1. Daft Punk - Da Funk
O sa-mi asum eu rolul de bosorog nostalgic (ca mai mereu) care aduce la viata primele zile ale MTV-ului in Romania, televiziune care, pe langa o buna bucata de porcarioare pop adorabile, a servit generatiei mele si primele mostre de arta video. De fapt, melodia asta aproape ca serveste ca fundal pentru secventele vide si povestea imaginata de Spike Jonze, estompandu-se ori crescand in intensitate in functie de tempoul si cerintele naratiunii (e mai mult un foarte scurt metraj decat un videoclip). Ritmul simplu si obsesiv alterneaza intre a simboliza tesatura urbana deasa si sofisticata ("cool") a metropolei cu cadenta neiertatoare, un ritm uroboric care nu cedeaza niciodata, sau inima usoara si avida de nou a proaspat-venitului din provincie, gata oricand sa treaca peste orice palma i-ar servi marele oras peste falcute, sa se ia la tranta cu New York-ul care i-o trage in freza. Glumita canina regizorala mi se pare geniala, in primul rand prin executie (ideea o mai puteti intalni anterior la Miyazaki, in Porco Rosso, desi aici e complet lipsita de valente fantastice), iar scena cu prietena din copilarie mi se pare filmata si jucata cu o naturalete impecabila, demna de orice film american din '70. Evident ca sunt diverse niveluri simbolice, care uneori se suprapun sau contrazic, dar hai sa nu cad in pacatul "comentariului literar" dupa o zi intreaga de Disco Elysium. Mai zic doar ca fluieratul ala de la sfarsit e o marca perpetuua a entuziasmului si jemenfischismul pe care si le descopera dupa primele saptamani orice tanar imigrant urban.