S5F2 - Good Time (2017)

[Mahdi]

Îl găsiți și pe Netflix.

[Ferrrrrrrrrdinand]

L-am văzut aseară. Nu aș spune că mi-a plăcut per total, dar a fost o experiență interesantă. Filmul începe cu camera concentrată pe chipul unei persoane la o ședință cu un psiholog. Asta mi-a comunicat că acesta este personajul principal și filmul va fi despre această persoană, însă nu-i chiar așa. Personajul principal este Robert Pattinson, care joacă foarte bine rolul unui bombardier care se dă la fete de 14 ani (precum în alte roluri ale sale heyoooo), fratele personajului anterior menționat. Scopul filmului ar fi să ne treacă prin câteva zile decisive din viața lor. Iese în evidență coloana sonoră și culorile puternice (în special roșul). Pe partea asta, filmul e un adevărat deliciu, probabil merită să treci prin el și să fii atent doar la detaliile mici (în special în apartamentele vizitate).

Sunt câteva stângăcii pe alocuri, scene care durează prea mult sau momente mult prea exagerate pentru tonul dat la începutul filmului sau decoruri neconvingătoare. Iar personajele sunt cei mai londonezi newyorkezi ever.

Spoiler for m-a cam scos de tot din film cadrul ăsta:

Probabil nu m-am gândit suficient la asta, însă nu am înțeles până la urmă care era scopul filmului. Pare că vrea să ne comunice că personajul lui Pattinson e o persoană groaznică care se îngroapă tot mai mult cu fiecare idee avută. Filmul începe și se termină cu fratele lui, însă pe la jumătatea filmului parcă uitasem complet de el ca să privim aventurile celorlalți. Poate am fost condiționat de filme precum joker să cred că dacă începi concentrat pe un personaj, atunci trebuie să fie important pe tot parcursul filmului, de aici am impresia că e o contradicție în film la aspectul ăsta.

[TG]

Mi se pare că te limitezi destul de mult Ferd, îmi aduci aminte de o discuție în care nu mai știu cine de pe forum venise cu idei că un film bun trebuie să aibă scenariul nu știu cum, personajele într-un anume fel și să transmită ceva arbitrar.

În realitate, regulile astea nu există decât în mediocritatea de la Hollywood, nu trebuie să ai un film centrat pe personajul cu care începe (sau oricare for that matter), nu e nici un fel de contradicție în sine.

Și de la frații Safdie am ceva pe watchlist (Uncut Gems), însă Good TIme nu prea m-a convins. Destul de amatoricesc pe alocuri, în afară de coloana sonoră și scenele de sus (și de fapt, aportul lui Sean Price Williams, din câte înțeleg), nu cred că am remarcat ceva. Sigur, nu m-a plictisit, Pattinson a fost bine ales dar mi s-a părut inconsistent, în prima parte a filmului puțin deconectat de rolul pe care îl interpreta, neconvingător.

Nici portretizarea unei persoane cu handicap mental nu mi s-a părut tocmai elaborată. Vorbește încet, wow!

Na, are o atmosferă mișto și te ține în suspans, spirala în care se zbate Connie e distractiv de observat. Per total nu mi-a lăsat o impresie destul de puternică încât să mă agit foarte tare nici să-l laud, nici să-l critic.

[Stokkolm]

A fost fun. E o cursa de la inceput pana la sfarsit in care personajul principal ajunge din rau in mai rau. E imprevizibil, in sensul ca reuseste sa te convinga ca personajele nu au plot armor si orice obstacol poate le vina de hac. Mi-au placut si locatiile, mai ales casa aia dezordonata a bunicii afro.

Daca ar fi sa fac o comparatie, cel mai mult as zice ca se aproprie de stilul thrillerelor lui David Fincher. Ii lipseste ceva sa fie chiar la nivelul lor, n-as sti sa zi ce pentru ca scenariul e tight si actorii sunt convingatori.

[Mahdi]

L-am văzut și eu acum câteva zile.

Convenția că personajul pe care se concentrează primele minute ale unui film trebuie să fie protagonistul a fost încălcată de multe ori, chiar și la Hollywood. Acum 60 de ani, Hitchcock făcea vâlvă cu Psycho, unde „protagonista” murea după un sfert (parcă) de film. La Good Time nici nu mi se pare că avem un exemplu de fals protagonist - deschiderea cu fratele cu dizabilități are sens aici, pentru că subliniază importanța lui pentru Connie. Asta cel puțin la suprafață - Connie nu-și pune niciodată întrebarea ce e mai ok pentru fratele său în timp ce alunecă pe spirala shitshow-ului.

E adevărat că filmul e destul de sec și nu are un „scop” sau o concluzie satisfăcătoare, dar poate e mai bine așa, decât să fi avut o reuniune lacrimogenă de final sau un twist. În mod ciudat, mi s-a părut că aduce puțin cu filmul lui Cassavetes de data trecută. E tot un film character driven și nu plot driven, cu un iz vag experimental (mai degrabă pastișe retro decât experimente propriu-zise, dar mă rog). Mi-a plăcut cum e filmat - close up-urile, culorile, zoom-urile sau scenele filmate de la distanță, cum e arestarea lui Connie.

Also, n-am înțeles ce a fost greșit în portretizarea fratelui. Mi s-a părut destul de convingător și evident că are probleme mai grave decât „vorbește încet lol”.

[TG]

N-am zis ca e ceva gresit, mi s-a parut simplist. Da, am exagerat, evident. Mai sunt si alte elemente prezente, dar chiar si conversatia cu terapeutul mi s-a parut plina de clisee desprinse dintr-un film de duzina care abordeaza subiectul.

Desigur, nu cred ca si-a propus neaparat sa dea pe spate prin personajul asta, era doar o observatie.

[Stokkolm]

Connie nu-și pune niciodată întrebarea ce e mai ok pentru fratele său în timp ce alunecă pe spirala shitshow-ului.

Filmul lasa de inteles ca terapia e o situatie mai buna pentru fratele cu disabilitati mentale, dar in realitate genul asta de terapie poate fi cam hit and miss. Compania unei persoane care il conoaste de o viata si tine la el e greu de inlocuit. Bineinteles, problema apare cand Connie e un infractor si il ia cu el sa jefuiasca banci.

TG, daca tot vorbesti ca si cum filmul asta a mai fost facut si inca mai bine, ai niste exemple? Mi-ar placea sa le vizionez.

[Cristan]

În mod ciudat, mi s-a părut că aduce puțin cu filmul lui Cassavetes de data trecută. E tot un film character driven și nu plot driven, cu un iz vag experimental (mai degrabă pastișe retro decât experimente propriu-zise, dar mă rog). Mi-a plăcut cum e filmat - close up-urile, culorile, zoom-urile sau scenele filmate de la distanță, cum e arestarea lui Connie.

Și mie mi-a lăsat o impresie similară. O altă impresie pe care mi-a lăsat-o, în mod ciudat, a fost de film românesc. Parcă îl și vedeam pe Dragoș Bucur în rolul drogatului din spital.

Nu pot spune că mi-a plăcut filmul foarte mult. Ca realizare artistică, are merite, în special cinematografia și rolul lui Pattinson. Nu sunt cel mai mare fan, dar îmi place actorul, și mi se pare admirabil că încearcă roluri variate și proiecte ciudate (mi-a plăcut mai ales în Tenet). Acestea fiind zise, personajul mi-a displăcut destul de mult și chiar era să mă opresc la jumătate cu vizionarea - l-am văzut în două seri și a fost nevoie să trag de mine să-l reiau. Asta mi s-a mai întâmplat recent doar cu celălalt film al fraților Safdie, Uncut Gems, care e Good Time pe steroizi - în ambele filme personajul principal (foarte bine interpretat, de altfel) e similar de dezgustător, și se bagă din ce în ce mai adânc în căcat, iar stilul realist de filmare și coloana sonoră agresivă îmi creează o stare de disconfort pe care n-am avut cu ce s-o compensez ca să îmi doresc să continui. La Uncut Gems nici n-am mai revenit.

[TG]

TG, daca tot vorbesti ca si cum filmul asta a mai fost facut

Chiar nu stiu cum ai ajuns la concluzia asta.

[Quackers]

Ba, n-a fost un film rau. Tras bine, jucat bine, cu o structura pe acte destul de clare, bine paceuit. Atmosfera mi-a adus aminte de Sherrybaby, un personaj capabil care probabil ar fi ajuns mai bine daca ar fi avut 5% mai multe sanse, dar se vede nevoit sa se bage in toate cacaturile care mai mult il trag in jos, eventual tragandu-l si pe frati-su, iar asta nu poate sa accepte. Deci avem un struggle de vreo doua ore cu asta incercand sa fie bine sa nu fie rau, ducandu-l intr-o spirala clasica. Un accent important l-am vazut pus pe abuzat relatii si smulgand orice poate de la orice persoana, inclusiv de la frati-su. Inca de la inceput cand l-a tras de la terapie, si doar avea nevoie de un warm body pentru heist. As fi vrut un pic de extra motivatie, sa inteleg de /ce/ faceau heistul ala, dar aia e. Nu cred ca faptul ca fratisu' era handicapped are mult rol in toata treaba asta, decat sa faca si mai neplacut personajul principal (sa abuzeze de cineva care nu poate sa ii se impotriveasca).

Overall, a fost foarte vizionabil, o boaba de Nightcrawler mai agresiv si mai fast paced sau poate orice british street trash hooligan flick care de obicei are acelasi arc, doar ca cu mai mult patos si poate mai multa substanta/character driven decat sa te uiti sa vezi in ce actiune se mai baga/e tras. I iiked it. Nu cred ca ajunge la mine in arhiva dar destul sa vad si altceva de la director/s. Nu stiu daca am eu o chestie pentru filmele 'seci' cum zice Mahdi, dar nu m-a deranjat cum s-a terminat. Oricine ar fi crezut ca s-ar fi terminat altfel, wasn't paying attention.

celălalt film al fraților Safdie, Uncut Gems,

Huh, thanks for this. Acu am dublu motiv sa-l vad, ca vroiam sa o vad pe Julia Fox in el. (nu ca n-as fi vazut din Julia Fox destul in PVT CHAT, ifyaknowwhatimean)