Locul 1 (3 puncte)
Locul 2 (2 puncte)
Locul 3 (1 punct)
Se pot menţiona şi alte jocuri, dar pentru clasament nu se vor lua în considerare decât primele 3 poziţii. Câteva cuvinte despre fiecare alegere sunt mai mult decât binevenite.
Peste 2 săptămâni (27 decembrie) voi strânge toate punctele şi voi posta topul final.
Nu ştiu dacă mai e nevoie să le menţionez, dar în orice caz, câteva reguli:
- Doar jocuri lansate în 2014. Aveţi o listă orientativă aici.
- Sunt permise jocuri lansate pe orice sisteme, fie PC, fie console, handhelds or whatever.
- Fără expansion-uri, cu excepţia poate a celor stand alone.
- Fără portări de jocuri apărute în anii precedenţi pe alte sisteme.
- Fără jocuri aflate încă în early access.
Încep eu.
Spoiler:
1. Dark Souls 2
E uşor ca, după 100+ ore de hăcuială şi câteva reluări de la zero, să tragi concluzia că Dark Souls 2 nu oferă o experienţă la fel de bună precum predecesorul. Şi e adevărat, level design-ul şi lore-ul nu se ridică la înălţimea acestuia. Pe de altă parte, n-am să uit niciodată ziua în care s-a lansat, o vineri în care nu m-am dus la lucru. Fusese o săptămână oribilă, dar totul a fost uitat când am dat drumul la joc. Am văzut ce înseamnă 60fps şi o portare făcută cum trebuie. Am văzut ce înseamnă să descoperi jocul în acelaşi timp cu mii de alţi jucători - player ghosts la tot pasul, bloodstains, mesaje, şi nu în ultimul rând invadatori în faţa cărora să am o şansă reală. E uşor ca după 100+ ore să iei de bune toate îmbunătăţirile şi să-ţi sară în ochi doar părţile grăbite, neşlefuite. Într-adevăr, Dark Souls 2 nu s-a ridicat la nivelul epifaniei care a fost primul joc în peisajul anost şi streamlined de acum câţiva ani. Rămâne însă pentru mine cel mai bun joc pe care l-am jucat anul acesta.
2. Legend of Grimrock 2
A fost o surpriză foarte plăcută. Un sequel indie fără kickstarter sau early access care, pe lângă că arată bine şi e lipsit de buguri, aduce îmbunătăţiri semnificative reţetei predecesorului. Este old school fără să fie butucănos, este fun fără să fie facil. Încă nu l-am terminat, dar mi-a plăcut ce-am văzut. Aştept cu interes un remake după Eye of the Beholder făcut în editorul jocului.
3. Binding of Isaac: Rebirth
Nu am fost mare fan al primului joc. Era fun însă când mai venea vreun prieten pe la mine, beam o bere şi-l jucam pe principiul "o moarte tu, o moarte eu". Am cumpărat Rebirth cam în aceeaşi idee, dar după ce am dat câteva ture de unul singur prin el, s-a petrecut ceva inexplicabil şi am devenit dependent. Cumva combinaţia de skill şi noroc din gameplay-ul său m-a prins mai mult decât la alte roguelite-uri. Şi uite aşa am ajuns să acumulez 40 de ore de alergat cu boracul în căutarea diavolului din beci. Fuck yeah.
Menţiuni:
- Wasteland 2. După prima jumătate de oră mi-a fost teamă că am fost tras pe sfoară. Scriitura şi gameplay-ul recuperează însă pe parcurs, dezvăluind un joc bunicel. Ceva m-a făcut să mă opresc undeva înainte de jumătatea jocului, după aproape 30 de ore. O să-l reiau când o să mă simt în stare să investesc alte 30-40 de ore în el. Cu toate lipsurile sale, mă bucur că avem în 2014 un joc de genul ăsta. Sper să mai urmeze şi altele.
- Kentucky Route Zero. Cel mai "artistic" joc care mi-a trecut prin mâini până acum. Scriitură, stil grafic şi muzică excelente. Gameplay nu prea este, dar nu mă deranjează. Dacă ar fi fost lansat anul ăsta integral, ar fi ocupat locul 2 în clasamentul personal. Poate chiar 1, depinde ce ne vor arăta în următoarele două episoade.
- Might and Magic X. Mi-a făcut plăcere să joc acest joc simplu, chit că-i făcut cam pe genunchi. E o minune că, fiind de la Ubisoft, nu e un castron streamlined. Pe felia lui, Legend of Grimrock 2 e însă superior.
- Shadowrun Returns: Dragonfall. Expansionul a apărut în ianuarie, iar acum câteva luni a fost ridicat la rangul de stand alone, adăugându-i-se şi ceva conţinut suplimentar. E net superior campaniei din jocul original (care nu era nici ea foarte rea). Not bad. Recomandat celor pentru care WL2 e prea mult.
N-am apucat să joc, dar m-ar fi interesat: Divinity: Original Sin, Alien: Isolation, Lords of the Fallen, Shovel Knight, The Vanishing of Ethan Carter şi alte câteva.
E uşor ca, după 100+ ore de hăcuială şi câteva reluări de la zero, să tragi concluzia că Dark Souls 2 nu oferă o experienţă la fel de bună precum predecesorul. Şi e adevărat, level design-ul şi lore-ul nu se ridică la înălţimea acestuia. Pe de altă parte, n-am să uit niciodată ziua în care s-a lansat, o vineri în care nu m-am dus la lucru. Fusese o săptămână oribilă, dar totul a fost uitat când am dat drumul la joc. Am văzut ce înseamnă 60fps şi o portare făcută cum trebuie. Am văzut ce înseamnă să descoperi jocul în acelaşi timp cu mii de alţi jucători - player ghosts la tot pasul, bloodstains, mesaje, şi nu în ultimul rând invadatori în faţa cărora să am o şansă reală. E uşor ca după 100+ ore să iei de bune toate îmbunătăţirile şi să-ţi sară în ochi doar părţile grăbite, neşlefuite. Într-adevăr, Dark Souls 2 nu s-a ridicat la nivelul epifaniei care a fost primul joc în peisajul anost şi streamlined de acum câţiva ani. Rămâne însă pentru mine cel mai bun joc pe care l-am jucat anul acesta.
2. Legend of Grimrock 2
A fost o surpriză foarte plăcută. Un sequel indie fără kickstarter sau early access care, pe lângă că arată bine şi e lipsit de buguri, aduce îmbunătăţiri semnificative reţetei predecesorului. Este old school fără să fie butucănos, este fun fără să fie facil. Încă nu l-am terminat, dar mi-a plăcut ce-am văzut. Aştept cu interes un remake după Eye of the Beholder făcut în editorul jocului.
3. Binding of Isaac: Rebirth
Nu am fost mare fan al primului joc. Era fun însă când mai venea vreun prieten pe la mine, beam o bere şi-l jucam pe principiul "o moarte tu, o moarte eu". Am cumpărat Rebirth cam în aceeaşi idee, dar după ce am dat câteva ture de unul singur prin el, s-a petrecut ceva inexplicabil şi am devenit dependent. Cumva combinaţia de skill şi noroc din gameplay-ul său m-a prins mai mult decât la alte roguelite-uri. Şi uite aşa am ajuns să acumulez 40 de ore de alergat cu boracul în căutarea diavolului din beci. Fuck yeah.
Menţiuni:
- Wasteland 2. După prima jumătate de oră mi-a fost teamă că am fost tras pe sfoară. Scriitura şi gameplay-ul recuperează însă pe parcurs, dezvăluind un joc bunicel. Ceva m-a făcut să mă opresc undeva înainte de jumătatea jocului, după aproape 30 de ore. O să-l reiau când o să mă simt în stare să investesc alte 30-40 de ore în el. Cu toate lipsurile sale, mă bucur că avem în 2014 un joc de genul ăsta. Sper să mai urmeze şi altele.
- Kentucky Route Zero. Cel mai "artistic" joc care mi-a trecut prin mâini până acum. Scriitură, stil grafic şi muzică excelente. Gameplay nu prea este, dar nu mă deranjează. Dacă ar fi fost lansat anul ăsta integral, ar fi ocupat locul 2 în clasamentul personal. Poate chiar 1, depinde ce ne vor arăta în următoarele două episoade.
- Might and Magic X. Mi-a făcut plăcere să joc acest joc simplu, chit că-i făcut cam pe genunchi. E o minune că, fiind de la Ubisoft, nu e un castron streamlined. Pe felia lui, Legend of Grimrock 2 e însă superior.
- Shadowrun Returns: Dragonfall. Expansionul a apărut în ianuarie, iar acum câteva luni a fost ridicat la rangul de stand alone, adăugându-i-se şi ceva conţinut suplimentar. E net superior campaniei din jocul original (care nu era nici ea foarte rea). Not bad. Recomandat celor pentru care WL2 e prea mult.
N-am apucat să joc, dar m-ar fi interesat: Divinity: Original Sin, Alien: Isolation, Lords of the Fallen, Shovel Knight, The Vanishing of Ethan Carter şi alte câteva.
Abia anul ăsta mi-am recuperat jocurile de anul trecut pe care voiam să le joc. Trebuie să decalăm topul ăsta sau ceva.
)
