Baldur's Gate 3
Cică l-aș fi jucat vreo 160 de ore, aproape 170. Practic cel mai mult dintre jocurile single player (nu că alt fel ar exista, desigur) de când am contul de Steam. Dacă scad experimentatul și maimuțeala, prababil că vreo 130 - 140 e timpul real. Dintre care vreo 90 sunt efectiv peak, restul fiind filler, management de inventar și poziționat camera.
E un joc despre care merge să discuți mai pe îndelete, Larian au reușit să ducă la superlativ cam tot ce însemnă Original Sin, beneficii dobândite prin sacrificarea oricăror urme de inspirație genială prezentă în primul joc din serie. N-am vreo treabă cu tabletop-urile, în afara jocurilor video, dar am descoperit că dacă e să fac un top personal, sistemul de reguli de aici mi se pare cam cel mai tâmp și anost. Probabil o consecință incorectă a jocului și faptul că e lungit inutil. Dar oricum, i-a lipsit elementul ăla de căutare obsesivă prin reguli/caracteristici/vrăji pentru a găsi combinația ideală și a putea câștiga o luptă dintr-o poziție dezavantajată. Nu există poziție dezavantajată aici, gameplay-ul e practic Call of Duty-ul jocurilor pe ture, totul se învârte în jurul jucătorului care are toate pârghiile pentru a reuși, dintre care multe din ele date mură-n gură.
Design-ul confruntărilor e cu o lamă superior celor din Dragon Age: Origins. O adevărată risipă pentru ce au reușit în materie de setting și detaliu, să ai un procent atât de mare de confruntări în care scopul e doar să omori toți adversarii... atât. Fără timp limită, întăriri neașteptate, phase 2-3-4, morții măsii. Faptul că există și excepții nu face decât să accentueze frustrarea, pentru că evident s-ar fi putut. Diferența dintre luptele de aici și cele din Blackguards pe care l-am jucat anul trecut e fenomenală. Păi acolo când câștigam trebuia să-mi schimb tricoul din cauza transpirației și încă țin minte multe ele. Păcat, cam tot act 2 putea fi eliminat lejer din joc pentru mine și efortul să fie pus în construirea luptelor.
Inutil să zic că nu e un joc comparabil cu Pathfinder, decât prin meritele aduse prin streamlining desigur. E un joc mult mai ușor de abordat, ar putea fi făcut pentru telefoane mobile sau ca să mai coborâm un nivel, console.
Dar până la urmă fuck it, mi-a plăcut oricum și m-am săturat să mă plâng. E cel mai frumos joc pe ture 3D, povestea e actually destul de acaparantă până la final, mai ales cu Dark Urge fără de care îmi imaginez că act 3 e mult mai puțin memorabil. N-or fi luptele chiar ce trebuie, dar până la urmă loop-ul de gameplay e distractiv, poți face o groază de nebunii tâmpite (în lupte sau în afara lor) și păstrează spiritul Larian chiar dacă e ceva mai serios.
Să nu mai zic de actualizările primite constant precum și multitudinea de decizii care schimbă jocul în moduri surprinzătoare. Dintre cei cu care am vorbit despre el, toți aveau circumstanțe diferite în poveste, încă din primul act. Plus că e un blockbuster pe ture cu femei (și orice altceva) dezbrăcate. Dacă îl jucam acum 20 de ani cred că m-ar fi distrus.
LE: