Ruinolatrie

Simți fiorul artei? Ești un nou Eminescu? Arata-ne ce poți!
Post Reply
User avatar
sleepknot
Headcrab
Posts: 99
Joined: 26 Nov 2019, 17:44

Ruinolatrie

Post by sleepknot »

phpBB [video]


În zilele când sunt prea luminat în suflet
Renaște cavernos în mine o ravenă
Făcândă loc șuvoaie să curgă fără sunet
De cugete topite de cântec de sirenă.

Cântărea muzei mele nu este o chemare
Înspre comori, rubine, în mijloc de ocean,
Ea este o baladă de clopote amare
Un cântec din abisuri, un imn pentru alean.

Și sună antic, sumbru - numai din vârf de munte
Din văi sălbăticite, din agonii concave
Din capele păgâne, ce n-au putut să-nfrunte
Urgia trecătoare a noilor cisloave.

Doar zările vetuste păstrează adierea
Suflării creatoare a primelor blesteme
Și pelerin cu gândul, trăiesc prin învierea
Credințelor nemoarte ce șad în anateme.

Prin temple înghițite de iederi sau nisip
Îmi preocup tăcerea prin contemplări dulcege,
Schițându-mi din fragmente imemorialul chip
Al primelor geneze, al faptei sacrilege.

Căci lumile pierdute pe culmi abandonate
Ne mântuiesc cu dorul tristeții spirituale
Când de natură, schimnic, ele sînt adoptate,
Îmbălsămând sclipirea luminii primordiale.

...

Prin liturghia lunii zilnic renasc din cripte
Când masca mi-o îneacă botezul vitriolic,
Simțind cum se pogoară din scripte apocrife
Ca înger păzitor - un înger melancolic.

Lumina lumânării doar sub pământ e vie
În catacombe roase de erezii bătrâne
Trăiesc și inițiere și euharistie
Fiind miruit cu ceara din candele păgâne.

Un pergament pârlit, dospit de mucegai
Pătat cu înțelesuri, cerneală sanguină,
Viitorul mi-l primesc ca deja fiind putregai,
Împărtășit cu trupul și sângele-ruină.

Singurul meu duhovnic se află în morminte
În orice cimitir de crez abandonat
Doar lui mă spovedesc azi, având că rugăminte
Să ierte nedreptatea de-a fi cândva uitat.

Iar boala de-a trăi într-un prezent stârpit
De patimă, mistere și împlinit de goluri,
Mi-o vindec printr-un maslu, de dor netăbăcit
Prin lacrimi uleioase de piatră și simboluri.

Și relegat de lume, mă hirotonisesc
Ca preot apofatic, slujind doar prin ciulini,
Prin spate de biserici, în cimitir slăvesc
Și doar la cruci căzute opresc să mă închin.

Și ca ultima taină: m-așez, lin, în sicriu
Casatorit cu moartea, spre antica lumină,
Ca prin aceste versuri pe care vi le scriu
Să fiu și eu în lume o veșnică ruină.
"Where there are no gods, there are ghosts" - Novalis
Post Reply

Return to “Bistro de l’arte”

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 5 guests