Game Draft XV - The Best Games of the Decade (Alegeri)

[TG]

l-am incercat si eu mai demult cu mari sperante dar l-am abandonat destul de repede. mi s-a parut repetitiv si plictisitor. poate l-am lasat prea repede si trebuia sa mai joc

E genul de joc unde contează și cum joci. Poți să joci repetitiv sau nu, pentru că există multe variante creative de a trece prin niveluri.

[marvas]

si eu zic sa ramana doar 10. Sa ne asumam deciziile.

[Cristan]

De acord. Și eu zic să rămână doar 10. Să ne asumăm deciziile.

[cg1700]

Eu oricum dupa ce e gata draft-ul o sa postez niste runner ups, ca mi-ar parea rau sa nu le vad mentionate deloc. Dar asta la sfarsit de tot, dupa votare and stuff.

[Triggerix]

So now I have to be fully responsible for ANOTHER thing I screwed up?

[ne0lith]

Eu n-am nici o parere ms.

[ola small dickie]

10. The Mind of Marlo (2017)

Faceti cunostinta cu Marlo:

El sufera de o boala rara: Spontaneous Silly Head Syndrome. Daca asta nu era de ajuns, lumea nu se poarta deloc frumos cu el. Adica tatal lui, sora lui si fosta lui prietena.

[Ferrrrrrrrrdinand]

Scuze de întârziere

10). Cupid (2016)



Un visual novel drăguțel free to play pe steam. M-a atras în special calitatea player-ului, tu ești o voce extrem de abuzivă din capul personajului principal, o fată timidă, introvertită și depresivă care trăiește pe străzi. De pe străzi ajunge în casa unui conte (acțiunea se petrece în Franța prin secolul XVIII cred deși decorul din panels e ca un serial la tv cu un buget inexistent filmat la cineva acasă). Povestea este destul de lungă dar se sfârsește... interesant.

[Michilangelo]

10. Hellblade: Senua’s Sacrifice (2017)

[TaikoKaira]

Uite şi descrierile pentru primele jocuri:

1. Grand Theft Auto V (2013)



Cum începuturile mele au debutat cu Grand Theft Auto: Vice City, era normal să îmi doresc să încerc şi ultimul titlu apărut al seriei. Motivul pentru care l-am ales pe primul loc, pe lângă faptul că mi-a plăcut şi a fost bine făcut (ca orice alt titlu open-world Rockstar), este datorită influenței produse de acesta în cei 5 ani de la apariție. Dacă cineva m-ar întreba care a fost cel mai discutat joc al deceniului, i-aş spune: GTA V.



2. L.A. Noire (2011)



L.A. Noire e unul dintre jocurile care reuşesc să te cuprindă cu totul în lumea lor, atât prin atenția sporită la detaliu, cât şi prin realismul de care dau dovadă. Doar imaginați-vă cum e să ieşiți din secția de poliție, spre maşină, împreună cu partenerul vostru uneori prea vorbăreț, şi să înaintați spre locul crimei unde - scoțând un carnețel şi un creion - notați tot ce se petrece în jurul vostru şi detectați minciunile citite pe fețele martorilor interogați. Şi toate acestea într-un peisaj neo-noir parcă desprins din serialele vechi cu detectivi.



3. A Way Out (2018)



A Way Out e exact ceea ce se poate numi "un film în mişcare". Chiar mai mult de atât, e o experiență memorabilă trăită în doi. Lumea jocului e plină de activități la care e necesară munca în echipă, acestea formând o legătură puternică între personaje şi oamenii care îi controlează prin monitor. Prima oară, am jucat A Way Out cu tatăl meu. El controla mausul şi tastatura în pielea lui Vincent, iar eu butonam controller-ul prin ochii lui Leo. Făcând o paranteză, tatăl meu e cel care a reuşit să pornească în mine pasiunea pentru jocuri, prin faptul că se juca Wolfenstein: Return to Castle Wolfenstein, iar eu îl urmăream aproape mereu. Ajunsesem aşa pasionată că, la un moment dat, începusem să desenez inamicii din joc şi încercam să le descopăr punctele slabe pentru următoarele nivele. Revenind la A Way Out, povestea, personajele şi locurile din joc au reuşit să ne captiveze mai mult decât ne aşteptam. Acum ne face speranțe că vor mai apărea jocuri asemănătoare.



4. Assassin's Creed IV: Black Flag (2013)



Pentru Assassin's Creed IV: Black Flag, am să mă citez din thread-ul cu jocuri terminate:

Assassin's Creed IV îți pune pe tavă o lume fastuoasă, plină cu activități specifice epocii de desfăşurare a acțiunii şi liberă de explorat prin intermediul corăbiei tale. Şi povestea mi-a plăcut foarte mult, s-ar putea spune chiar că face parte din categoria acelor narări care se foloseşte de sentimente pentru a capta atenția jucătorului (pe final se observă cel mai bine acest detaliu). Ce m-a lăsat fără cuvinte a fost coloană sonoră, aceasta fiind capabilă să îmbrace perfect mecanicile de joc, peisajele alcătuite din mare, insule şi ruine, respectiv accentul de pirat al protagonistului şi al celorlalte personaje (istorice sau închipuite). De asemenea, cel mai bine l-am văzut reliefat în cântecele marinăreşti recitate de echipajul corăbiei, plecat în scopul căutării şi (re)descoperirii necunoscutului. De menționat sunt şi hărțile ce ascund comori, împrăştiate în jurul lumii (22 la număr) ce așteaptă să fie dezgropate din nisipuri. Eu am găsit 21 şi am refuzat să o caut pe ultima, zicându-mi că o păstrez pentru un alt timp.

Încă nu mi-am schimbat opinia.



5. What Remains of Edith Finch (2017)



Nu pot spune că am încercat prea multe jocuri de tipul "walking simulator", dar parcă What Remains of Edith Finch m-a impresionat mai mult ca tot ce am jucat până acum la capitolul poveste. Modul cum explorezi rădăcinile familiei tale ghinioniste e foarte bine structurat. Casa e un adevărat simbol al personajelor, reușind să întruchipeze un pic din caracterul fiecărui membru, iar moartea fiecăruia e foarte bine gândită. Sună foarte macabru, dar modul cum jocul e realizat îl face chiar emoționant. Recomand, mai ales amatorilor.

[sebas]

10. Dragon's Dogma: Dark Arisen (2013)

[TaikoKaira]

10. Broforce (2015)



Un alt joc care mi-a plăcut mult şi, de altfel, primul joc activabil online pe care l-am câştigat (la concursul cu articolele comunității, mai exact). Broforce adună cu succes personaje memorabile din industria filmelor hollywoodiene, într-un singur loc apocaliptic, şi reuşeşte să le scoată în evidenţă pe toate, împreună cu abilităţile lor specifice. Ar luat cam mult să explic toate mecanicile jocului, aşa că las aici un link spre articolul despre Broforce scris de mine, acum ceva multă vreme.

[joonior_bmf]

10. Slay the Spire

Spoiler:

M-am apucat de el abia acum doua zile, si deja simt ca i-am facut o nedreptate ca l-am amanat atat timp. Multi probabil vor stramba din nas, dar va asigur ca nu e doar "inca un joc de carti". Slay the Spire e un roguelite card battler in care trebuie sa urci un turn, camera cu camera, trecand de diversi inamici si pericole misterioase. Fiecare ascensiune e generata aleatoriu. Sunt 3 personaje jucabile (Ironclad, Silent, Defect), fiecare avand un deck si abilitati/sinergie specifice. In afara de lupte poti da peste puncte de odihna (pentru a te vindeca sau a augmenta una dintre cartile din deck), comori, negustori ce vand carti/relicve/potiuni, si camere misterioase ce pot contine comori sau pericole. La finalul fiecarui act (4 in total pana acum) e un boss fight dificil, dar cu recompense pe masura. In afara de modul de joc clasic sunt provocari zilnice si un mod custom. There's even mod support. A avut full release in ianuarie anul asta, si parca regret ca nu l-am jucat cat era inca in early access, pentru a aprecia cat de mult a evoluat in timp.

phpBB [video]

[DarthZombie]

Asa cum am promis, lista:

1. Hotline Miami (2012)
2. Assassin's Creed 2 (2009)
3. Frozen Synapse (2012)
4. Insurgency (2014)
5. Risk of Rain (2013)
6. Renowned Explorers: International Society (2015)
7. Duck Game (2015)
8. King's Bounty: Armored Princess (2009)
9. Rainbow Six Siege (2015)
10. Minecraft (2009)

Descrierile mai pe urma.

le: fac niste modificari in lista daca mi se permite:

1. Hotline Miami (2012)
2. Assassin's Creed 2 (2009)
3. Frozen Synapse (2012)
4. Insurgency (2014)
5. Risk of Rain (2013)
6. Renowned Explorers: International Society (2015) Kingdom Come: Deliverance (2018)
7. Duck Game (2015) Dirt Rally (2015)
8. King's Bounty: Armored Princess (2009)
9. Rainbow Six Siege (2015)
10. Minecraft (2009)

[DarthZombie]

Si acuma descrierile.

1. Hotline Miami (2012)

Spoiler:

phpBB [video]

Dintre toate jocurile alese pentru prima alegere, acesta a rezonat cel mai mult cu scopul acestui draft. Consider ca pentru a fi catalogat "cel mai bun din acest deceniu" el trebuie sa aduca ceva proaspat si impachetat foarte bine, iar Hotline Miami se incadreaza de minune in aceste doua aspecte. Cu un gameplay dintr-o perspectiva ce aduce aminte de primele jocuri din seria GTA, acest joc iti pune la incercare reflexele asa cum nu multe jocuri o mai fac. Nivelul de precizie de care trebuie sa dai dovada pentru a supravietui multiplelor provocari care ti se pun in cale aproape transforma Hotline Miami intr-un puzzle game. Cireasa de pe tort este directia artistica in tot ce consta ea. Muzica e de zile mari, pixel art-ul este exact cum trebuie, si o atmosfera psihedelica de toata frumusetea.

2. Assassin's Creed 2 (2009)

Spoiler:

Am incercat pe cat posibil sa evit sequel-uri in aceasta lista, dar AC2 este in opinia mea apogeul seriei si ca atare merita cu prisosinta prezenta in acest draft. Primul AC a fost un suflu proaspat, dar jocul in sine era rudimentar in modul in care-si expunea inovatiile, lucru care ma face sa cred ca Ubisoft n-a avut incredere totala in idee si l-a sacrificat in postura de proof of concept. Dar in realizarea sequel-ului nu s-a pus nicio frana, absolut fiecare aspect al originalului a fost imbunatatit si depasit. Setting-ul a fost unul excelent ales [recunosc ca am o sensibilitate pentru renascentismul italian], muzica extraordinara, povestea mult mai bine realizata cu un protagonist mult mai bine gandit [desi in contrapartida Desmond tot mi se pare un personaj enervant] si mecanicile de lupta imbunatatite la limita posibila. Singurul meu mare regret este ca restul seriei a incetat sa mai incerce sa ridice stacheta atat de mult precum a facut-o Assassin's Creed 2 si s-a transformat intr-o franciza plictisitoare si fara ambitie.

3. Frozen Synapse (2012)

Spoiler:

Eu sunt un mare fan al jocurilor Turn-Based Tactics, asa ca adaugarea lui Frozen Synape in aceasta lista este mai mult decat logica. Spre deosebire de metoda standard de a administra parcursul turelor, aici avem o varianta turelor desfasurate simultan care da o cu totul alta dimensiune tactica a confruntarilor. Tu poate ca ai cea mai stralucita metoda de flancare a pozitiei adversarului, dar ce te faci cand el ti-a anticipat miscarea si s-a pregatit pentru asta? Cine stie, poate ca-ti lasa o surpriza si-ti arunca o grenada fix in cararea oamenilor tai! Meciurile de multiplayer sunt un deliciu din acest motiv, pacat ca sunt atat de putine jocuri care exploateaza acest gen in epoca internetului stabil si de mare viteza.

4. Insurgency (2014)

Spoiler:

La o prima vedere avem de-a face cu un shooter situat in arhibatutul setting al Orientului Mijlociu. Ce naiba poate sa ofere un astfel de joc in plus fata de zecile care au tot batut cararea razbelului cu teroristii infasurati si uraciosi de libertate? Ei bine dragii mosului, ce reuseste sa faca Insurgency este sa ofere una din cele mai satisfacatoare si interesante gameplay-uri si moduri de joc in multiplayer!

Partea de pac-pac este situat exact unde trebuie pe intervalul dintre arcade-urile Call of Duty si campionatul de autism hiperrealismul seriei ARMA. Nu poti alerga si topai precum o caprioara pe campul de lupta, miscarile tale sunt ingreunate de echipamentul pe care-l cari iar o aventura prea lunga in camp deschis duce la o moarte instantanee cand in echipa adversa ai tragatori buni. Sistemul de puncte pe care se bazeaza echipamentul este unul destul de impresionant prin prisma balantei, niciodata nu poti sa te inarmezi pana-n dinti si mereu trebuie sa gasesti compromisul perfect pentru a face fata situatiilor diferite in care te pune jocul. Asta e si partea frumoasa a sistemului, ca nu doar ca pe fiecare harta anumite arme, atasamente si accesorii sunt mai bune decat altele, dar chiar si pe o singura harta circumstantele te pot impinge sa-ti ajustezi echipamentul.

Iar modurile de multiplayer sunt suficient de unice si interesante pentru a merita mentionate. Miezul jocului consta intr-un mod similar cu cel de controlare a unor puncte de control precum o face Battlefield, dar cu twist-ul ca respawn-urile coechipierilor morti nu au loc intr-un numar limitat [5 pe runda] si/sau la capturarea acestor puncte. Nu sunt multe alte shootere care-ti pot oferi o satisfactie similara cu situatia in care tu esti ultimul om in viata din echipa ta si singura sansa de a nu pierde este sa te strecori prin harta patrulata de echipa adversa pentru a captura un punct de control prost pazit prin care sa-ti readuci intreaga echipa in meci.

5. Risk of Rain (2013)

Spoiler:

Recunosc ca am fost foarte uimit si relativ dezamagit de voi sa vad ca aceasta nestemata nu si-a gasit loc in niciuna din liste pana acum. Avem de-a face cu un rogue lite foarte neiertator si cu o doza mare de complexitate, cu o coloana sonora foarte bine executata, iar din punctul meu de vedere este acolo sus langa Hotline Miami in categoria indie-urilor cu gameplay hardcore. Este greu sa descriu lumea ciudata pe care o explorezi/masacrezi, tot ce pot sa spun este ca daca vi se pare ca aveti prea multe fire de par pe cap acesta este remediul perfect.

6. Kingdom Come: Deliverance (2018)

Spoiler:

N-o sa scriu foarte multe despre el deoarece l-am acoperit in destul de mare detaliu aici. Ceea ce o sa va spun insa este ca aici avem de-a face cu o realizare unica in industria jocurilor. Rar mi-a fost dat sa ma simt ca butonez un tur virtual realizat de catre un muzeu in scopuri educationale si totusi sa am de-a face cu un gameplay atat de bine pus la punct. In general producatorii au mari dificultati in a pastra balanta dintre realism si fun si fac extrem de multe compromisuri pe parcurs, dar aici nu avem de-a face cu asa ceva. Compromisurile sunt atat de putine si usor de trecut cu vederea incat tot nu-mi vine sa cred ca un studio nou-format [fie el compus partial din veterani ai industriei] au reusit sa scoata ceva atat de bine executat in ciuda dificultatilor financiare pe care le-au avut pe timpul productiei. Kingdom Come: Deliverance nu reprezinta doar o gura de aer proaspat, ci un exemplu pozitiv intr-o industrie care prefera sa mearga pe cai batute si rasbatute.

7. Dirt Rally (2015)

Spoiler:

Am o slabiciune pentru cursele de raliuri. Nu pot sa spun precis de ce, dar mereu cand mai prindeam pe la televizor vreo cursa sau rezumat nu ma puteam dezlipi de ecran, spre deosebire de Formula 1 care ma plictisea de moarte. Natural am si butonat jocurile din seria Colin McRae, 2.0 inghitindu-mi nenumarate ore la vremea lui. De atunci seria a avut sincope, inclusiv tentative de a se orienta catre alte sporturi inrudite-dar-care-nu-sunt-tocmai-raliuri, insa Dirt Rally este probabil cel mai bun joc din serie. Cu o dedicare impresionanta pentru realism, DR este exact ce-si poate dori un impatimit al raliurilor. Cu conditia sa nu incerci sa-l joci din tastatura, au apus vremurile cand simulatoarele auto erau jucabile fara macar un gamepad.

8. King's Bounty: Armored Princess (2009)

Spoiler:

Am spus ca evit sa pun sequel-uri, dar aici am avut mainile legate. As fi ales fara probleme King's Bounty: The Legend dar cum ala nu se incadreaza in intervalul permis, I went with the next best thing. Am apreciat foarte mult seria asta pentru simplul fapt ca a readus in prezent gameplay-ul si atmosfera vechilor Heroes of Might and Magic. Sistemul de lupta, setting-ul fantasy si directia sa artistica parca sunt un omagiu adus clasicei serii, un lucru ironic avand in vedere ca King's Bounty i-a fost un rival in vremurile vechi si de demult. Armored Princess face tot ce a facut predecesorul bine si a oferit o experienta suficient de distincta pentru a scapa de acuzele ca "doar un sequel iterativ".

9. Rainbow Six Siege (2015)

Spoiler:

Recunosc, parerea mea este ca in domeniul FPS-urilor competitive CS:GO ii este in continuare superior, dar nu m-as fi simtit ok sa-l adaug in lista dat fiind ca el este pana la urma urmei un remake/remaster al lui 1.6. Siege in schimb a adus o noua dimensiune a gameplay-ului consacrat acestui gen de shooter. Nu conteaza doar sa stii harta pe din-afara si sa controlezi unghiurile cu precizie perfecta pentru ca aici mai orice perete poate fi daramat, orice podea poate fi gaurita, si toti jucatorii au la dispozitie un arsenal mai mult decat impresionant de dispozitive pentru a-si pune adversarii in dezavantaj. Toata aceasta dinamica te obliga sa fii mereu pregatit sa te adaptezi noilor circumstante intr-un fel in care nu mai poti regasi in alta parte. Remarc aici totodata ca este probabil singurul joc Ubisoft din istoria recenta care a primit suport constant de calitate, rar mi-a fost dat sa vad un joc care sa se imbunatateasca atat de mult la mai bine de un an dupa lansare.

10. Minecraft (2009)

Spoiler:

Nu ma intereseaza faptul ca player base-ul ii este format din copchii, Minecraft este un joc care a dat peste cap industria la aparitia sa. Notiunea de Early Access i se datoreaza succesului debordant pe care l-a avut Notch de-a lungul dezvoltarii lui Minecraft, iar avalansa jocurilor de survival care i-au urmat arata ce mina de aur a descoperit acest om. Cu bunele si relele sale Minecraft este unul din cele mai inovatoare aparitii din ultima decada. Si cel mai impresionant lucru este faptul ca avem de-a face cu un joc atat de simplu in fundamentele sale dar atat de complex in aplicarea mecanicilor sale. Faptul ca sapi prin pamant si stanci dupa resurse este simpatic, faptul ca-ti poti construi o casuta intr-o padure este iarasi simpatic, dar faptul ca-ti poti crea un sistem automatizat de masinarii si programe binare care sa te ajute in exploatare este ceva ce n-ar fi trebuit sa fie niciodata intr-un joc video, dar totusi este.

[sebas]

Si ultimele descrieri care imi lipseau.

9. Lords of Xulima (2014)

Blobbers!! <3
Prima jumatate a jocului, care de-altfel este extrem de lung, este exceptionala - o combinatie intre explorarea izometrica a unor harti care sunt practic niste puzzleuri si lupta party turn based in stilul Wizardry. Toate excelent echilibrate pentru un challenge serios.
A doua jumatate mentine liniile de design doar ca totul devine mult mai usor datorita power creepului. Un fel de relaxare care sa recomepenseze efortul depus cautand solutii pentru a trece de primul Hellhound.

Alaturi de un stil grafic unic that grows on you si o poveste clasica dar extrem de searviceable, LoX este un joc sincer care merita butonat de orice fan dungeon crawlers.

10. Dragon's Dogma: Dark Arisen (2013)

Meaty combat, meaty magic(!), great leveling/class system, world și lore faine, pawns system inovativ - and did I mention you can climb on ogres and stab them in the eye? Păcat că nu e puțin mai atent pe partea de questing și dificultate.

[Mahdi]

Câteva descrieri sumare și de la mine:

Spoiler:

1. Dark Souls (2011)



Cu alegerea asta cred că l-am pierdut din start pe ne0lith, but then, el a ales chiar și Portal 2 la Hate Draft, deci nu cred că e posibil să-i faci pe plac.

Dark Souls este unul dintre jocurile care mi-au marcat ultimul deceniu. Simt că poate l-am prealăudat pe forum. Nu știu dacă în 2019 Dark Souls mai poate impresiona pe cineva cum a făcut-o cu mine cu șapte ani în urmă. Contextul e însă important - într-un peisaj dominat ba de open world-uri anoste, ba de filme interactive cu porțiuni de combat mediocru, Dark Souls a fost o neașteptată gură de aer proaspăt. Da, mult trâmbițata lui dificultate e mai degrabă un produs al memelor răsuflate, dar faptul că un asemenea concept s-a înfipt atât de adânc în imaginarul gameristic arată și nivelul foarte ridicat al casualness-ului în rândurile noii generații de jocuri.

Deși clonele fidele au fost relativ puține, Dark Souls continuă să exercite o influență aproape mistică în lumea jocurilor. De câte ori n-ați dat ochii peste cap la afirmații de genul "jocul nostru este o combinație de Dark Souls și x"? Acest lucru putând însemna oricare dintre următoarele: că jocul e puțin mai greu decât media, că are niveluri interconectate, că are lore care nu ți se dă mură-n gură, că...


2. Crusader Kings 2 (2012)



Poate că nu l-am jucat decât 120 de ore, un număr infim față de cât investesc pasionații de grand strategies în aceste jocuri, dar sunt 120 de ore în care am suferit și am jubilat intens, trăind zeci de vieți de monarhi și legând adevărate epopei din simple succesiuni de evenimente aleatoare. A fost primul joc de tip grand strategy pe care l-am jucat. De asemenea, a fost și ultimul. La capătul acelor 120 de ore am început să îmi dau seama că doar zgâriasem suprafața, și mai era mult de explorat. Am privit în abisul sutelor de ore pe care urma să le joc și nu m-am putut îndura să mă arunc. Dar rămâne pe un loc special în inima mea.


3. Fallout: New Vegas (2010)



Ca să vezi, nu CDProjekt au fost primii care au scos untul din rețeta open world și au demonstrat că se poate și mai bine. Dintre Fallout-urile pe stil nou, New Vegas este cel mai apropiat ca experiență de primele două din serie. Și asta nu e de mirare, căci la el au lucrat numeroși veterani regrupați sub umbrela Obsidian.


4. Civilization V (2010)



Nu cred că are nevoie de introducere. Seria asta mi-e foarte dragă - Civ 1 a fost primul meu joc de strategie ever, jucat pe un hodorogit 486. Iar Civ 5, împreună cu DLC-urile sale, mi s-a părut apogeul seriei, chiar dacă alți fani mai fițoși țineau mai mult cu Civ 4.


5. The Binding of Isaac: Rebirth (2014)



Din valul de indies de la începutul deceniului, The Binding of Isaac a fost cel care mi-a plăcut cel mai mult. Este încă o dovadă că nu contează așa de mult premisa sau povestea unui joc, atâta timp cât gameplay-ul e tight af. Și să recunoaștem, ideea de a alerga cu un borac într-o pivniță și a distruge cu biluțe de lacrimi tot felul de monstruleți plini de bube sau făcuți din caca nu este ceva care să inspire prea mult interes. Substratul cu note autobiografice despre abuzurile din copilărie și îndoctrinarea religioasă ar fi putut fi supralicitat într-un joc hipsteresc „deep”. Dar nu, The Binding of Isaac este un joc superb, cu gameplay foarte adictiv. Acest sequel-remake este varianta sa definitivă și v-o recomand călduros, mai ales dacă vă plac roguelites și dintr-un motiv sau altul n-ați apucat să îl încercați pe acesta.

În încheiere vă las cu această memă făcută de .chester acum o mie de ani:

Spoiler:

6. Serious Sam 3: BFE (2011)



Ce pot spune, am un soft spot (sau mai degrabă guilty pleasure) pentru filmele de acțiune de inspirație '80-'90-istă. Nu mă mai satur de one linerele și clișeele lor. Probabil că știți ce este Serious Sam și v-ați înregimentat deja într-una din tabere. Pentru mine Serious Sam 3 se leagă de o amintire de co-op cu un prieten, care s-a lungit până la 4 dimineața. A fost printre ultimele experiențe de genul, și chiar dacă am mai jucat Vermintide sau alte jocuri în co-op cu băieții, parcă niciodată n-am mai făcut-o așa de lată ca atunci.


7. Wasteland 2 (2014)



Deși nu aș fi anticipat asta, în cele din urmă Wasteland 2 mi s-a părut cel mai reușit dintre jocurile RPG revival din primul val de kickstartere. Are foarte puternice falloutian vibes, amplificate și de un soundtrack compus de nimeni altul decât Mark Morgan.

phpBB [video]

8. Prey (2017)



Dacă Cristan a ales jocul cel mai apropiat de Thief din deceniul ăsta, eu voi alege tot de la Arkane o aproximare a lui System Shock 2. La fel ca Dishonored, nu-și depășește bunicul spiritual, dar reușește totuși să devină its own thing. Prey este un joc imersiv, cu direcție artistică excelentă și o paletă bogată de opțiuni de gameplay. Elementul acela de horror visceral pe care l-am iubit la SS2 e ceva mai diluat aici, însă jocul are și el câteva momente băgătoare în sperieți, mai ales pe la început. Jocul a obținut un onorabil loc 2 în topul pe 2017 al RPGcodex, o performanță cu atât mai notabilă cu cât nu este tocmai un RPG. Incline!


9. Samorost 3 (2016)



Din păcate, singurul adventure care prinde un loc pe lista mea. Celelalte jocuri cool din acest gen au fost luate deja. Asta nu înseamnă că Samorost 3 e un joc de mâna a treia. Doar norocul că sunt probabil singurul de pe forum care l-a jucat face ca eu să-l pot alege atât de târziu. Acest Samorost este după părerea mea cel mai bun joc pe care l-au dat cei de la Amanita. Impecabil din punct de vedere vizual și auditiv, este o aventură visătoare, plină de farmec. Unii ar spune că îi lipsește o poveste mai puternică, mai cu tâlc. Eu zic că nu, este perfect așa.


10. Undertale (2015)



Undertale este un joc indie foarte popular, deci și-a atras și o parte semnificativă de hate pentru asta. Eu am găsit în el un joc inventiv și drăgălaș, bun de jucat pe Switch seara sub plapumă. Mi-a plăcut că a știut unde să se oprească - nu este lungit inutil cu filler material - iar în cele 6 ore petrecute în compania lui m-a luat prin surprindere aproape la fiecare pas.

Mă apuc imediat de threadurile de vot.