makeshift medium of address bar games — games that are played entirely within a website’s URL.

These experimental games began popping up online over the last decade or so. They appeared after web designers started to create custom URL animations, and to program games that took place entirely within a site’s favicon. Naturally, it didn’t take long for imaginative minds to take the next step by creating interactive games that take place in the address bar.

[Rukifer]

dar există un moment în joc care mi se pare unic în istoria acestui mediu, un moment care nu ar putea fi reprodus în același mod într-o carte sau film.

Eu l-am jucat cu tastatura şi nu e aşa rău, în special când îl joci singur. Dar acel moment - nu cred că a fost ceva care să mă lovească la fel de tare în vreun joc. Şi cred că tot farmecul jocului stă, în mare parte, în ălea 5 minute în care îţi dai seama ce se întâmplă. Such a good one.