Game Draft XV - The Best Games of the Decade (Alegeri)

[TG]

Mask of the Betrayer e singurul Planescape 2 care contează.

[Azad]

I'll drink to that.

phpBB [video]

[marvas]

8. Inside (2016)



M-am tot gandit ce sa aleg intre Limbo, Inside si Black The Fall.
Limbo mi-a placut tare mult, dar Inside a dus genul la stadiul de arta si puzzle-urile au fost mult mai inspirate. Nu e tipul de joc la care vrei sa dai spoilers, mai ales ca e asa scurt si povestea asa interpretabila. Dar dupa ce l-ai terminat e de datoria ta sa ii dedici o seara de discutii la bere cu prietenii.

Black The Fall l-as alege pentru ca m-a marcat mai mult avand in vedere toate referintele la comunismul romanesc si faptul ca e facut de romani, dar nu e la fel de finisat.

Am jucat de curand si demo-ul de la Planet Alpha, un alt joc facut de romani. Nu mi s-a parut rau deloc si l-am pus pe wishlist.

[cg1700]

8. Shin Megami Tensei: Devil Survivor (2009)



Vroiam sa aleg un Megami Tensei in lista asta si gandindu-ma la toate jocurile din serie care au aparut in ultimii zece ani (si au fost destul de multe, gen 7-8) primul Devil Survivor e cel care mi-a placut cel mai mult. Probabil ca alegerea populara in pozitia asta ar fi trebuit sa fie Persona 5 dar per total Persona nu mi se pare la fel de interesant din prespectiva povestii ca mainline Shin Megami Tensei.

Ca si gameplay, Devil Survivor pastreaza elementele de baza ale seriei din perspectiva sistemului de combat, cu cateva chestii noi destul de interesante, dar in loc sa fie dungeon crawler e strategy RPG ceea ce inseamna ca nu ai random encounters si momente cand trebuie sa explorezi etaje intregi de dungeon-uri fara sa se intample nimic interesant in poveste, iar in loc scenariile de lupta sunt mult mai plot relevant ceea ce face ca pacing-ul jocului sa fie mult mai bun si mai lin.

Din perspectiva povestii si personajelor jocul e undeva la mijloc intre SMT si Persona. Story-ul principal e traditional ce gasesti intr-un SMT cu un Tokyo invadat de demoni si alegeri pe care le poti face ca sa decizi daca mergi pe calea Law sau Chaos, sau daca ramai neutru, dar pe langa asta in Devil Survivor se pune mai mult accentul si pe personaje cum se intampla de obicei in Persona-uri. Practic e the best of both worlds.

Versiunea originala a aparut pe DS, dar e mai mult sau mai putin outdated fiindca e o versiune imbunatatita pe 3DS care aduce o serie de ajustari gen mai multi demoni ca sa ai mai multe optiuni de construire a party-ului. Asa ca daca prin absurd ar fi cineva interesat sa incerce jocul versiunea de pe 3DS ar trebui sa fie cea pe care o alegeti.

[Azad]

8. Inside (2016)



M-am tot gandit ce sa aleg intre Limbo, Inside si Black The Fall.
Limbo mi-a placut tare mult, dar Inside a dus genul la stadiul de arta si puzzle-urile au fost mult mai inspirate. Nu e tipul de joc la care vrei sa dai spoilers, mai ales ca e asa scurt si povestea asa interpretabila. Dar dupa ce l-ai terminat e de datoria ta sa ii dedici o seara de discutii la bere cu prietenii.

Black The Fall l-as alege pentru ca m-a marcat mai mult avand in vedere toate referintele la comunismul romanesc si faptul ca e facut de romani, dar nu e la fel de finisat.

Am jucat de curand si demo-ul de la Planet Alpha, un alt joc facut de romani. Nu mi s-a parut rau deloc si l-am pus pe wishlist.

Go, marvas! Si Limbo mi-a placut, dar Inside a fost o bijuterie. Really, really nice pick.

[Ferrrrrrrrrdinand]

Chiar nu inteleg ce vedeti la Tyranny. Nu l-as aduce in aceeasi propozitie cu Mask of The Betrayer. De altfel nu vreau sa spun ca ai sa fii dezamagit spre final... doar ca e un joc Obsidian. Nu l-am urat dar nu stiu de ce-l lauda lumea, e ok dar nu e iesit din comun pentru ei.

Din ce-am jucat din Torment Tides of Numenerra mi s-a parut mult mai interesant.

[Cristan]

Am jucat de curand si demo-ul de la Planet Alpha, un alt joc facut de romani. Nu mi s-a parut rau deloc si l-am pus pe wishlist.

Poate vrei să cerem un key și să-i faci review. Avem un thread aici pe forum.

[Mahdi]

8. Prey (2017)



Dacă Cristan a ales jocul cel mai apropiat de Thief din deceniul ăsta, eu voi alege tot de la Arkane o aproximare a lui System Shock 2. La fel ca Dishonored, nu-și depășește bunicul spiritual, dar reușește totuși să devină its own thing. Prey este un joc imersiv, cu direcție artistică excelentă și o paletă bogată de opțiuni de gameplay. Elementul acela de horror visceral pe care l-am iubit la SS2 e ceva mai diluat aici, însă jocul are și el câteva momente băgătoare în sperieți, mai ales pe la început. Jocul a obținut un onorabil loc 2 în topul pe 2017 al RPGcodex, o performanță cu atât mai notabilă cu cât nu este tocmai un RPG. Incline!

[ne0lith]

8. E.Y.E: Divine Cybermancy (2011)

[TG]

Fără descriere, putem presupune că ne0lith l-a ales doar pentru că a auzit de el la mine.

8. Alpha Protocol (2010)



Oaia neagră Obisidian. Copilul genial dar neînțeles al deceniului, Alpha Protocol e un amalgam de idei bune, parțial bine puse în practică dar care și cu atât, a dat clasă multor jocuri de gen mult mai bine cotate. Doar Witcher 2 a reușit o mai bună punere în practică a părții narative, fără însă a începe să atingă complexitatea din Alpha Protocol.

Răspunsuri simple care duc la dialoguri multiple, povești multiple, personaje diferite, skill-uri diferite (generate atât din dialog, cât și din gameplay)... plm, un hibrid TPS - RPG cu o adaptabilitate ieșită din comun, practic propune o arborescență specifică unei nuvele vizuale. Da, partea de shooting a fost mediocră, a fost îngropat de un consolism forțat, dar e fără îndoială cel mai revoluționar joc scos de Obsidian în această perioadă de timp.

It's also batshit crazy, plin de kitch, personaje tipic Obsidian și misiuni într-un decor rar folosit în jocuri cu elemente RPG.

[Cristan]

8. Starcraft II: Wings of Liberty (2010)



(Nu știu care e treaba cu jocul ăsta, dacă e considerat un singur joc în 3 părți sau 3 jocuri separate, dar o să-l iau doar pe primul ca să fiu sigur. Și doar pe ăsta l-am jucat oricum.)

Spuneți ce vreți despre poveste, că e cheesy af, că retcon, că plot holes galore. Nu mă interesează prea tare, nu pentru poveste am jucat Starcraft. Nici pentru multiplayer. Dar campania singleplayer este excelentă, cu o structură inedită și cu misiuni originale și foarte distractive. Duse sunt misiunile tipice strategiilor, cu base building și pe-ei-pe-mama-lor; aici fiecare misiune are un ceva aparte, care schimbă felul în care joci sau introduce câte o chestie nouă. Plus rejucabilitatea - metajocul e o găselniță foarte mișto - felul în care e structurată campania, cum îți alegi misiunile și alegi upgrade-uri din tech-trees aduce o binevenită varietate și face jocul mult mai interesant. Nu mai zic de grafică, sunete, unitățile mișto și Blizzard-polish. Totul e un pachet foarte-foarte distractiv și nu e doar un RTS bun, e și un joc foarte bun.

[McWilliams]

But the plot holes, did I tell you it has more plot holes than the latest Star Wars trilogy?!

[Cristan]

Mai multe decât Gravity?

[Ferrrrrrrrrdinand]

Imi place ca s-au gandit cum sa-l faca mai greu in hardcore mode. Si povestea stupida si plina de clisee imi place sort of, idk I liked it. Mi-a placut stilul chiar daca se inspira din chestii mai bune decat el.

[Cristan]

Mulțumesc, Ferrrrrrrrrdinand, contez pe votul tău!

[ola small dickie]

8. Sam & Max: The Devil's Playhouse (2010)



Cu ocazia acestui draft as vrea sa ridic aceasta halba si sa salut prezenta baietilor Sam si Max in ultimul deceniu din viata noastra.

[Ferrrrrrrrrdinand]

8). Five Nights at Freddy (2014)

[Michilangelo]

8. Undertale (2015)

Spoiler:

Just joking:)



8. The Last Guardian (2016)

Și cu asta completez trilogia Team Ico/Fumito Ueda, alese la un draft sau altul.

[Mahdi]

[sebas]

8. Mass Effect 2 (2010)

Spoiler:

Trecand peste faptul ca are un 2 in coada si urmeaza unui joc cu un cu totul alt ritm si feeling, ME2 e chiar o experienta foarte distractiva. Un Hollywood action game cu personaje over the top, twists and turns la tot pasul si un Hail Mary! la final. E singurul cover based shooter care chiar mi-a placut ca gameplay (biotic charge anyone?) si are o coloana sonora superba.

Problema lui cea mai mare este ca e greu sa il joci fara sa ai in minte fratii lui. Cel mai mic e o odisee spatiala, mult mai fin si laborios, cel mai mare e un bolovan aflat intr-un personal journey spre fundul oceanului.

Pfoai, deja ma agit numai cand imi amintesc de 3. Hai mai bine sa revenim la muzica.

phpBB [video]