Tocmai ce voiam sa postez si eu asta. Ma voi apuca de el, in sfarsit, zilele ce urmeaza. Sta de prea mult degeaba in steam-ul meu. Si parca prea a fost criticat (era sa zic "de catre puristi", dar cred ca purist cred ca sunt si eu), fie si doar pentru existenta sa, fara sa fi fost macar jucat. Voi reveni probabil cu impresii in viitor.
Dar pentru ca am zis sa o iau de la inceput, cu toate ca nu mai am aceeasi rabdare, zilele trecute tocmai am terminat din nou BG1 (ultima - si singura data, de altfel - il terminasem in 2000 sau 2001 imediat dupa ce terminasem prima data BG2).
De fapt, a mai fost un motiv pentru care am rejucat BG1 zilele trecute si anume continutul din Tales of the Sword Coast. In trecut nu jucasem si TOSC pentru ca am fost suficient de prost inspirat sa ma iau dupa persoane care ziceau la acea vreme ca nu adauga nimic worthwhile; si mai ales ca BG1 mi se paruse deja semnificativ diluat fata de mult superiorul BG2.
Insa am dat peste o analiza in 5 episoade pe youtube a ceea ce ar fi considerat unul din cele mai bune exemple de dungeon design din istoria jocurilor: Durlag's Tower. Probabil mai toata lumea stie de el, dar eu habar nu aveam.
Asa ca, nerabdator fiind, am evoluat in joc spre o echipa neconventionala formata din 3 fighters melee si 3 arcasi de diferite clase, cu ceva duals in clerics, fara niciun mag. Sarind peste cateva questuri si cu cateva exceptii in care am avut reale dificultati, am devorat jocul in cateva zile. Inainte de batalia finala am dat fuga la questurile din TOSC si la turn.
Chestia e ca am ajuns sa regret pe parcurs ca am abordat BG1 cam fugitiv si am inceput sa-l iau la puricat asa cum trebuie, dar cam tarziu. Prima data cand l-am jucat am avut rabdare si timp, insa nu prea i-am gasit farmecul. Acum ii vad insa farmecul, cu ale sale low levels cu tot, superb joc.
Nu are rost sa o mai lungesc cu asta, pentru ca banuiesc ca mai toata lumea aici l-a jucat. Insa vreau sa mai adaug ca m-a impresionat cu atat mai mult in calitate de RPG cu cat in ultima vreme am renuntat pe rand si definitiv la Skyrim si la Witcher 3. Pur si simplu mi-am dat seama ca tot ce faceam in jocurile alea era sa urmez sageata aia blestemata catre
next stuff to do, durandu-ma in cur de orice element din joc, dialog, poveste, lore etc, 0 imersiune. M-am oprit si mi-am zis "what the fuck am I doing with my time?". Eh, rejucand BG1, un joc din '98, parca am sarit la un cu tot alt nivel, cat de bine este totul creat si pus in scena, pure fucking raw quality.
In sfarsit, legat de Durlag's Tower... In primul rand, am avut ceva probleme cu buildul meu grabit si am fost nevoit sa apelez la hit and run si ceva vechi exploituri pe ici colo. A durat ceva timp sa-l dau gata. Ultimele doua niveluri din dungeonuri sunt mai putin intense, insa primele 3 sunt grele si din cauza adversarilor dar si a puzzleurilor. Dungeonul este intr-adevar un deliciu, foarte placuta surpriza si legendar ce au reusit cu el la vremea respectiva. Clar cea mai misto locatie din joc si se vede ca lucrau deja la BG2 in acel timp, pentru ca e la nivel cu dungeonurile de acolo. As zice ca e precum un Watcher's Keep pt BG1.
Video cu episodul 1 din acea analiza (de fapt toate episoadele sunt doar pentru primul nivel din dungeon):
Ah, mai trebuie sa incerc si Black Pits.