S1F4 - Man with a Movie Camera

[Mărar]

Extras din introducerea filmului

A six reel record on film
Produced by VUFKU in 1929
Excerpt from a camera operators diary

This film is an experiment in cinematic communication of real events without the help of intertitles without the help of a story, without the help of theatre. This experimental work aims at creating a truly international language of cimema based on its absolute separation from the language of theatre and literature.

E disponibil pe youtube si pe vimeo, aproape fiecare versiune avand coloana ei sonora proprie. Nu stiu exact pe care din ele sa le recomand din moment ce am vazut-o doar pe cea cu Cinematic Orchestra; mi s-a parut ca se potriveste de minune cu filmul si cu starea in care eram in momentul respectiv, dar posibil ca alta versiune sa fie mai buna. Ascultata pe sarite si asta pare sa se potriveasca. Lista completa o gasiti aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Man_with_ ... oundtracks

Nu recomand vizionarea in grup sau ziua; filmul merge noaptea, in conditii de relaxare. Sper sa va placa.

[Mahdi]

Bold choice, dar a fost interesant. Am văzut varianta cu soundtrack de Michael Nyman (adică cea din al doilea link din postul tău). Îmi place stilul ăsta minimalist, gen Steve Reich sau Philip Glass. S-a potrivit aici, cu excepţia câtorva treceri dintre piese, care-s destul de abrupte şi nu neapărat în sincron cu imaginea.

M-a cam deprimat un pic, să fiu sincer. Toată agitaţia cu lucruri desuete şi oameni zâmbăreţi, acum morţi. But hey, that's just me. Dar dacă căutaţi un film în direcţia asta, vă pot recomanda Decasia, un colaj experimental cu old decayed footage. Haunting stuff, tot pe un soundtrack minimalist. Pe o notă mai luminoasă, ceva apropiat de Man with a Movie Camera mi se pare deja clasicul Koyaanisqatsi.

All in all, un film inventiv, care mi-a reamintit câte trucuri de montaj şi unghiuri de filmare sunt luate de bune în ziua de azi. Mi-a plăcut că, pe lângă scenele din viaţa de zi cu zi, surprinde şi filmarea documentarului în sine, montajul, precum şi proiecţia acestuia la cinema. Autoreferenţialitate, mise en abîme and all that jazz.

[Stokkolm]

Filmul asta l-am vazut mai demult dar nu-mi amintesc mare lucru. O sa-l revad zilele ce urmeaza si si revin cu o parere.

[Michilangelo]

Si eu l-am vazut tot cu Nyman, si cred ca a fost mai bine asa. Am ascultat apoi si Cinematic Orchestra si mi-a placut foarte mult, insa nu stiu cat se potriveste cu filmul si nici n-as vrea sa aflu. Mi se pare ca ar fi o distragere de la ce se intampla pe ecran. Nyman in schimb, well, ce a zis Mahdi mai sus.

De fapt, ce a zis Mahdi in general. Mi s-a parut extraordinar pentru un film din 1929. Si nu doar forma iese in evidenta, ci si continutul. Scenele alea scurte si fara legatura intre ele mi s-au parut extraordinare prin simplitate.

In afara de asta, cum spuneam si la Final Cut, a fost o alegere buna mai ales prin prisma faptului ca probabil nu as fi dat de film altfel.

[TG]

L-am văzut și eu acum. Cred că mai auzisem de el de la cineva, dar cu ocazia asta am avut și motiv să-l văd. Am mers pe Cinematic Orchestra care mi-a plăcut cel puțin la fel de mult ca filmul și cred că s-a potrivit destul de bine. Ce să zic, fain, multe scene frumos înlănțuite și ocazionalul wtfishappening la momente mai originale. Nu pot să zic că mi-a atins vreo coardă dar are efect hipnotic.

[McWilliams]

Da. Am ezitat mult sa scriu ceva aici. M-am uitat de mai multe ori, la cateva variante. Este ceva diferit. Dincolo de cateva unchiuri de filmare si de niste iluzii optice si de niste suprapuneri... Nu stiu, parca m-am uitat la videoclipul "Wir sind Wir" in varianta de o ora lungime. N-as putea sa exprim o idee coerenta despre alegere. Pur si simplu, este.

[Fular]

Am rămas un pic în urmă cu scrisul pe aici, deşi am văzut şi Man with a Movie Camera şi Final Cut-ul lui Mahdi.
Mna, ce să zic, e genul de film care să întărească ideea de a fi hipstăr în cercul de cunoştinţe semiretardate când vine vorba de cinematografie. Nu ştiu, a fost o serie de scene fără coerenţă care mi-a amintit de începutul cinematografiei, când fraţii Lumiere filmau orice, oricât de banal ar fi fost. A da! am văzut varianta cu soundtrack de la Cinematic Orchestra. Mi-a plăcut foarte mult aşa că am comis un păcat şi l-am pescuit din Golful Piraţilor. N-am apucat să-l asociez definitiv cu filmul aşa că merge foarte bine când mai citesc câte ceva.

[Stokkolm]

Prefer genul narativ in detrimentul poeziei. Ma asteptam sa fie o explorare mai revelatoare a stilului de viata din acele vremuri, dar e mai degraba o colectie de trucuri de filmare. Destul de istete si inovative pentru vremea lor ce-i drept. Mi-a placut partea cu iluzionistul si copiii, cea cu plaja, sporturile, sau cand camera de filmat se misca "singura" cu ajutorul stop-motion.