1. Oddworld are un filmulet nemaipomenit. Imi si amintesc cand am facut prima oara rost de cd-urile full (Odyssey si Exoddus) ca am ramas foarte surprins de stilul cartoonish fata de ceea ce eu consideram un joc foarte serios si cu tente chiar intunecate. Ceea ce, de fapt, si este. Iar introul tot ramane foarte bun si perfect vizionabil si astazi. RDR2 imi ridica unele sprancene. Pot sa-mi dau seama cat s-a investit in el, din toate punctele de vedere. Si nici nu-i pot gasi un cusur anume, dar pare totusi ca lipseste ceva, o scanteie care sa aprinda intregul. Ai de toate, filon de western hibernal (revitalizat de Tarantino), suferinta (cu condimentul amar al mortii) si gustul aventurii, prezentare detaliata a situatiei narative si introducere randuita a personajelor, dar simt o hiba nenumita. Poate fiindca habar n-am cine sunt indivizii, nici ce se intampla mai departe, iar astfel imi vine greu sa dezvolt atasament fata de personaje sau evolutia actiunii. Merg cu Stokk. 1-0.
2. Egalitate aici, mi-a placut foarte mult Policenauts, dar si NOLF are toate atuurile (sarm, putina ironie, estetica de epoca redata perfect) pentru a fi rasplatit cu un vot. 1-0.
3. Iarasi o suprinzatoare remiza. Daca Fallout este modelul unui intro facut ca la carte, Far Cry 3 a fost neasteptat de bun (nici aici n-am parcurs jocul). Fara prea multe fandoseli, ti se explica foarte clar si intr-o maniera directa cine esti si cum ai ajuns in rahat. Un baiat (poate de bani gata) plecat in obligatoria excursie exotica a tineretii, care cade din greseala din paradis in put. Un personaj negativ bine conturat (cu unele ticuri si resorturi psihologice discernibile), credibil, usor atipic pentru gaming. E o excelenta introducere realista, un scenariu cu care chiar m-as putea identifica, prezentat simplu si eficient. 1-0.
4. Armored Core a fost o surpriza pentru nivelul de detaliu si executia ireprosabila. Probabil nu e un joc de care m-as apuca daca n-ar fi singurul din biblioteca, dar reuseste sa-ti transmita entuziasm si sa exude profesionalism. Chapeau. La Max Payne Taiko a facut o greseala si a nimerit trailerul de prezentare. Un 2-0 foarte neasteptat pentru felul in care a venit. Restul alegerilor sunt foarte solide, nu inteleg cum s-a strecurat Max.
5. Despre Wow am zis ca incapsuleaza minunat spiritul jocului, iar Mafia 2 este cam prozaic, dar ocolul italienesc e totusi o binevenita variatie si o modalitate inteligenta de a obisnui jucatorul cu armele intr-un fel de tutorial informal. 2,5-0.
6. Alan Wake ii da o replica destul de apriga lui Another World. Are o doza de mister, dar si ceva reflexivitate. Ramane 2,5-0.
7. AOE 2 mi se pare o alegere excelenta, in ciuda unor usoare stangacii de animatie (de ex., la un moment dat pare ca se trage cu catapulta din interiorul cetatii in propriile ziduri). Nivelul meta e evident, dar ceea ce salveaza videoul de la pretentiozitate goala este finalul. Cand soldatul victorios te priveste deznadajduit si lasa sa-i scape din mana piesa regelui iti dai seama ca, desi razboiul a fost castigat, omul rege e si el pierdut. Orice victorie militara inseamna aproape mereu o pierdere (mai mica sau mai mare) de umanitate. Stiu ca nu e vreo idee noua, dar mi se pare curajos sa folosesti in 2000, pe o piata a rts-urilor saturata de povesti eroice, genul acesta de introducere. 2,5-1.
8. Witcher 3 m-a lasat cam pleostit, fara vreun sentiment aparte, dar si Stokk merge pe avarii aici. 2,5-1.
9. Foarte simpatica melodia country, am cautat formatia. GTA IV e caldut, o buna introducere, amuzant contrastul evident intre visurile imigrantului balcanic si realitate. Din pacate pentru ea, Taiko nu reuseste sa recupereze decisiv, iar competitie se incheie, din punctul meu de vedere. Adevarul este, oricum, ca are o lista mult mai buna decat m-as fi gandit poate inainte. Bravo, pustanco!
Dar votul merge la
Stokkolm.
