Money, Diamonds, Blood
Africa. Locul unde trebuie să supraviețuiești. Unde toți te vânează. Unde nu ai pe nimeni. Războiul civil e în desfășurare. Bani, diamante și sânge. Pentru asta luptă toți, asta vor toți. Cele două tabere, el. De asta sunt eu aici: să-l găsesc și să restabilesc pacea în acest ținut atins de secetă și întuneric. Dar cine e acest „el”? Ce vrea cu adevărat? Asta pot afla doar de unul singur...
Fiind al doilea joc din serie, Far Cry 2 se face repede remarcat prin originalitatea sa. Africa e un teritoriu mai puțin explorat de gameri, iar oamenii de la Ubisoft Montreal s-au gândit bine când au ales această destinație. Începând de la tutorial și până la sfârșitul jocului, îți desfășori acțiunile pe o hartă de 50 de kilometri pătrați care conține atât o junglă imensă, cât și civilizații umane. Jocul ilustrează perfect problema războiului din țările africane și te pune în pielea unui mercenar trimis să îl găsească pe cel ce întărește cele două tabere: Alliance for Popular Resistance (APR) și United Front for Liberation and Labour (UFLL). „The Jackal” (Şacalul), așa cum este numit de către locuitori, este omul care vinde arme ambelor părți în schimbul diamantelor și a banilor.
După o scurtă călătorie cu mașina prin împrejurări, ajungi la destinația ta dar, ceva nu e în regulă. Ți se face rău, leșini, și dintr-o dată te trezești într-un pat, încă amețit. Un om destul de sumbru stă lângă tine, povestindu-ți despre situația de aici, despre război. Îți spune chiar și că e Şacalul și că ai malarie. Ce om sincer! Cam prea sincer, din punctul meu de vedere... După ce pleacă, descoperi și că ești în mijlocul unui conflict destul de zgomotos, așa că te ridici frumos, scoți cuțitul pe care ți l-a lăsat Şacalul în perete și iei pistolul de pe noptieră. În ciuda încercărilor tale de a scăpa, sfârșești secerat de gloanțe și una dintre tabere te adoptă.
După o mică lecție de „cum să îți faci treaba”, zisă drept tutorial, tabăra adoptivă te trimite la muncă grea. Și serios zic, muncă greeeea. Nu de alta, dar inamicii tăi reușesc să se deghizeze neașteptat de bine pe teren! Şi cum era 2008 când jocul a fost creat, cei de la Ubisoft nu au pus în aplicare sistemul de „marchează inamicii ca să știi unde sunt și dacă se apropie”.
Erou nobil fiind, în marea parte a timpului îți ajuți tabăra să elimine, unul câte unul, liderii din cealaltă parte. Dar, desigur, nu te mulțumești doar cu atât și îi ajuți și pe ceilalți, că doar așa e corect.
Nevrând să dau spoiler-e, mă voi opri aici din povestit și voi începe cu mecanicile de joc. În genă, dar din altă mamă, Far Cry 2 continuă să fie un first person shooter mai open-world ca până acum. De la primul joc s-au schimbat multe concepții dar aranjarea armelor de luptă nu e una dintre ele.
Protagonistul încă poate avea patru tipuri de armament, ordonat astfel: melee, primară, secundară şi specială; grenade și un monoclu (concept nou) cu care poți explora la depărtare. Diferit de jocul anterior sunt și shop-urile de unde poți cumpăra diverse obiecte care îţi dezvoltă abilități constând în stealth mai ridicat, noi posibilități de reparare a armelor sau automobilelor etc., plătind cu diamante. De unde diamante? Simplu. Pe lângă echipamentul din dotare menționat, mai e și un dispozitiv care arată mini-harta și sclipeşte când te apropii de materiale importante, precum diamante sau casete. Ai și o hartă completă pe care o poți accesa in-game și o poți privi în timp ce conduci.
Fiind un joc de tip open-world, ai vehicule cu care poţi călători oriunde. Maşini 4x4, bărci, maşini de tip buggy, chiar şi deltaplane! Dar drumurile nu sunt prea sigure, antagoniştii AI pot şi ei să conducă şi o fac destul de bine. În plus, maşinile se strică repede. Alte lucruri care se pot strica sunt şi armele, fiind nevoie să le schimbi la intervale regulate de timp. Eu am găsit acest detaliu mai mult interesant decât deranjant, fiind un alt element care apropie jocul de realitate şi, în plus, mi le schimbam mai mereu şi nu prea reuşeau să se degradeze. Pentru bunii exploratori, acest lucru nu reprezintă o problemă, pe hartă existând câteva arme din aur, sub forma unor easter egg-uri, care nu se pot strica sau avaria, fiind utilizabile la nesfârşit.
De la fiecare locuinţă până la fauna şi flora africană, cei de la Ubisoft au reconstituit in armonie omul şi natura, făcând ca totul să pară firesc şi abstract. Casele locuitorilor atinşi de război se întrepătrund cu jungla vie a Africii sălbatice. Atât din pământ uscat cât şi din paie, aşezările au fost construite la scară largă de către designer-ii talentaţi. Prezenţa animalelor precum zebrele, gazelele, găinile, caprele, păsările sau bivolii africani întăresc legătura cu realitatea şi dau viaţă peisajului.
Războiul este un subiect atât de mult auzit dar mai puţin cunoscut de cei care nu l-au trăit cu adevărat. În Africa, chiar şi în zilele de astăzi există război civil. Far Cry 2 pune pe tavă şi serveşte la rece întreaga problemă a luptelor pentru suveranitate, a fugii după diamantele vopsite de sânge, dar şi a traficului de arme. Jocul prezintă diferit războiul faţă de celelalte serii cu acest specific. Şi vorbesc despre serii precum Call of Duty sau Battlefield care sunt în totalitate despre conflicte. Far Cry 2 arată un război văzut din interior, fiind capabil să prezinte interesele ambelor părţi, în timp ce, în orice joc Call of Duty/Battlefield eşti un simplu soldat care nu prea are ocazia să-şi cunoască inamicii şi cu ce scop vor să câştige. Fiind un mercenar, în Far Cry 2 ai, pe lângă obligaţia să faci misiunile date de tabere, şi o alternativă în plus, venită de la colegii tăi mercenari care lucrează şi ei la prinderea Şacalului.
AI-ul e foarte inteligent, remarcîndu-se prin furişat şi atac pe neaşteptate. În luptă, acţionează ca o haită: când eşti descoperit, toţi se apropie de tine, printre copaci, schimbându-şi poziţia astfel încât să te încercuiască. De asemenea, dau dovadă şi de moralitate, ajutîndu-se între ei când sunt doborâţi. În nici un alt joc nu am mai observat o asemenea sincronizare şi rezistentă din partea AI-ului ca aici, nici măcar în sequel-uri: în Far Cry 3 (FC3) şi în Far Cry 4 (FC4). Spre deosebire de Far Cry 2, AI-ul din acestea e ca un fel de ţintă vie care nu gândeşte, ci doar acţionează. Din nefericire, producătorii încep să pună din ce în ce mai mult accentul pe distracţie înainte de experienta de joc, iar asta reduce grav unicitatea. Creatorii acestor oameni virtuali merită cel mai mare respect, prin creaţiile lor reuşind sa întruchipeze realitatea în cel mai fidel mod posibil.
"You can’t break a man the way you break a dog, or a horse. The harder you beat a man, the taller he stands." The Jackal.
Şacalul. Omul misterios care stă în spatele conflictelor armate. Ca mercenar, reuşeşti să-l gaseşti de mai multe ori, dar e mereu cu un pas înaintea ta. Ba chiar îţi şi salvează viaţa de câteva ori, lăsându-te mereu sa te întrebi: Oare ce vrea? Pe parcurs, te face să crezi că e un inamic redutabil şi începi să-l consideri ca pe un fel de egal, şi nu ca pe o pradă. Îţi transmite un altfel de sentiment decât Vaas Montenegro sau Pagan Min, şi îţi dă impresia că are nevoie de tine, căci dacă nu ar avea, ai fi mort. Ceilalţi doi antagonişti menţionaţi, din FC3 şi FC4, te fac pe tine să-i cauţi, când în Far Cry 2, el te caută pe tine.
Există și un ciclu de zi-noapte și posibilitatea să dormi în safe house-uri, și e recomandabil să dormi, pentru că ai malarie. E Africa, cum te puteai aştepta să treci prin joc fără să suferi de cea mai răspândită boală de pe continentul acesta? În mod contrar, nu ar mai fi fost Africa, corect? Așadar, pe lângă faptul că ai treaba de a-l găsi pe Şacal mai trebuie și să alergi după pastile. Noroc cu preotul care te-a ghidat pe Calea cea Bună. Nu, nu o să mori. Asta e şi ideea. De fiecare dată când rămâi fără medicamentul trebuincios, îţi apare pe hartă, prin binecuvântarea părintelui Maliya, locaţiile de unde poţi să iei altele noi.
Oh! Să nu uit să menţionez de mecanica ne-mai-întâlnită până acum decât în acest joc din serie: buddy system! În ce constă? Păi lucrurile stau cam aşa: chiar la începutul jocului, eşti pus să alegi unul dintre cele 9 personaje jucabile drept protagonist. Nu există nici o diferenţă de poveste între ei, în afară de provenienţă şi look. Cel nominalizat de tine devine personajul cu care joci, iar ceilalţi vor fi coechipierii tăi virtuali (buddies). De-a lungul jocului, ai câte un buddy principal. În cazul în care „dispare”, un altul îi ia locul, şi tot aşa. Rolul acestor așa-ziși prieteni e să te scape de moarte, venind în timpul luptei și restabilindu-te cu o seringă. Și ca să nu rămână fapta nerăsplătită, și tu poți face la fel pentru ei! Asta dacă îi găsești și îți dai seama că au probleme.. pădurile sunt cam dese aici.
Sistemul de healing este tot nou, constând în mai multe bări de viață care pot fi reumplute folosind seringi. Poți avea o capacitate mai mare de a purta aceste ustensile medicale cumpărând abilitatea respectivă de la magazin, iar în afară se pot găsi aproape la toate safe house-urile şi locaţiile populate de AI.
Far Cry 2 face lumină în serie, apărând după 4 ani de la lansarea primului joc și aducând mecanici noi în scenă. Inamicii, soundtrack-ului misterios și exotic à la Africa, și culorile peisajelor, fac ca acest joc să radieze de sentimente şi trăiri interioare în sufletul fiecarui jucator pasionat. Un joc cu atât de mult potențial trebuie văzut într-un remake în 2018, dacă nu, atunci Ubisoft nu știe să profite de niște adevărate capodopere.
„Nu trebuie să uiţi arbustul după care te-ai ascuns când ai tras în elefantul pe care l-ai doborât.” -proverb african
Spoiler for A doua versiune a articolului:
Money, Diamonds, Blood
Africa. Locul unde trebuie să supraviețuiești. Unde toți te vânează. Unde nu ai pe nimeni... Războiul civil e în desfășurare. Bani, diamante și sânge. Pentru asta luptă toți. Asta vor toți. Cele două tabere, el. De asta sunt eu aici.. să-l găsesc și să restabilesc pacea în acest ținut atins de secetă și întuneric. Dar cine e acest „el”? Ce vrea cu adevărat? Asta pot afla doar de unul singur...
Fiind al doilea joc din serie, Far Cry 2 se face repede remarcat prin originalitatea sa. Africa e un teritoriu mai puțin explorat de gameri iar oamenii de la Ubisoft Montreal s-au gândit bine când au ales această destinație. Începând de la tutorial, și până la sfârșitul jocului, îți desfășori acțiunile pe o hartă de 50 de kilometri pătrați care conține atât o junglă imensă, cât și civilizații umane. Jocul ilustrează perfect problema războiului din țările africane și te pune în pielea unui mercenar trimis să îl găsească pe cel ce întărește cele două tabere: Alliance for Popular Resistance (APR) și United Front for Liberation and Labour (UFLL). „The Jackal”, așa cum este numit de către locuitori, este omul care vinde arme ambelor părți în schimbul diamantelor și a banilor.
După o scurtă călătorie cu mașina prin împrejurări, ajungi la destinația ta dar ceva nu e în regulă. Ți se face rău, leșini, și dintr-o dată te trezești într-un pat, încă amețit. Un om destul de sumbru stă lângă tine, povestindu-ți despre situația de aici, despre război. Îți spune chiar și că e Jackal-ul și că ai malarie.. ce om sincer! Cam prea sincer, din punctul meu de vedere... După ce pleacă descoperi și că ești în mijlocul unui conflict destul de zgomotos așa că te ridici frumos, scoți cuțitul pe care ți l-a lăsat Jackal-ul în perete și iei pistolul de pe noptieră. În ciuda încercărilor tale de a scăpa, sfârșești secerat de gloanțe și una dintre tabere te adoptă.
După o mică lecție de „cum să îți faci treaba”, zisă drept tutorial, tabăra adoptivă te trimite la muncă grea. Și serios zic, muncă greeeea. Nu de alta, dar inamicii tăi reușesc să se deghizeze neașteptat de bine pe teren! Şi cum era 2008 când jocul a fost creat, cei de la Ubisoft nu au pus în aplicare sistemul de „marchează inamicii ca să știi unde sunt și dacă se apropie”.
Erou nobil fiind, în marea parte a timpului îți ajuți tabăra să elimine, unul câte unul, liderii din cealaltă parte. Dar, desigur, nu te mulțumești doar cu atât și îi ajuți și pe ceilalți, că doar așa e corect.
Nevrând să dau spoiler-e, mă voi opri aici din povestit și voi începe cu mecanicile de joc. În genă, dar din altă mamă, Far Cry 2 continuă să fie un first person shooter mai open-world ca până acum. De la primul joc s-au schimbat multe concepții dar aranjarea armelor și grenadelor nu e una dintre ele. Protagonistul încă poate avea patru arme (maxim), grenade și un monoclu (concept nou) cu care poți explora la depărtare. Diferit de jocul anterior sunt și shop-urile de unde poți cumpăra arme și diverse obiecte care îţi dezvoltă abilități constând în stealth mai ridicat, noi posibilități de reparare a armelor etc., plătind cu diamante. De unde diamante? Simplu. Pe lângă echipamentul din dotare menționat mai e și un dispozitiv care arată mini-harta și clipocește când te apropii de material important ca diamante sau casete. Ai și o hartă completă pe care o poți accesa in-game și o poți privi în timp ce conduci, deși poate fi deranjant uneori.
Fiind un joc de tip open-world, ai vehicule cu care poţi călători oriunde. Maşini 4x4, bărci, maşini de tip buggy, chiar şi deltaplane! Dar drumurile nu sunt prea sigure, antagonistii AI pot şi ei să conducă şi o fac destul de bine. În plus, maşinile se strică repede. Alte lucruri care se pot strica sunt şi armele, fiind nevoie să le schimbi la intervale regulate de timp. Eu am găsit acest detaliu mai mult interesant decât deranjant, fiind un alt element care apropie jocul de realitate şi, în plus, îmi schimbam armele mai mereu şi nu prea reuşeau să se strice. Pentru bunii exploratori, acest lucru nu reprezintă o problemă, pe hartă existând nişte arme din aur, sub forma unor easter egg-uri, care nu se pot strica sau avaria, fiind folosibile la nesfârşit.
De la fiecare locuinţă până la natura safari-ului african, cei de la Ubisoft au reconstituit in armonie omul şi natura, făcând ca totul să pară firesc şi abstract. Casele locuitorilor atinşi de război se combină cu natura vie a Africii sălbatice. Atât din pământ uscat cât şi din paie, aşezările au fost construite la scara largă de către designer-ii talentaţi. Prezenţa animalelor precum zebrele, gazelele, găinile, caprele, păsările sau buffalo întăresc legătura cu realitatea şi dau viaţă peisajului african.
Războiul este un subiect atât de mult auzit dar mai puţin cunoscut de cei care nu l-au trăit cu adevărat. În Africa, chiar şi în zilele de astăzi există război civil. Far Cry 2 pune pe tavă şi serveşte la rece întreaga problemă a luptelor pentru suveranitate, a fugii după diamantele vopsite de sânge, dar şi a traficului de arme. Jocul prezintă diferit războiul faţă de celelalte serii cu acest specific. Şi vorbesc despre serii precum Call of Duty sau Battlefield care sunt în totalitate despre conflicte. Far Cry 2 arată un război văzut din interior, fiind capabil să prezinte interesele ambelor părţi, în timp ce, în orice joc Call of Duty/Battlefield eşti un simplu soldat care nu prea are ocazia să-şi cunoască inamicii şi cu ce scop vor să câştige. Fiind un mercenar, în Far Cry 2 ai, pe lângă obligaţia să faci misiunile date de tabere, şi o alternativă în plus, venită de la colegii tăi mercenari care lucrează şi ei la prinderea Jackal-ului.
AI-ul e foarte inteligent, remarcîndu-se prin furişat şi atac pe neaşteptate. În luptă, acţionează ca o haită: când eşti descoperit, toţi se apropie de tine, printre copaci, schimbându-şi poziţia astfel încât să te încercuiască. De asemenea, dau dovadă şi de moralitate, ajutîndu-se între ei când sunt doborâţi. În nici un alt joc nu am mai observat o asemenea sincronizare şi rezistentă din partea AI-ului ca aici. Nici măcar în sequel-uri: în Far Cry 3 (FC3) şi în Far Cry 4 (FC4), AI-ul e ca un fel de ţintă vie care nu gândeşte, ci doar acţionează. Din nefericire, producătorii încep să pună din ce în ce mai mult accentul pe distracţie înainte de experienta de joc, iar asta reduce grav unicitatea. Creatorii acestor oameni virtuali merită cel mai mare respect, prin creaţiile lor reuşind să întruchipeze realitatea în cel mai fidel mod posibil.
The Jackal. Omul misterios care stă în spatele conflictelor armate. Ca mercenar, reuşeşti să-l găseşti de mai multe ori, dar e mereu cu un pas înaintea ta. Ba chiar îţi şi salvează viaţa de câteva ori, lăsându-te mereu sa te întrebi: Oare ce vrea? Pe parcurs, te face să crezi că e un inamic redutabil şi începi să-l consideri ca pe un fel de egal, şi nu ca pe o pradă. Îţi transmite un altfel de sentiment decât Vaas Montenegro sau Pagan Min, şi îţi dă impresia că are nevoie de tine, căci dacă nu ar avea, ai fi mort. Ceilalţi doi antagonişti menţionaţi, din FC3 şi FC4, te fac pe tine să-i cauţi, când în Far Cry 2, el te caută pe tine.
Există și un ciclu de zi-noapte și posibilitatea să dormi în safe house-uri, și e recomandabil să dormi, pentru că ai malarie. E Africa, cum te puteai aştepta să treci prin joc fără să suferi de cea mai răspândită boală de pe continentul acesta? În mod contrar, nu ar mai fi fost Africa, corect? Așadar, pe lângă faptul că ai treaba de a-l găsi pe Jackal mai trebuie și să alergi după pastile. Noroc cu preotul care te-a ghidat pe Calea cea Bună. Nu, nu o să mori. Asta e şi ideea. De fiecare dată când rămâi fără medicamentul trebuincios, îţi apare pe hartă, prin binecuvântarea părintelui Maliya, locaţiile de unde poţi să iei altele noi.
Oh! Să nu uit să menţionez de mecanica ne-mai-întâlnită până acum decât în acest joc din serie: buddy system! În ce constă? Păi lucrurile stau cam aşa: chiar la începutul jocului, eşti pus să alegi unul dintre cele 9 personaje jucabile drept protagonist. Nu există nici o diferenţă de poveste între ei, în afară de provenienţă şi look. Cel nominalizat de tine devine personajul cu care joci, iar ceilalţi vor fi coechipierii (buddies) tăi virtuali. De-a lungul jocului, ai câte un buddy principal. În cazul în care „dispare”, un altul îi ia locul, şi tot aşa. Rolul acestor așa-ziși prieteni e să te scape de moarte, venind în timpul luptei și restabilindu-te cu o seringă. Și ca să nu rămână fapta nerăsplătită, și tu poți face la fel pentru ei! Asta dacă îi găsești și îți dai seama că au probleme.. pădurile sunt cam dese aici.
Sistemul de healing este tot nou, constând în mai multe bări de viață care pot fi reumplute folosind seringi sau prin metode manuale. Poți avea o capacitate mai mare de a purta aceste ustensile medicale cumpărând abilitatea respectivă de la magazin, iar în afară se pot găsi aproape la toate safe house-urile şi locaţiile populate de AI.
Far Cry 2 face lumină în serie, apărând după 4 ani de la lansarea primului joc și aducând mecanici noi în scenă. Inamicii, soundtrack-ului misterios și exotic à la Africa, și culorile peisajelor, fac ca acest joc să radieze de sentimente şi trăiri interioare în sufletul fiecarui jucator pasionat. Un joc cu atât de mult potențial trebuie văzut într-un remake în 2018, dacă nu, atunci Ubisoft nu știe să profite de niște adevărate capodopere.
„Nu trebuie să uiţi arbustul după care te-ai ascuns când ai tras în elefantul pe care l-ai doborât.” -proverb african
Spoiler for Prima versiune a articolului:
Money, Diamonds, Blood
Africa. Locul unde trebuie să supraviețuiești. Unde toți te vânează. Unde nu ai pe nimeni... Războiul civil e în desfășurare. Bani, diamante și sânge. Pentru asta luptă toți. Asta vor toți. Cele două tabere, el. De asta sunt eu aici.. să-l găsesc și să restabilesc pacea în acest ținut atins de secetă și întuneric. Dar cine e acest „el”? Ce vrea cu adevărat? Asta pot afla doar de unul singur...
Fiind al doilea joc din serie, Far Cry 2 se face repede remarcat prin originalitatea sa. Africa e un teritoriu mai puțin explorat de gameri iar cei de Ubisoft s-au gândit bine când au ales această destinație. Începând de la tutorial, și până la sfârșitul jocului, îți desfășori acțiunile pe o hartă de 50 de kilometri pătrați care conține atât o junglă imensă, cât și civilizații umane. Jocul ilustrează perfect problema războiului din țările africane și te pune în pielea unui mercenar trimis să îl găsească pe cel ce întărește cele două tabere: Alliance for Popular Resistance (APR) și United Front for Liberation and Labour (UFLL). „The Jackal”, așa cum este numit de către locuitori, este omul care vinde arme ambelor părți în schimbul diamantelor și a banilor.
După o scurtă călătorie cu mașina prin împrejurări, ajungi la destinația ta dar ceva nu e în regulă. Ți se face rău, leșini, și dintr-o dată te trezești într-un pat, încă amețit. Un om destul de sumbru stă lângă tine, povestindu-ți despre situația de aici, despre război. Îți spune chiar și că e Jackal-ul și că ai malarie.. ce om sincer! Cam prea sincer, din punctul meu de vedere... După ce pleacă descoperi și că ești în mijlocul unui conflict destul de zgomotos așa că te ridici frumos, scoți cuțitul pe care ți l-a lăsat Jackal-ul în perete și iei pistolul de pe noptieră. În ciuda încercărilor tale de a scăpa, sfârșești secerat de gloanțe și una dintre tabere te adoptă.
După o mică lecție de „cum să îți faci treaba”, zisă drept tutorial, tabăra adoptivă te trimite la muncă grea. Și serios zic, muncă greeeea. Nu de alta, dar inamicii tăi reușesc să se deghizeze neașteptat de bine pe teren! Oh da, și cum era 2008 când jocul a fost creat, cei de la Ubi nu au pus în aplicare sistemul de „marcheaza inamicii ca să știi unde sunt și dacă se apropie”. Drăguț, nu?
AI-ul e foarte inteligent, de asemenea, acționând ca o haită, furișându-se și atacând pe neaşteptate. Nici drumurile nu sunt prea sigure, mașinile lor circulând cam peste tot. Pot spune și că Far Cry 2 e cel mai intens joc din serie, dacă ne raportăm la sentimente trăite, datorită inamicilor, soundtrack-ului misterios și exotic à la Africa, și culorilor peisajelor: întunecate și decolorate în stilul pozelor vechi.
Există și un ciclu de zi-noapte și posibilitatea să dormi în safe house-uri, și e recomandabil să dormi, pentru că ai malarie. Așadar, pe lângă faptul că ai treaba de a-l găsi pe Jackal mai trebuie și să alergi după pastile (yeeeeeey!). Dar hai să nu ne gândim că, din întâmplare, în timpul unei lupte s-ar putea să te prindă o migrenă și să rămâi amortizat, pentru că ai rămas fără medicamentul trebuincios...
Dar lucrurile nu sunt așa rele precum le-am spus eu. Luckely, ai și niște așa-ziși prieteni (buddy) care te pot scăpa de moarte, venind în timpul luptei și restabilindu-te cu o seringă. Și ca să nu rămână fapta nerăsplătită, și tu poți face la fel pentru ei! Asta dacă îi găsești și îți dai seama că au probleme.. pădurile sunt cam dese aici.
Erou nobil fiind, în marea parte a timpului îți ajuți tabăra „mama” să elimine, unul câte unul, liderii din cealaltă parte. Dar, desigur, nu te mulțumești doar cu atât și îi ajuți și pe ceilalți, că doar așa e corect...
Pentru că nu vreau să dau spoiler-e, mă voi opri aici din povestit și voi începe cu mecanicile de joc. În genă, dar din altă mamă, Far Cry 2 continuă să fie un FPS mai open-world ca până acum. De la primul joc s-au schimbat multe concepții dar aranjarea armelor și grenadelor nu e una dintre ele. Protagonistul încă poate avea patru arme (maxim), grenade și un monoclu (concept nou) cu care poți explora la depărtare. Diferit de jocul anterior sunt și shop-urile de unde poți cumpăra arme și diverse obiecte care îţi dezvoltă abilități constând în stealth mai ridicat, noi posibilități de reparare a armelor (pentru că se pot strica..) etc., plătind cu diamante. De unde diamante? Simplu. Pe lângă echipamentul din dotare menționat mai e și un dispozitiv care arată mini-harta și clipocește când te apropii de material important ca diamante sau casete. Ai și o hartă completă pe care o poți accesa in-game și o poți privi în timp ce conduci, deși poate fi deranjant uneori.
Sistemul de healing este tot nou, constând în mai multe bări de viață care pot fi reumplute folosind seringi. Poți avea o capacitate mai mare de a purta aceste ustensile medicale cumpărând abilitatea respectivă de la magazin, iar în afară se pot găsi aproape la toate safe house-urile şi locaţiile populate de AI.
Far Cry 2 face lumină în serie, apărând după 4 ani de la lansarea primului joc și aducând mecanici noi în scenă. Un joc cu atât de mult potențial trebuie văzut într-un remake în 2018, dacă nu, atunci Ubisoft nu știe să profite de niște adevărate capodopere.
„Nu trebuie să uiţi arbustul după care te-ai ascuns când ai tras în elefantul pe care l-ai doborât.” -proverb african
Mulţumiri compozitorului Marc Canham. 
De asemenea, şi coloana sonoră din Far Cry 3 e foarte reuşită.
