Temele sociale abordate sunt destule, pornind de la alienare, la statulul muncitorului, precum și percepția unui tânăr angajat asupra job-ului său. Prietenii protagonistei, un grup format dintr-o reptilă apatică la suprafață, o vulpe anarhistă și un urs radical ateu, își au propria abordare asupra lucrurilor. Unde Gregg, vulpea menționată mai sus, reușește să rămână în mare parte la fel cum era înainte ca Mae să plece la facultate, Beatrice, reptila, duce o existență mult mai îngreunată. Acest lucru este cauzat atât de factori ce țin de interior cât și de exterior. Per total, putem vedea în cele două personaje extremele axei pe care Mae se găsește, odată întoarsă acasă, la un capăt având responsabilitățile asociate vieții de adult, pe când la celălalt rămâne lipsa de griji și jovialitatea asociată copilăriei. Jocul permite jucătorului să facă alegeri în anumite momente ale poveștii, aceste alegeri implicând, uneori, actul de a petrece o noapte în compania unuia dintre cele trei personaje din gașcă, lucru ce oferă o doză de rejucabilitate.
Vorbind de gameplay, Night In The Woods are, în mod cert, o abordare mai light. În cea mai mare porțiune a timpului, jocul este un platformer destul de simplist. Ca să ajungi în locuri înalte, locuri ce pot găzdui personaje, obiecte sau alte lucruri ce o vor face pe Mae să spună câte ceva despre împrejurimi, trebuie să navighezi cabluri de înaltă tensiune, acoperișuri ale clădirilor și multe alte obiecte prezente în mediul înconjurător. Același principiu este folosit și în timpul secvențelor ce au loc în visele protagonistei, vise cu o tentă suprarealistă. Când nu e platformer, Night In The Woods are bucăți ce includ puzzle-uri, repetiții cu trupa ce se desfășoară ca niște mini-game-uri scoase direct din Guitar Hero și, poate preferatul meu, un mini-game ce apare când încerci să furi câte ceva (un covrig, poate, cu care să hrănești niște pui de șobolani uitați într-o cameră dintr-un apartament abandonat), mini-game ce implică să stai nemișcat până când vânzătorul își ia ochii de pe tine. Când merge la culcare sau se trezește, Mae poate folosi laptop-ul propriu, ce-i oferă acces la conversații prin intermediul unei aplicații messenger si la un joculeț, Demontower. Demontower e un joc în joc, ce beneficiază de aceeași atenție la detaliu și calitate ca jocul din care face parte, fiind un dungeon crawler inspirat din era demult apusă și mai recent reînviată a pixel art-ului. Avem, astfel, de-a face cu un melanj de idei de gameplay luate din locuri variate ce reușește, alături de celelalte elemente, să mențină imersiunea jucătorului în lumea jocului. Chiar dacă, în esență, o jumătate de joc e petrecută plimbându-te prin aceleași locații, rutina aceasta rămâne doar în interiorul lumii jocului, nefăcându-se simțită în afara acesteia.
Night In The Woods m-a surprins într-un mod neașteptat de plăcut. Titlul reprezintă încă o dovadă că jocurile video pot fi o platformă legitimă pentru a prezenta și discuta situații și teme cât se poate de serioase. La fel ca To The Moon și Kentucky Route Zero, jocul se oprește asupra vieții duse de oameni simpli, nesfiindu-se de la a pătrunde în porțiuni mai puțin fericite ale acesteia. Cu o prezentare șlefuită și o lume foarte greu de ignorat, odata ce pătrunzi in ea, Night In The Woods e unul dintre cele mai emoționante și bine construite jocuri indie pe care am avut ocazia să le încerc.
Cum îi spuneam și lui TheGrandSirPiggy, keep it simple.