Kingdom, in termeni tehnici, ar putea fi un tower defense cu perspectiva unui side scroller, dar cateva diferente marunte il eleveaza intr-un fel catre altceva. Preiei controlul unui rege (sau al unei regine) generat aleator impreuna cu coloritul vesmintelor, al banner-ului si al hartii, singurele constante al jocului fiind coroana de pe cap, torta din mana si capacitatea infinita a murgului de a te duce in spinare, iar scopul este de a-ti mentine legitimitatea dreptului de a conduce prin pastrarea coroanei. Incepi intr-un crang intunecat cu posibilitatea de a merge la dreapta sau la stanga. De altfel cele doua taste directionale constituie deja doua treimi din controlul efectiv pe care-l ai asupra jocului.
Indiferent de alegerea facuta, plimbarea prin padure iti va aduce cativa galbeni in punga, iar intr-un final invitabil vei ajunge la un rug stins in preajma caruia doi amarati se plimba fara vreun scop, pierduti fara mana ta de fier care sa-i conduca. Ca Prometheu le oferi darul focului, dar nu si obedienta lor eterna. O data ce ai aruncat un galben pentru aprinderea focului si cate unul pentru recrutarea taranilor poti spune ca pamantul pe care stai este al tau. Cheltuirea galbenului la bonefire aduce doi negustori care-ti vor permite sa-ti specializezi taranii intr-o directie sau alta. La inceput ei vor putea fi doar arcasi sau dulgheri/zidari si vor incepe prima societate secreta care va planui sa conduca lumea din intuneric. Dar pana atunci te vor sluji deplin si aleator dupa cum le dicteaza A.I.-ul.
Un control asupra lor nu ai, ei alegand sa mearga intr-o directie sau alta dupa cum ii taie capul si o data ce s-au decis acolo vor ramane. O forma usoara de control o ai asupra constructorilor, ei venind intotdeauna in directia in care ai decis sa-ti ridici urmatoarea cladire.
In peisajul decrepit si sterp in care ai ajuns, simtindu-te ca si Carol o data ce a ajuns in noroaiele Bucurestilor, nu-ti ramane altceva de facut decat sa incepi sa recrutezi forta de munca necesara pentru civilizarea salbaticiei, lucru realizabil cu ajutorul gasit in taberele descultilor de la marginea padurii.
La inceput singura forma de venit va veni din partea arcasilor, adevarati alchimisti transformand orice forma de vanat in aur. Dar noptile sunt nesigure, elilii pandesc in umbra si vor sa-ti fure aurul, uneltele, controlul taranilor si in cele din urma coroana, asa ca trebuie sa-ti pui constructorii la treaba sa te binecuvanteze cu ziduri puternice si turnuri de veghe.
Asa ca pentru primele cateva zile vei fi “peau de la bite”, astepand tacut in intuneric, ascuns dupa maldare de pamant si rugandu-te la tot ce-I mai sfant ca lucrurile sa mearga cum trebuie. Turnurile de veghe iti confera protectie, dar te lipsesc de venitul de care ai nevoie sa te poti dezvolta armonios, deoarece fiecare turn de veghe va avea cel putin un arcas.
Pe masura ce timpul trece si realizezi ca atacurile nocturne nu sunt chiar cel mai oribul lucru din lume, iti investesti monetarul in dezvoltarea urbei, aducand in joc noi constructii si inerent noi specializari pentru tarani. Dupa un anumit nivel o sa devina disponibile ferme si coase, asa ca agricultura va deveni principala sursa de venit, inlocuind vanatul. Bineinteles arcasii nu vor inceta niciodata sa vaneze atata timp cat iepurii vor avea barloguri pe pamanturile tale sau in imediata lor vecinatate.
La fiecare cinci zile, insa, o data ce te-ai acomodat si-ti spui ca meriti sa porti coroana pe cap, are loc un “Blood Moon”, un eveniment special in care numarul si diversiatatea carcalacilor care-ti vor averile creste vertiginos comparativ cu zilele anterioare, un fel de carja pentru echilibrarea jocului, tragand jucatorul incet dar sigur inapoi, lipsindu-l de resursa cea mai imporatanta: forta de munca. Desi majoritatea unitatilor se retrage in spatele zidurilor de protectie pe parcursul noptii, marksmanship-ul arcasilor e una din cele mai nesigure chestii din joc, asa ca n-o sa ai niciodata garantia ca aflandu-se in spatele zidurilor, arcasii vor face treaba buna descotorosindu-te de vrajmasi inainte ca acestia sa pravala zidul peste ei, sa le fure arcurile si banii si sa-I intoarca la statutul de caini fara stapan.
Continuarea jocului, va fi in linii mari aceeasi: colectezi banii, investesi in forta de munca, dezvoltare si reparatii, astepti trecerea noptii si repeti pana cand simti ca ai ajuns la un nivel de dezvoltare suficient de mare care sa-ti permita explorarea si vei descoperi ascunse adanc in padure patru portalui ce spawneaza inamicii.
Scopul jocului se schimba de la a-ti pastra coroana de la o zi la alta la a ti-o pastra definitiv prin distrugerea celor patru portaluri.
Mai departe va tine de fiecare jucator in parte cum va avea noroc si cum va actiona. In adancurile padurii exista trei altare care vor da extra damage arcasilor, vor intari cladirile si-ti vor permite upgrade-ul cladirilor de la lemn la piatra, evident toate acestea contra cost. De altfel singurul mod in care portalurile pot fi distruse cu succes va fi doar dupa acest upgrade al cladirilor, de vreme ce doar atunci taranii pot sa fie specializati in cavaleri. Ei vor actiona ca ziduri mobile pentru arcasi incasand un numar impresionant de lovituri inainte sa cada, dar va fi o limita de doar patru cavaleri, cate doi pentru fiecare parte.
Nu voi vorbi de grafica, care tine mai mult de gusturile fiecaruia. Voi mentiona un detaliu care mi-a placut enorm: regatul se afla pe marginea unei ape in care se oglindesc toate vietuitoarele, iar in timpul ploilor stropii creeaza mici rippluri in apa, distorsionand mai mult imaginea.
Per total e un joc destul de reusit, care totusi e tras un pic inapoi de carja de care vorbeam mai sus. O data ce ai avansat suficient de mult calendaristic si ai distrus majoritatea portalurilor, ultimul portal va genera aproape intotdeauna ceva apropiat de “Blood Moon” ceea ce duce aproape inevitabil la pierderea lenta a coroanei sau poate si mai rau de atat la o remiza insuportabila la capatul a cateva ore de joc.
