Ce v-a plăcut dintre jocurile din 2023? Ce v-a dezamăgit, ce n-ați apucat încă să butonați? Ce clasici ați revizitat? Ce așteptări aveți de la noul an?
Eu unul mă așteptam ca în 2023 să mă joc mai puțin decât anul trecut, dar a fost un an bunicel, iar topul meu preliminar cuprinde vreo 15 titluri. Încerc să termin BG3 până la sărbători și apoi să mai butonez niște indies înainte să-l postez.
System Shock Remake e GOTY-ul meu, in mod normal nu as prea lua in considerare remakes, dar nu am jucat originalul si ma indoiesc ca mi ar fi putut placea judecand dupa videos si controale. SSR e excelent.
Am mai jucat anul asta si terminat cateva jocuri din backlog. De mentionat ar fi Desperados 3 (absolut superb), Hitman trilogia noua (1 si 2 destul de bunute, 3 mai putin) Ghost Recon Wildlands (cel mai bun coop game pe care l-am jucat, in single nu prea se merita), AC Origins (iara o surpriza f placuta, fiind Ubisoft title l-am evitat ca pe ciuma bubonica, dar Egiptul antic arata fenomenal, iar la gameplay nu e rau deloc).
Intre timp mi-am luat volan si alte alea si m-am dat pe racing sims, dar pentru 2024 astept Homeworld 3, Tempest Rising si Star Wars Outlaws. Sper sa nu fie petarde. Plus, am vazut acum la game awards Jurassic Park Survival, un fel de Alien Isolation in universul Jurassic Park, hell yeah!
Mi-a placut foarte mult si Resident Evil 4 Remake, dar n-am apucat sa-l termin.
Also n-am apucat sa joc nici heavy hiters like Zelda Tears of the Kingdom, BG3, Phantom Liberty, Mario Wonder.
Ah...pentru petarda anului votez Atomic Fart Heart
Cred că am jucat doar două jocuri apărute anul ăsta. Blasphemous 2 și The Last Faith. Dacă e lucru indiscutabil că B2 îmbunătățește o grămadă de lucruri față de Blasphemous, parcă și-a pierdut un pic din suflet. Îmi pare că a devenit mai accesibil, de jucat de un public mai larg. A adoptat cu osârdie mai multe mecanici clasice din metroidvenia și a devenit un pic mai haotic, nu la fel de închegat, de calculat ca primul. E încă prematură o opinie exhaustivă, TGK au tendința de a schimba lucrurile mai mereu înspre bine.
Mergând cu "critica" mai departe, n-am simțit nicio nevoie de a-l termina a doua oară pe când pe primul l-am terminat în cascadă de două ori fără să mă obosească.
The Last Faith e B2-ul săracului. Sunt idei bune în el, dar mai trebuie peticit, în special în privința setului de mișcări din combat (e inadmisibil ca o serie de atacuri sau un heavy attack să fie urmat tot timpul de un dodge în spate indiferent dacă ai ales direcția inversă). Mai trebuie cumva regândit sistemul de level-up, pentru că-n momentul actual favorizează o distribuție cât de cât uniformă a punctelor de skill de care sunt legate și rezistențele. Cum am aflat omega-dureros după ce n-am plasat niciun punct în Dexterity și Instinct și am fost de-a dreptul vulnerat de atacurile unor boși care foloseau foc și electricitate(?).
Concluzia: am trecut printr-un joc bun și unul ok care necesită niște muncă suplimentară. Un an modest pentru mine.
EpicTroll: Vrei să ştii părerea mea? Oamenii cu păreri ar trebui degrabă împărţiţi la zero.
Ideea e ca eu n-am jucat originalul System Shock, asa ca l-am tratat ca pe un joc nou fara sa am nici cea mai vaga idee despre poveste, gameplay etc. Putea la fel de bine sa se numeasca „The Citadel” sau whatever.
Practic este un First Person/immersive sim/metroidvania.
Ce mi-a placut la nebunie a fost:
-Ai zero idicii explicite (aka obiective clare s.a) despre unde tre sa mergi si ce trebuie sa faci.
-Faptul că fiecare armă are caracteristici unice si utilitate practică in functie de tipul de inamici pe care ii intalnești. Majoritatea au munitie alternativă cu proprietati unice.
-Faptul că nu esti limitat artificial la un anumit numar de arme pe care le poti purta asupra ta ci tu trebuie sa iti administrezi spatiul din inventar si sa decizi la un moment dat ce arma si ce munitii sa tii asupra ta si la care sa renunți.
-Augumentările personajului care aduc de cele mai multe ori avantaje subtile dar si unele considerabile (vezi boost boots V2 fata de V1)
-Sentimentul acela unic de curiozitate continua cu privire la ceea ce urmeaza sa descopar la nivelul urmator (literalmente intrucat The Citadel este structurat pe niveluri etajate, iar tu incepi cam de la cel mai de jos) pe care nu l-am mai avut de foarte mult timp intr-un joc.
-Shodan ca super villain.
Singurul lucru care nu mi-a displacut cu adevarat este minijoculetul de „hacking” prin acel „cyberspace” sau ce naiba e.
2023 a fost un an în care credeam că o să mă joc și mai puțin decât în 2022. Dar din a doua jumătate a anului lansările majore s-au ținut lanț, și m-am lăsat captivat de hype. Iar în multe cazuri hype-ul a fost meritat; nu pot spune că am avut vreo dezamăgire majoră anul ăsta.
La fel ca anul trecut, voi folosi cele trei căprării în care împărțeau pe vremuri cei de la muzicisifaze.com topul albumelor românești. Cred că se înțelege de la sine semnificația fiecărei categorii.
Oxigen
1. Baldur's Gate 3
Un joc care nu mai are nevoie de introducere, după câte premii a luat anul ăsta. Ce pot să spun - își merită laurii, chiar este unul dintre cele mai complexe și bine lucrate rpg-uri din ultimii ani. Singurul său defect real mi s-a părut lungimea cam exagerată, dar chiar și în ultima treime de joc încă te mai surprinde plăcut.
2. The Legend of Zelda: Tears of the Kingdom
Cumva m-a prins mai tare acest „companion piece” decât Breath of the Wild. Detest în continuare formula open world adoptată de atâtea jocuri triple A și pe care o regăsim și aici. Tears of the Kingdom este însă „one of the good ones” - e o plăcere să cauți și să găsești firele poveștii principale răsfirate în lumea sa fermecătoare.
3. Armored Core VI: The Fires of Rubicon
„Avem gundam acasă”, a zis Miyazaki. Și acasă era Dark Souls cu roboți. Glumesc, și nu prea. Armored Core VI este jocul cel mai îndepărtat de formula pe care Fromsoft a tot muls-o în ultimul deceniu. Dar spiritul soulsbornesc e tot aici - de la lupte fără handholding la povestea ușor criptică, care e de fapt tot despre focul primordial.
4. Cocoon
O surpriză plăcută de la creatorii lui Limbo și Inside. E același concept de aventură fără cuvinte, dar cu puzzle-uri inventive cu lumi închise în lumi și alte chestii mindfuck.
5. Super Mario Bros. Wonder
E Mario, jocul 2D cu instalatorul, ciupercile și plantele carnivore. Cât de interesant poate să fie după atâtea zeci de ani și iterații ale formulei? Cumva Nintendo reușește să readucă „a sense of wonder” - prin mici surprize, mecanici noi și o componentă online - într-un joc relaxat, care nu mai are nimic de dovedit. E tot Mario însă, iar cine îl detestă probabil că nu își va schimba părerea nici după Wonder.
Azot
6. Brotato, Halls of Torment, Boneraiser Minions
Trei survivorslike-uri pe care le înghesui pe un singur loc pentru că în esență fac cam același lucru. Împreună mi-au mâncat mai mult timp din viață decât Baldur's Gate 3. Unul are estetică de Binding of Isaac, altul de Diablo 1, și celălalt de NES game. Toate au adus condimentele lor proprii la rețetă și sincer mi se par mai bune și mai engaging decât originalul.
7. Darkest Dungeon 2
Mulți dintre fanii primului joc au urât renunțarea la orașul de unde plecai în misiuni. Mie mi-a plăcut schimbarea asta - a făcut jocul mai suportabil pentru mine. Este în continuare un joc neiertător, pentru jucătorii înrăiți de roguelites.
8. Dredge
Un joc relaxant, care îmbină plăcutul cu lovecraftianul. Este practic un collectathon de pești pe fundalul unei povești sinistre.
9. Luck Be A Landlord
Păcănele, dar de tip roguelite, nu lootboxes.
10. Final Fantasy XVI
Un hack'n'slash entertaining prin povestea sa campy și efectele spectaculoase, dar cu un gameplay care devine repetitiv în scurtă vreme.
11. Path of Achra
Poate fi descris ca un roguelike-lite (sau Caves of Qud de jucat în pauza de masă). Încă este în early access, dar e o aventură promițătoare pentru iubitorii de obscurități pulpy low-fi fantasy.
Alte gaze
11. Desktop Dungeons: Rewind
E doar Desktop Dungeons îmbrăcat în straie 3D, cu un vibe de mobile game. L-am și primit gratuit, că-l aveam deja pe primul. It's ok, I guess.
12. Doomsday Hunters
Un roguelite cu pixel art foarte mișto, dar care nu reușește să fie prea interesant pe partea de gameplay și progresie.
13. 20 Minutes Till Dawn
Cea mai dezamăgitoare clonă de Vampire Survivors de anul ăsta. Mi-au plăcut direcția vizuală și combatul, dar unlock-urile necesită prea mult grinding și nu mi se pare că oferă prea multe noutăți după câteva ore de joc.
Mențiuni - jocuri începute, dar pe care nu am apucat să le joc îndeajuns de mult încât să le includ:
- Blood West
- Amnesia: The Bunker
- Against the Storm
- Vampire the Masquerade: Swansong
Pe lângă astea se mai reportează pentru la anul: System Shock Remake, Lies of P, Alan Wake 2, Chants of Sennaar, Terra Nil, Colony Ship.
Jocurile pe care le aștept cel mai mult în 2024:
- Hollow Knight: Silksong - e al treilea an când îl pun la categoria asta. Poate de data asta e cu noroc.
În mod curios, nu-mi vine în minte niciun alt titlu pe care îl aștept cu nerăbdare la anul.
Cocoon. E singurul joc din 2023 pe care l-am terminat, si care ar merita sa intre in discutia pentru "jocul anului". Dar cu mentiunea ca la capitolul grafica, Atomic Heart a livrat. Iar la sunet, acelasi AH.
Jocuri pe care le astept in 2024: STALKER 2, Mewgenics (de la creatorul lui Binding Of Isaac), si, sa-mi fie cu iertare, Star Wars Outlaws. Iar Bloodlines 2, doar pentru ca multi youtuber-i vor avea o bogatie de continut de disecat.
2023 a fost anul în care m-am jucat cel mai puțin de când țin minte. Cu excepția primei săptămâni a anului, când eram încă în concediu în Iarna lui Cristan 2022, restul anului a fost ocupat cu responsabilități noi la muncă și cu mutat în casă nouă, așa că de jucat am jucat doar vreo 4 jocuri - Psychonauts 2, Before the Green Moon și Citizen Sleeper, plus ceva mini-golf în VR.
Dintre toate, am terminat doar Before the Green Moon, care a devenit și un fel de comfort game după o perioadă mai agitată la muncă. În aparență e doar un indie farming-sim janky ca multe altele, dar are o premisă interesantă și abordează niște teme precum consumerismul, comunitatea, prietenia și viață în general, astfel că până la final a fost mult mai bittersweet și introspectiv decât mă așteptam, jocul potrivit la momentul potrivit.
Sper ca de acum încolo să mai recuperez câte ceva din backlog. Am început deja cu jocul de la Secret Santa și cu alte câteva. Mai am o săptămână de concediu. Iarna lui Cristan 2023 continuă.
Pentru 2024, din ce-mi aduc aminte, aștept Homeworld 3 în special, dar și câteva doiuri: Stalker 2, Hades 2 și Pony Island 2. Ah, și Braid Anniversary Edition, poate acum o să fie momentul să-l termin în sfârșit.
Done
Out into the foggy street. Turn your collar up.
Am uitat sa mentionez fabulosul Quake 2 Remaster al meseriasilor de la Nightdive. Recomand cu ce mai mare incredere celor care inca nu l-au incercat. Bate orice boomer shooter aparut in ultimii ani care incerca sa recreeze genul acesta de joc.
Cristan wrote: ↑1 Jan 2024, 17:56
2023 a fost anul în care m-am jucat cel mai puțin de când țin minte
Nu chiar dar pe aproape și la mine. Sper să rectific în acest an, dar nu mă bazez pe asta deocamdată. Acum că am terminat și eu BG3 nu îmi e rușine să postez, măcar am jucat un titlu important din acest (trecut) an, lel.
Așadar jocul anului 2023 este BG3 pentru mine. Iar daca are fi să fac un top cu tot ce am jucat în acest an, atunci primul ar fi Outer Wilds, pe care l-am terminat... în ianuarie.
În orice caz, chiar dacă BG3 a fost departe de ce îmi doream, își merită premiile. De fapt, singurul motiv pentru care postez este că au fost doi ani la rând în care am așteptat cu mare interes câte un joc. Iar dacă Rusty Ring a fost o dezamăgire mai puțin decât totală dar mai mult decât parțială, BG a reușit totuși să-mi coloreze suficient de mult anul în materie de gaming. În plus, sunt mare fan Larian de ani buni de zile și mă bucur pentru succesul lor, cu toate că știu prea bine ce urmează.
"Screams of a billion murdered stars give life to the night's peace. While we cling in desperation to the few spinning stones we call worlds."
) bucuriile și dezamăgirile pe plan gameristic de anul ăsta.
Nice.
