Recent am avut o revelație
și vreau s-o împărtășesc și cu voi:
Când conduc mașini prin lumea virtuală n-o fac dând volumul sonorului din joc la minim și ascultând alte chestii în același timp (gen muzică, podcasturi etc.), prefer să ciulesc urechile la sunetele de-acolo, mai ales la zgomotul motorului.
Jucând din keyboard (“CU” keyboardul, en-fin), nu beneficiez de ajutorul masiv dat de force-feedback-ul volanului, așa că force-feedback-ul meu e sub formă de holbat al ochilor și ciulit al urechilor, conștient fiind că am la dispoziție doar o fracțiune de secundă pentru a acționa dacă detectez ceva neobișnuit în tiparul firesc al lucrurilor.
Rar mă abat de la regula asta, însă când am comis-o zilele trecute am avut parte de o surpriză pe cât de logică (totuși) pe atât de plăcută.
Tot atipic, am dat drumul la un play-list făcut de Youtube (cum mai fac ei sugestii care sunt legate de preferințele omului), n-am ales eu nimic anume, după care am revenit la SnowRunner.
La un moment dat, pe când făceam niște misiuni prin partea de nord-est a Black Riverului, conducând pe niște rute prin păduri, începe melodia-temă din Twin Peaks.
Revelația mă lovește mai tare decât tona de cărămizi pe care-o transportam (nu m-am putut abține
).
Evrika!
Exact asta-i combinația magică, drumul prin pădurea cea verde și capodopera auditivă inventată de Angelo Badalamenti,
un compozitor de geniu care ne-a părăsit acu’ câțiva ani.
Acea îmbinare magnifică de vizual și auditiv a creat o atmosferă ce mi-a indus sentimentul că părăsisem ținuturile SnowRunner-ului prin care conduceam și pătrunsesem în universul mistic din Twin Peaks.
Deși era o interconectare logică și prin urmare previzibilă (gen “Îți place Twin Peaks?” “Conduci prin păduri?” “Păi și nu te gândești și tu deloc să bagi dreaq ceva relevant în casetofonu’ ăla de bord?”
), impactul temporar (și temporal, dacă tot m-am apucat să…) a fost neașteptat de puternic, pentru o secundă care părea a se dilata la infinit am călătorit în timp cu ochii minții întorcându-mă în perioada adolescenței, pe când serialul rula pe TVR (pe vremea aia, ’92-’93, nu apăruseră încă posturile comerciale cu acoperire națională) și retrăind momentele respective.
Mi-am reamintit farmecul actorilor, personajele arhetipale, frumusețea fascinantă a fetelor de-acolo, întreaga atmosferă creată de David Lynch (un ’vizionar nebun’ ce a răposat și el anul trecut), calitatea coloanei sonore și tragedia narațiunii despre enigmele unei vieți irosite prematur îmbinată cu spectrul amenințător al Răului care pare a dăinui veșnic...
Am avut parte de o extraordinară senzație de revigorare sufletească, pe care-am savurat-o mai din plin decât pe 7Up-ul de pe noptieră.
Oricum, primele acorduri ale temei muzicale din Twin Peaks rămân dintre cele iconice care bântuie mereu ascultătorul, sub orice formă.
Tââââmmm... tâm-tâm...
Și dacă tot am adus vorba de Twin Peaks, merită să-l menționez și pe Uriaș cu faimoasa lui replică alarmantă:
“It is happening again! It is happening again!”
Fiind în căutări după niște setări ale regulilor jocului care mi s-ar potrivi cel mai bine într-o campanie (pentru că Hard Mode-ul are niște perversiuni inacceptabile), am început un alt New Game + și la un moment dat am decis să “leg” din nou acele misiuni de recuperare a trailerelor pe care le-am pomenit într-o postare anterioară.
Numai că de data asta am făcut-o încă și mai devreme, pe când eram doar la nivelul 7, însă trăgând învățămintele de rigoare din pățania trecută n-am mai folosit ANK-ul meu iubit (la care sunt decis să nu apelez deloc în campania asta, nu l-am cumpărat și nici n-am de gând) ci l-am însărcinat pe Pacific P16, dându-i șansa să-și reabiliteze
imaginea complet târfelită de nenorocirile pe care mi le-a cauzat în Hard Mode (unde l-am și vândut, înainte de a-mi provoca dreaq vreun atac cerebral).
În ciuda faptului că n-are AWD (All Wheel Drive), avantajul hulitului (de către mine) Pacific e că posedă din start niște cauciucuri babane de 57” care-s și cele potrivite pentru nămol, iar după ce i-am instalat un motor mai nou și ceva mai bun (pentru că ăla originar îi de tot căcatu’), acea senzație atât înspăimântătoare cât și îngrijorătoare de impotență cronică s-a cam disipat, așa c-am reușit să duc la bun sfârșit ambele misiuni în același timp fără probleme de combustibil, înnămolire sau de orice alt fel.
Am de gând ca după ce ajung la nivelu’ 14 (care-mi permite să instalez ultimul upgrade necesar la scoutul Chevrolet, și anume un kit complet cu resurse așezat pe plafon), să-mi rup din buget (având senzația că-mi rup din suflet
) și să trimit un Chevy în Alaska, cu speranța că n-o să crape de frig prin zăpadă și mocirlă, și n-o să se stingă în cel mai mizerabil mod cu putință în beznă și deznădejde, ci va reuși să adune un purcoi de upgradeuri. Printre care și o cutie de viteze plus cea mai bună variantă de motor pentru P16. Pentru că am planuri mari cu el, vreau să-l pun iar la cărat de bușteni, să văd cum se descurcă upgradat.
Ziceam de setările cât mai potrivite pentru un New Game +, ideea mea era să fie un fel de Hard Mode cu față umană, am să le trec în revistă mai jos pe cele mai relevante (restul lăsându-le pe Default), poate cineva din prezent sau viitor le va folosi la un moment dat ca un eventual benchmark.
Am început fără niciun ban, zero absolut, ceea ce-i cumplit da’ asta este, care este.
Ori suntem saraci ori nu mai suntem.
Ca scout am ales obișnuitul Chevrolet CK1500, pe lângă faptul că pe ăsta ți-l dă jocul ca primă mașină atât în normal mode cât și-n Hard Mode, personal îmi place foarte mult și-l consider printre cei mai buni scouți din joc. Nu există munte-n Michigan pe care să nu mă fi putut cățăra cu Chevy-ul (echipat cu suspensie Crawler), în plus am făcut cu succes unele misiuni de tractare din mlaștini a unor mașini, misiuni pentru care se recomanda folosirea unui camion Off Road, adică 3 clase peste un biet scout, cum ar veni.
Am exclus prezența în Truck Storage a mașinilor care vin gratis ca urmare a achiziționării DLC-urilor (exact cum e și-n Hard Mode), adică să fiu sarac până la capăt – dacă n-ai acces la ele nu le poți vinde. Ce-i drept, în spiritul auto-disciplinei nu le-am vândut nici în campania din normal mode (deși acolo ți le pune by default în Truck Storage), și mi-am impus să nu le folosesc deloc până când nu voi avea deja adunate suficiente finanțe cât ar costa dacă aș fi nevoit să le cumpăr.
Ceva gen “Am strâns 20.000 (sau cât o costa Khan-ul)? Atunci primesc un bonus simbolic, un fel de 2 for the price of 1 – rămân și cu banii dar pot începe să folosesc și autovehiculul respectiv. Pentru c-am fost un bun finanțist, am voie să utilizez Khan 39 Marshall din Truck Storage, însă doar în Rusia, pentru că-i mașină rusească”.
Adevăru-i că așa practici adevărata auto-disciplină, nu prin interzicerea accesului la anumite lucruri, ci prin a le avea pe toate la dispoziție și a decide să nu te atingi de ele odată ce ți-ai promis ție însuți că n-ai s-o faci.
Altă setare de Hard Mode pe care am păstrat-o e accesul la cumpărarea jeepurilor și camioanelor în funcție de zona în care te afli, dacă ești în America nu poți achiziționa rusești și viceversa. Plus regulă auto-impusă să le folosesc doar pe continentul de origine.
Am hotărât ca transferul unei mașini de pe o hartă pe alta și de la o regiune la alta să coste la fel ca-n Hard Mode. Nu ne mutăm moca de colo-colo ca țiganu’ cu cortu’.
Battery is here to stay.
Din păcate n-am putut stabili un tarif după pofta inimii pentru Recover (teleportarea la garaj a autovehiculului, fără încărcătură sau remorcă), singurele variante fiind costul din Hard Mode (care-i de-un absurd absolut kafkian, 5.000 pentru un Heavy Duty sau 8.000 pentru un Heavy...?! “Get the fuck outta here, nig!”) sau din ce în ce mai mult, dublul respectivei sume apoi triplu apoi direct incapacitate de plată și executare silită buttnaked în piața publică.
Aș fi vrut să pot seta ceva gen 500 pentru un scout, 1.000 pentru Highway/Heavy Duty/Off-Road și 2.000 pentru Heavy, mi se par niște prețuri mult mai de bun-simț.
Adică sunt total de acord că greșelile se plătesc, dar să intri în faliment în urma unui accident stupid sau a unei mârșăvii a jocului, apăi cu asta nu-s deloc de acord și protestez vehement.
Așa că
muie! Recover-ul e gratis. Atât s-a putut. Așa s-a stabilit.
csf nai csf
Prețul vânzării camioanelor rămâne ca-n Hard Mode, adică 50% din valoarea lor, însă pe cel al vânzării remorcilor l-am pus la 30% (vream 25%, da’ aveau ca variante dăcât full, 50%, 30%, 10% sau prafu’ de pe tobă ca-n Hard Mode. Totuși, nu pot rămâne la infinit cu nulu’, în timp ce dau Delete Trailer în draci, că stau ca proastele pe toată harta și o spurcă cu inutilitatea lor de putori ordinare
).
Carburantul costă, l-am pus la preț de Hard Mode, variind pentru fiecare regiune, de exemplu cel mai ieftin e 2-3... (dolari, euro, ruble, ce-o fi valuta aia nespecificată) litrul în Michigan, iar cel mai scump ajunge la 8 prin Taymyr sau în alte părți.
Reparațiile costă și alea, o fi teleportarea gratis da’ nu există auto-repair și nici auto-refuel la garaj. 2 șekeli per repair-point, btw.
Încărcarea camioanelor cu marfă la locațiile prestabilite e gratis chiar dacă o fac automat, consider că n-are sens să pierd timpul cu regula din Hard Mode (unde e gratuit manual, dar dacă aleg automat atunci costă câte 150 bucata).
Pân’ la urmă dacă aproape am terminat Michigan pe Hard Mode (sunt la 91%, mai am vreo 10 misiuni și-i gata) cu încărcare manuală (exceptând buștenii, desigur), mă pot declara un bun mânuitor al macaralei.
Ce-i drept, pe vremea când mă comportam ca un jalnic voyeur (adică înainte de a începe să joc personal și doar mă uitam ca un pervers pe Youtube la ce fac alții
) partea cu macaraua îmi provoca îngrijorarea cea mai mare, părând destul de complicată, însă după ce-am pus mâna pe dânsa și-am manipulat-o în fel și chip, toate temerile unei eventuale nereușite s-au spulberat definitiv.
Am decis ca misiunile ce pot fi repetate (Contest-urile, adică) să poată fi făcute de maxim 5 ori fiecare, cum e și-n Hard Mode, consider că nu-i cazul a se abuza de drăguțele de ele.
În campania din normal mode mi-am auto-impus aceeași limită de 5, și mă chinuiam să-mi amintesc câte încercări mai am pentru câte unele, fiindcă acolo nu există un countdown.
Deși nu face parte dintre setări, simt nevoia de a menționa încă o “House rule” pe care-am aplicat-o și-n campania “normală”, și anume decizia de a nu folosi deloc cauciucurile JAT din DLC.
Am achiziționat respectivul DLC terifiat și traumatizat fiind de prima mea experiență cu SnowRunnerul, dorindu-mi fierbinte să nu mai fiu pus în situația de a mă înnămoli și winch-ui continuu în partea de început a jocului, ideea fiind de a avea un as în mânecă just in case.
Care-i treaba cu JAT-urile, unii țipă pe internet că “OP, OP, omgwtfbbq!!!11!!”, dar cruda realitate-i că nu-s deloc overpowered (ba cunosc destule cazuri când cauciucurile de stoc sunt categoric mai bune, doar două exemple – la Tatarin și la Pacific P16), singurul lor avantaj fiind că ai acces la off-road sau mud tires chiar din start, nu tre’ să aștepți o veșnicie până ajungi la nivelul 8 sau chiar 12 ca să le deblochezi.
Le-am folosit doar în campania din Hard Mode, însă am plătit scump pentru ele, atât la propriu cât și la figurat. Costă foarte mult, așa că am fost nevoit să iau decizii extrem de dureroase pentru a le putea obține, a trebuit să amân achiziționarea atât a macaralei (iar, precum spuneam, încărcarea automată a mărfii costă) cât și a unor upgrade-uri chiar necesare la momentul respectiv.
În campania din Normal Mode (la fel ca și în asta curentă din New Game +) am hotărât să nu mai apelez la ele, să văd dacă acum, cu ceva experiență acumulată și șuturi în cur încasate în primele două campanii, am făcut într-adevăr niște pași înainte și pot reuși și fără.
Iar răspunsul e că da, poți reuși și fără JAT-uri, însă ai o perioadă mare de cumpănă după ce ajungi la nivelul 4 și ai făcut în Black River și Smithville Dam toate misiunile pe care le poți face pe traseele mai accesibile, fără blocare iremediabilă în mocirlă.
În momentul ăla tre’ luată o decizie strategică crucială, să iei viața în piept și să te băjenești cu un scout pe hărțile care n-au garaj (Drummond Island și Island Lake), plonjând în necunoscut și sperând ca descoperirea watchtower-urilor și îndeplinirea unor misiuni mărunte ce pot fi făcute și cu un scout (shout-out to Chevy CK1500 again) plus găsirea Pacificului P16 și a Western Star 6900 TwinSteer-ului și punerea lor la produs va fi suficient pentru a ajunge măcar la nivelul 6 (care-ți permite echiparea camioanelor cu cauciucuri all-terrain) sau chiar 7 (deblocând mud tires-urile pentru scouți), ceea ce-ți va oferi mai multe opțiuni.
Și în sfârșit ultima setare care merită pomenită, alternanța zi/noapte, am setat să pot da timpul înainte, cum e în normal mode, să nu fiu absolut obligat să joc și noaptea ca-n Hard Mode.
Nu că de felu’ meu n-aș juca noaptea, o fac destul de des (cu peisaje, cu lună, cu atmosferă, cu
Symphony of the Night, cu tot ce vrei – you know the drill by now
), ultima ispravă fiind c-am insistat să fac Missing Machinery – cea mai periculoasă misiune din Black River – fix noaptea, numa’ de dâc și ca să-mi demonstrez că pot, după ce-n Hard Mode am fost nevoit să dau singurul Recover de pe harta respectivă pentru că mi s-a răsturnat Fleetstarul cu încărcătura în mod absolut imbecil, ziua-n amiaza mare.
Dar deh, când te poți teleporta gratis la garaj toate merg strună, chiar și noaptea.
În schimb la omu' sărac (din Hard Mode), nici boii nu trag. În plină zi.
Muri, de Vasile Alecsandri
Pe lângă faptul că traseele-s periculoase de felu’ lor, să faci manevre pe întuneric reprezintă un risc de a o păți grav, mai ales în zonele necunoscute – iar când e pe bani (când totul costă, când nu-s toate gratis ca-n normal mode) vezi altfel lucrurile, în plus jocu’ ăsta mai are prostul obicei ca exact când ți-e lumea mai dragă și jinduiești la cât mai multă acțiune (“Ah, am o pohtă gigantică să joc SnowRunner, ce nesățios pot hi, ia să-i dau drumu’!”) te bagi în joc și... e noapte.
Mereu.
Ori de câte ori are și amărâtu’ de tine chef să joace și să se mai bucure dreaq și dă viață, soarta crudă îți oferă the cold shoulder și îți hărăzește să ai parte doar de
Death Valley Nights.
Noapte neagră, ca-n
Dark City.
Noapte nesfârșită, ca-n
Corbul lui Brandon Lee.
O Noapte terifiantă care îngheață sufletele tuturor celor
încă vii.
Black Night is a long way from home...
