Memento mori...
Printre (multe) altele, musiu Wizardry e și un reminder constant al fragilității unei ființe umane cu Armor Class -15 și 160 de hitpoints. N-ai crede, dar există lighioane care ți-o trag finuț chiar dacă ai mai multe puncte de viață decît viața însăși și ești mai acoperit de metal decît arhanghelul Mihail într-un tanc preabinecuvîntat și preablindat de producție rusească din dotarea armiilor cerești (de producție rusească și ele).
Fără nici o lăgătură, uitați o poză cu un puiuț de dragon. Pe care am vrut să-l adopt. Din păcate, Opțiunile lui Terente nu includ și adopția. Cred că e din cauză că nu am un party tradițional. Well, adio blîndă creatură a văzduhului.
Back. Și dacă fragilitatea umană e fragilă rău, să vedeți fragilitatea magicianului gnom care nu știu cum pizda mă-sii a ajuns în front line … a, ba da, frontlinerii erau paralizați toți, iar clericul meu, scăpat ca prin minune de ocheadele unei bâzdâgănii care te face din om scaun, le-a dat cu un “scoală-te, ia-ți patul și umblă”, rugăciune de alungat buba neagră, paralizia, duhurile necurate ale somnului și hipiotul pe care l-ai găsit în sufragerie, cu tot cu pat, cînd te-ai întors din concediu. No, după ce-i vindeci, jocul nu ți-I pune înapoi în front, iar dacă nu ești atent, te poți trezi față în față cu 8 samurai și 5 preoți de nivel UN INFINIT, iar frontul ți-e alcătuit din toți casterii tăi îmbrăcați în cămăși de noapte (asta dacă n-ai trișat ca neamul prost și ai un party alcătuit în întregime din Lorzi de nivel o mie). Mi s-a întîmplat. De mai multe ori decît aș vrea să recunosc.
Pauză pentru a-i cunoaște pe Ninja și Prietenii Săi, un grup prietenos de oameni integri. Ne-am dat binețe, am schimbat informații despre Labirint, și, pentru a sărbători noua noastră prietenie, am făcut un pui de dragon la proțap.
Așadar, azi ne vom aduce aminte de moarte și cum o putem păcăli. În Wizardry, oricît de pixdos ai fi, poți da colțul la fiecare colț. Tot ce le trebuie inamicilor e un roll norocos, și te trezești cu party-ul otrăvit, paralizat, pietrificat, adormit, level drained, asta în cazul norocos în care un samurai n-a reușit să-ți decapiteze tancul cu o lovitură norocoasă. Eu, de cîte ori dau de-o cotitură în labirint, îmi închipui că după colț stă un gealat cu un zar de granit ridicat deasupra capului, așteptînd să-mi strivească țeasta la primul semn de fericire…
Ca în Biblie, o carte as retro as the books can get, și în Wizardry conviețuiesc pașnic mai multe specii de morți (și vreo zece de nemorți). Moartea numărul eins, unul sau mai mulți (nu toți) viteji dau ochii peste cap și le apare Dead la status. Pe ăștia îi smulgi din Paradis la templu plătind o taxă destul de măricică, pe care o vom boteza “Taxa Lazăr”. Condiția necesară, dar nu suficientă (ai nevoie și de goldeanu), e să ajungi la locul de Înviere, ceea ce presupune să mai ai nițică vlagă cât să-ți duci morții la castel. Dacă ești șmecher și închizi Dosbox-ul la primul caz de deces (sau resetezi rîșnița pe care joci Wiz direct de pe floppy), ai păcălit Moartea. Cînd repornești Wizardry și dai “restart an out party” (un fel de load pentru situațiile în care părăsești joculîn timp ce o arzi prin labirint, că n-ai chef să urci zece etaje pînă la castel), minunea minunilor. Toți sunt vii, sănătoși și gata să mai moară o dată. Mai există și o vrajă de Înviere, dar poți pierde un punct de Vitality, fuck it, repornesc DosBox.
“Nu vă supărați, păreți oameni cinstiți, l-ați văzut cumva pe Dănuț? Era mic, roz, vorbește puțin sîsîit că și-a pîrlit limba cînd a strănutat. E lumina ochilor noștri, ultima dată l-am văzut pe la nivelul 5, îl trimisesem cu niște hăinuțe pentru copiii de la orfelinat. L-ați găsit????? Slavă cerului, unde e?”
Erm … Kusumakuru’s Option:
“LIPSIȚI DIN FAȚA OCHILOR MEI, CREATURI ALE ÎNTUNERICULUI!”
Și am ajuns la moartea numărul doi, îți crapă toți. Nu de la cei trei dragoni, ci probabil de la cei doisprezece bunici ai lor. Dacă ești cinstit (de ce mama naibii ai face asta cînd jocul te trollează la fiecare pas?), ai un rescue party pregătit. Cobori în labirint pînă la pătrățica unde cei șase s-au dus la cele veșnice, îi iei în cîrcă și-i transporți la castel. Unde plătești de-ți iese pe nas. Problema e rezolvată mult mai simplu dacă ți-a trecut prin bostan să faci un backup al save-ului. Adică să copiezi frumos SAVE1.DSK într-un director botezat întru dreapta credință a backup-ului. Sau, dacă ești mai retro decît Geneza, să îți faci o copie a discului de pe care joci.
Finally, în spiritul heirupisto-optzecist, există moartea aia nasoală care-ți șterge save-urile, îți scuipă pe capul de citire al floppy-ului de 5.25, îți înfige o șurubelniță în procesor și, înainte să plece spre grădinița unde știe că studiază preșcolarii tăi, smulge un condensator din sursa de alimentare și-ți scoate un ochi cu el. Vă amintiți de MALOR, acel Mesia al vrăjitorilor, care m-ar fi putut scoate din bucluc? Am primit-o! Și mai țineți minte ce se întîmpla în 80% din cazuri cînd primeați o mașinuță faină și, plini de entuziasm, smulgeați ambalajul cu dinții, scoteați jucăreaua din cutie, îi rupeați antena dar nu-i nimic că făceați vruuum vruuum cu ea prin aer, o scăpați din mînă în cel mai apropiat zid și n-o mai repara nici Pulea Ingineru? Well …
Note to self: Coordonatele sunt relative la poziția casterului și teleportatul în zid e fatal. Personajele nu mai pot fi recuperate decît prin magia backup-ului. Pe care l-ai făcut acum șase ore. Back to grinding …
TARE! 
