ola small dickie wrote: 8 Mar 2026, 12:27
Vlad Dracul wrote: 8 Mar 2026, 10:52
Ori suntem strategi ori nu mai suntem.
Asta imi aduce aminte de o mare si istorica victorie a mea. Si singura la cossacks.
Era pe la inceputul anilor 2000 cand inca aveam reteaua de cartier (ajunsesem pe la vreo 10-15 insi la apogeu parca, pana sa ne mutam toti la rds). Retea inceputa de mine de la etaju 3 cu un vecin de la parter cu cablu BNC tras pe geam de la mine la el.
Anywho, aveam un prieten in cartier in retea care era fan strategii si era si bun. Si juca si cossacks, pe mine nu prea ma atragea cossacks, cred ca jucasem f putin. Dar intr o zi am zis hai sa trag un cossacks cu el in retea desi eu eram bata la jocul asta.
Si jucam noi ce jucam, dupa o vreme incep sa descopar si eu ceva din harta si realizez ca Theodor era mult mult mai avansat ca mine. I am vazut puterea militara, baza lui, tot. Nu se mai punea problema de victorie. Si stia si el, deja doar se juca cu mine, imi dadea tarcoale cu ditamai armata lui dar ma lasa in pace cat sa mai lungim putin jocul. El era deja mega dezvoltat pe un teritoriu vast. Eu mititel pe o insula.
Am realizat ca n am nicio sansa intr o lupta normala. Eram sitting duck. Ba si imi vine o idee. Ia sa bag eu o mica armata intr o barca si sa incerc sa ma furisez cu barca aia pe ape pana foarte aproape de baza lui. Baza lui nu era foarte bine aparata ca stia ca n am nicio sansa sa ajung acolo. Marea lui armata lui era imprastiata pe harta. Ba si reusesc sa ajung cu barca aia aproape de baza lui fara ca el sa bage de seama, debarc si incep sa fac macel in baza lui, cladire dupa cladire toate cadeau sub armata mea mica venita cu barca pe furis. Nu mi venea sa cred ce se intampla. Ce orgasm. I am distrus aproape toata baza si nu mai stiu daca asa castigai sau a iesit el din joc nervos. And i won. Historical. Legendary.
Si acum mai fac misto de el cu momentul ala.
Hahahaha, i-ai dat perversa de pe Târgu Ocna cum aș zice eu sau 'pățăști', vorba tinerilor din ziua de azi.
În momentu' culminant trebuia să strigi ”Surprise buttsecs, mo-fo!!!”
Adevăru-i că genu' ăsta de epic wins (or losses) rămân foarte multă vreme printre cele mai faine amintiri gameristice.
Povestea ta îmi amintește de perioada în care jucam la greu Age (Age of Empires II: The Conquerors) on-line, și am avut și io de destule ori ocazia s-o dau eroic printr-o manevră briliantă care a întors soarta ostilităților, dar și s-o încasez dezarmant în unele dăți, pierzând neașteptat un duel în care aveam the upper hand.
And speakin' of which, mi-amintesc de un LN FFA (Land Nomad Free For All, adică 1v1v1v1...v1, eram 8 pe o hartă mare. Random civilizations, ofc) în care m-am nimerit cu vikingii (care-s cei mai slabi pe uscat în Age) și după o primă parte a jocului bună, în care am mătrășit după niște bătălii magnifice parcă un aztec și un spaniol, am mai rămas pe hartă cu un tătar (mă rog, mongol), restu' fuseseră mierliți unul câte unul.
Văd că începe să maseze armată în sud, nu mai aștept să mi-o dea, îl atac (preventiv, știm noi ca și cine în zilele noastre
) îi distrug un castel și încep să-l fugăresc pe hartă, în sensul contrar al acelor de ceasornic, părând că-i o chestiune de timp până aruncă prosopu'.
Da' scapă ca un țipar alunecos de fiecare dată, iar eu avansez și avansez și toooot avansez cu armata mea vikingă de infanteriști, slow but steady, când...
Mă backdoor-uiește din nord atacându-mi baza principală, io aveam zid dublu acolo, mă credeam apărat, nici nu mă gândeam că...
Partea proastă-i că nu făcusem nicio bază economică înspre sud (uriașă greșeală strategică) pe măsură ce avansam cu oastea, iar perversu' folosește o tactică genială, champions (cei mai buni luptători de infanterie a armatei regulate, cu bonus de atac contra clădirilor) băgați în Battery Rams (mongolii au bonus de viteză la berbecii ăia) ca să-i protejeze de săgețile clădirilor mele defensive, cu care se apucă să-mi distrugă toate clădirile, mai ales castelele și casele.
Care-i șmecheria, în Age există o limită a populației (de 200), fiecare casă poate suporta crearea a 5 unități (militare sau civile, nu contează) iar fiecare castel 25. Punându-mi la pământ clădirile care suportau populația, îmi blochează crearea de unități noi, de pomană aveam io resurse grămadă și clădiri militare din belșug, dacă eram la pop-limit și nu puteam crea nimic nou cu care să mă apăr.
Iar armata mea era departe, de-abia se târa pe harta aia mare...
Până m-am întors la baza distrusă, el făcuse deja 2 castele acolo și o mănăstire în care băgase relic-urile mele (astea generează aur, în timp), i-am pus un castel la pământ, dar n-aveam nicio șansă împotriva mangudailor lui (unitățile de elită tătare) care începuseră să-mi raid-uiască ce mai rămăsese din țăranii care încercau să reconstruiască o nouă bază altundeva.
Deși mai aveam vreo 80 de unități militare, în lipsa unei economii puternice (rămăsesem cu doar 3 țărani) și clădirilor pentru populație era clar că totul se sfârșise, așa că am renunțat.
După care, în stilu-mi caracteristic, am început să postez plin de draci (lovind cu furie tastele cu buricele degetelor
) pe forumul Heavengames sau Voobly un topic în care porcăream slăbiciunea vikingilor pe uscat și lipsa unor unități rapide și puternice, unități de șoc cum au alte civilizații.
Altfel, am încercat și io Cossacks (evident, pasionat de strategie fiind) pe la începutul anilor 2000, numa' că nu m-a prins deloc, avea ceva hibe pe care nu mi le mai amintesc acum și în plus mai era clopotu' ăla de ”alarmă” (cum e și-n Age, unde e decent) care atunci când erai atacat urla din toți bojocii de trezea până și morții.
Orice setări aș fi schimbat, ăla continua să zbiere ca din gură de șarpe de parcă se adresa unor jucători surzi, așa că l-am dat dracului pân' la urmă.
