Povestea, deşi simplă, te atrage de la început prin atmosfera de basm oriental plină de palmeri, turbane, mirodenii, dromaderi și creaturi magice. În Caravan, ești moștenitorul tronului din Iram of the Pillars şi tot ce îți dorești este să te bucuri de plăcerile oferite de poziția ta. Așa că nu ești deloc încântat când te vezi mutat din grădinile regale la coada unui dromader și regele îți spune că trebuie pleci în lume pentru a deprinde tainele comerțului, conform tradiţiei.
Însoțit de unchiul Yussuf, pe post de sfetnic și călăuză, iei calea deşertului într-o primă misiune, ce serveşte drept tutorial într-ale negustoriei. Însă, de-abia câștigate primele drahme, constați la întoarcere că de regatul tău s-a ales praful - la propriu, înghiţit de o ciudată furtună de nisip - iar părinții tăi s-au facut nevăzuți odată cu acesta.
Dispariția ciudată a Iramului, despre care afli că are legătură cu djinii (creaturi din mitologia arabă, aici cu fața “duhului” din lampa lui Aladdin) și o amuletă magică lăsată de mama ta, te scoate de tot din zona de confort. De acum, ești nevoit să străbați în lung și-n lat deșerturile Arabiei pentru a salva regatul de blestemul aruncat asupră-i.
Gameplay-ul propriu-zis nu este deloc complicat. Te deplasezi cu ajutorul unei hărți, pe care orașele apar pe măsură ce afli noi indicii legate de misiunea ta. Comerțul este activitatea de bază: cumperi ieftin, vinzi scump și o iei de la capăt. Tot pe hartă găsești și prețurile mărfurilor din fiecare oraș, astfel încât îți poți face din timp o strategie pentru a minimiza deplasările și maximiza profitul.
Călătoriile sunt pline de riscuri și peripeții. Se poate întâmpla să îți moară câte un animal de povară, să fii atacat de hoți, să dai de vreun sclav fugar, dornic să te urmeze, sau să te lovești de un grup de ghouls (un fel de zombi) de care nu poți scăpa fără luptă. Iar pe lângă toate acestea trebuie să ai grijă în permanență să îți ajungă apa, altfel sănătatea ta are de suferit.
Așezările nu sunt doar sursă de profit, ci și de noi misiuni. La cele câteva guilds din oraşe poți crește, contra cost, nivelul personajului. Deşi costisitor, acest upgrade este necesar pentru a dobândi abilități noi, lucru valabil și în cazul eroilor pe care îi poți angaja - ai la dispoziție mercenari, vindecători, iscoade, neguţători sau rogues. Aliații te salvează de la prea multe drumuri şi multe tranzacţii și contează destul de mult în care dintre ei vrei să investești.
Luptele și negocierile se desfășoară prin intermediul unui mini-joc, un fel de „piatră, foarfece, hârtie” cu zaruri, a căror valoare, combinată cu nivelul abilităţilor tale, trebuie să îţi aducă un punctaj mai mare decât al adversarului. La început te vei confrunta doar cu personaje mai avansate decât tine, aşa că te vei vedea nevoit de multe ori să eviţi lupta şi să te axezi pe comerţ sau pe îndeplinirea unor sarcini care îţi vor ridica nivelul de experienţă pentru a le putea face față. Problema este că, pe măsură ce avansezi în nivel, nu acelaşi lucru se întâmplă și cu adversarii tăi, care încetează în scurt timp să mai reprezinte o provocare.
Cealaltă problemă a jocului este că te loveşti mereu de aceleaşi 10-12 evenimente. Vei învăța destul de repede că dacă întâlnești un stăpân de sclavi înseamnă că vei avea ocazia să cumperi unul, că cea cu un djin te va lăsa, invariabil, fără un membru al caravanei sau că amărâtul pe care te-ai milostivit să îl eliberezi din lanțuri fie va muri, fie se va alătura caravanei tale.
Repetitivitatea și lipsa de noi provocări fac să îți cam scadă interesul de la un anumit punct al jocului, în funcție de cât de repede avansezi în nivel și avere. Povestea ar fi putut face diferența, dar acesta este liniară și își pierde și ea, mai ales în a doua parte a jocului, capacitatea de a te surprinde. Interacțiunea cu personajele centrale este minimă, iar opțiunile de dialog sunt restrânse și cu consecințe limitate ca impact și durată. Scenariul nu ia mai deloc în calcul personajele secundare, iar asta te face să nu îți pese foarte mult de eroii pe care îi conduci. În limita banilor de care dispui, îi poți înlocui cu ușurință.
Cu toate acestea, jocul atrage datorită sursei de inspirație şi a accesibilităţii. Grafica în tonuri calde, muzica liniștitoare și atenția pentru detalii în ceea ce privește arhitectura și decorurile reușesc să te introducă destul de bine în atmosfera de aventură în deșert și de exotic oriental și să te țină în fața monitorului până la final, mai ales dacă ești atras de jocurile cu comerț și nu te deranjează puțin grinding.
În ce mă privește, am petrecut mai bine de 10 ore cucerind deșertul în fruntea unui șir de eroi, animale de povară şi ajutoare ce s-a întins, spre uimirea și amuzamentul meu, pe mai bine de două ecrane - o caravană în toată regula! Am rămas până la epilog datorită ritmului relaxant de joc și a atmosferei de basm arab, însă gamerii care își doresc o experiență mai complexă sau o poveste mai captivantă ar face bine să caute în altă parte.
Spoiler for mai multe poze:
