Recomandări și mini-review-uri

Tot ce ţine de site-ul forumului.
User avatar
Mahdi
Necromancer
Posts: 5927
Joined: 2 Mar 2014, 16:23
Contact:

Re: Recomandări și mini-review-uri

Post by Mahdi »

Și încă una mică pentru Stygian:

https://candaparerevista.ro/posts/2020/ ... e-stygian/
REMEMBER CITADEL
User avatar
Fular
Barbugiu înrăit
Posts: 1356
Joined: 14 Mar 2014, 23:13

Re: Recomandări și mini-review-uri

Post by Fular »

Recomandare/ Mini Review – A Musical Story

Image

Jocurile cu temă muzicală pe care le-am parcurs de-a lungul timpului sunt în cam aceeași stare în care-mi erau jocurile adventure într-o vreme - enumerabil de puține. Înainte de A Musical Story au mai fost Audiosurf și Music Catch 2, acesta din urmă de pe vremea când n-aveam altceva mai bun de făcut și rupeam jocurile flash de pe kongregate.

A Musical Story e un rythm game ușurel din punct de vedere al conceptului de gameplay, cu o direcție artistică de-a dreptul remarcabilă și o coloană sonoră parcă ruptă din perioada psihedelică a rock-ului anilor ‘60-’70, influențată în mare măsură de Jimi Hendrix. Mai mult de atât chiar și „protagonistul” aduce cu celebrul Hendrix din mai multe puncte de vedere.

Image

Scopul narativ e la fel de simplu precum conceptul jocului: nou înființata trupă – n-am băgat de seamă să aibă nume - trebuie să ajungă la un festival pe măsura talentului lor, anume la Pinewood. Parcursul drumului și inerent al poveștii e marcat de provocări muzicale din ce în ce mai ridicate. Dacă gameplay-ul pleacă de la o idee simplă: folosești după caz, ori o tastă direcțională pentru notele din cheia sol și o alta pentru cele din cheia fa, iar câteodată pentru acordurile armonice trebuie apăsate amândouă simultan sau ținute un interval mai lung de timp, lucrurile se complică vertiginos spre sfârșit când crește atât numărul de note cât și tempo-ul melodiilor și durata fiecărei melodii.

Image

Dar asta nu e un capăt de țară, pentru jucătorii mult mai puțin melomani să nu zic de-a dreptul afoni se poate activa „asistarea” permanentă. Practic, dacă jucătorul nu are răbdarea necesară să repete la nesfârșit o secțiune din cauză că nu se poate acomoda suficient cu tempo-ul crescut și ploaia de note potrivnice, renunță la mândrie și participă mai degrabă mecanic la muzică și mai spectator la poveste. Adevărul e că, repetarea anumitor părți poate să devină frustrantă dacă dorința jucătorului e îndreptată spre poveste și muzică și nu atât spre gameplay.

Dacă tot am menționat asistarea: sunt trei moduri, unul presupus hardcore, pentru ce-i care nu vor să fie ajutați în alt fel decât de urechile proprii, cei mijlocii cum recomandă dezvoltatorii jocului, anume ca după greșeli repetate să se activeze automat asistarea și modul de care ziceam mai sus pentru leneși sau iubitori pasivi de muzică.

Image

Ca să fiu cârcotaș până la capăt într-o Recomandare mă voi agăța și de o non-problemă: nu există o legătură permanentă între taste și gamele muzicale. Într-o secțiune pentru linia de bași se folosește o tastă direcțională și-n următoare se poate să trebuiască cealaltă pentru o linie similară.

În orice caz, deși dificultatea se bazează mai degrabă pe o cârjă prin creșterea numărului de note și a tempo-ului, muzica și povestea se mențin la nivel înalt pe tot parcursul jocului. De jucat, dacă nu acum măcar la o reducere.
EpicTroll: Vrei să ştii părerea mea? Oamenii cu păreri ar trebui degrabă împărţiţi la zero.
User avatar
Fular
Barbugiu înrăit
Posts: 1356
Joined: 14 Mar 2014, 23:13

Re: Recomandări și mini-review-uri

Post by Fular »

Minireview - Lost in Play

Când am văzut prima oară un trailer de la Lost in Play am avut o puternică senzație de narative adventure à la Little Misfortune, punând astfel așteptările pe un anumit eșichier. Când fu să și apară pe la jumătatea lui august, nu ezitai să-l iau în ciuda așteptărilor. Nu-mi displace neapărat genul ăsta de jocuri, dar parcă îmi surâde mai tare ideea de a fi o parte sesizabil activă într-o lume chiar iluzorie.

Image

Nu mică mi-a fost surpriza când am descoperit jucând, cum altfel, că Lost in Play este un adventure în sensul clasic al genului. Lucru care m-a mulțumit pe deplin. După prezentarea frumoasă din trailer în care părea să evoce ceva din Gravity Falls, un pic prin stilul abordat, mai mult prin dinamica stabilită între frate și soră, cu el mai rezervat și închis și ea mai expansivă și excentrică, faptul că avansul în joc e construit pe dezlegarea unor puzzle-uri a fost o surpriză nesperată. Mai departe mirarea s-a exacerbat când soluțiile s-au bazat de cele mai multe ori pe un anumit nivel de perspicacitate.

Image

Dacă prezentarea te duce cu gândul la un joculeț de care se pot bucura cu toții, cuprinși într-un interval nelimitat de vârstă, soluțiile par să îngrădească respectivul interval. Voi recunoaște că m-am simțit nevoit să recurg la sistemul intern de indicii care funcționează pe anumite reguli impuse de alte jocuri relativ recente ale genului: soluția finală nu-ți e relevată decât după apelări multiple ale sistemului, soluția fiind devoalată după interpelări repetate. E un compromis bun având în vedere că în cele câteva instanțe, să tot fii fost patru la număr, n-aș fi putut să le găsesc rezolvarea fără un mic impuls extern. Aș putea spune că, și după finalizarea jocului, încă n-am înțeles exact raționamentul unui anumit puzzle apropiat de final. Celelalte în schimb au avut o logică, dar pe care n-am putut să o văd la respectivul moment și parcă n-am dispus de răbdarea necesară să discern prin ghemul de minuni ticluite de dezvoltatori.

Image

Nu e totuși un joc point'n'click adventure pur fiind presărat din loc în loc pe parcursul celor 15 episoade de câte un mini-joc ce nu se baza pe ideea clasică de puzzle. Se poate că e una din cutumele jocurilor adventure moderne de a încerca o diversificare proprie a gameplay-ului. Astfel pentru a avansa povestea trebuie să câștigi în unele momente câte un joc specific, unele chiar bune. Ca să iau un exemplu unul din respectivele jocuri, cu cărți, mi-a plăcut suficient de tare încât mă tentează ideea de a-l adăuga în rândul jocurilor de societate când vinul se va dovedi insuficient și discuțiile se vor lăsa pe tânjeale. Nu știu dacă are un echivalent cu nume în realitate deja, dar ideea e simplă și are nevoie de un pic de strategie pentru a fi jucat cum trebuie.

Image

Altundeva, într-un alt moment critic, într-un alt joculeț care pare o antiteză la ce am spus mai sus, am căpătat impresia nețărmurită că a fost pur și simplu noroc că am reușit să-l duc la capăt și astfel am putut să duc povestea mai aproape de final. N-a fost neapărat legat de dificultate cât de confuzie, iar faptul că n-am ajuns niciodată la unul din punctele de reset a ținut de un noroc prostesc.

Image

Să fac vreo mențiune cu privire la partea vizuală e de prisos. Din câte am înțeles, fiecare părticică a fost însăilată cu grijă, lucru care se vede și din cadrele surprinse, iar influențele moderne sunt de-a dreptul străvezii. Mare bine e că au păstrat o proporționalitate concretă și n-au picat în păcatul desenelor de acum de a intercala dimensiuni relative imposibile între personaje și decor prin mutarea cadrelor o dată cu schimbarea perspectivei.

Image

Coloana sonoră, atunci când se afișează cu mai multă emfază e plăcută, surprinzând momentele cheie. Voice-acting-ul e doar o îngânare de cuvinte, ceea ce dă o latură de universalitate jocului. Nefiind într-o limbă care se poate discerne am putea spune că poate aparține tuturor. Poate și de acolo sporește ideea că poate fi jucat de oricine.

Image

Cred că singurul inconvenient major din Lost în Play, pe lângă acel unic puzzle care mi s-a părut ilogic, e timpul de joc care pare a fi un pic prea apropiat de termenul „deosebit de scurt”. Poate că n-ar fi fost așa dacă mi-aș fi concentrat eforturile pe rezolvarea individuală a adversităților și m-aș fi aplecat pe lâncezirea excesivă asupra lor, fără a apela la sistemul de hint-uri, dar cel mai probabil aș fi mutat calificativul în „scurt”.

Image

Așadar, Lost în Play e un joculeț excelent, presărat cu umor și la fel de frumușel precum e descrierea dezvoltatorilor. Se prea poate să pară că oferă puțin escapism la prețul de pornire, dar merită cu prisosință.
EpicTroll: Vrei să ştii părerea mea? Oamenii cu păreri ar trebui degrabă împărţiţi la zero.
User avatar
Cristan
Dremora Lord
Posts: 3618
Joined: 2 Mar 2014, 16:16
Contact:

Re: Recomandări și mini-review-uri

Post by Cristan »

Nu mă gândeam că mai scrie cineva pe aici. Sună bine jocul, îmi atrăsese și mie atenția cu trailerul, păcat doar că e atât de scurt. M-a dus cu gândul la The Little Acre.
Done
Out into the foggy street. Turn your collar up.
User avatar
Cristan
Dremora Lord
Posts: 3618
Joined: 2 Mar 2014, 16:16
Contact:

Re: Recomandări și mini-review-uri

Post by Cristan »

Done
Out into the foggy street. Turn your collar up.
Post Reply

Return to “Site candaparerevista.ro”

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 0 guests