Parinti si copii

[ola small dickie]

habar n-am unde sa postez chestia asta asa ca am facut un topic nou. mi se pare un subiect interesant, o parere cu care sunt de acord despre tragedia in care au murit 2 copii in Muntii Retezat

Moartea Getei Dor Popescu, o tragedie anunțată

http://www.petreanu.ro/moartea-getei-po ... -anuntata/

[sebas]

Poate nu m-am informat eu suficient, dar la ce sunt campioni copiii ăștia? Au câștigat ceva competiție de alpinism sau sunt campioni cum codrul ne e frate?

[Stokkolm]

Deci sa ma lamuresc si eu, acest topic este despre:

a) parinti si copii
b) Captain Hindsight, alpinist de fotoliu

?

[ola small dickie]

Este despre cum unii parinti isi baga copiii foarte mici in chestii care le risca viata pentru faima si probabil bani. Si despre cum (se pare) nimeni nu a tras niciun semnal de alarma despre aceste cazuri inainte sa se produca tragedia asta - desi Geta Dor Popescu si tatal ei erau deja cunoscuti pentru activitatea lor.

@sebas. - nu cred ca sunt campioni la nimic. ideea era de "recorduri". unde record are o definite trista si gresita: varsta copilului. a ajuns pe muntele cutare la doar 7,8,9,10 ani, copil tras acolo de catre parinte. din ce am citit in acel articol tatal copilului chiar a angajat un avocat si a castigat dreptul de a intra cu fetita lui pe un munte din america de sud (parca) - unde era limita legala de varsta din cauza pericolului. uau...

iar "recordurile" astea cred ca erau numite asa de catre parinte. nu cred ca exista institutie care sa oficializeze "recorduri" pe baza de varsta a copilului

[DarthZombie]

Ma bucur sa vad cat de mult iubesc dobrogenii muntele.

[ola small dickie]

?

[.chester]

Un parinte cretin isi forteaza copilul sa faca chestii care i se par lui cool din egoism si din dorinta cretina de "a-ti vedea copiii calcandu-ti pe urme". Se intampla zilnic in multe familii, fie ca este vorba despre escaladat munti, dansat salsa, dat cu paleta-n bila sau tras crocodili de coada (a se vedea cazul tatalui cretin Steve Irwin). Si o sa se intample in continuare, pentru ca pentru unii parinti copilul este doar o a doua sansa de a-si indeplini visurile ratate, cu pretul integritatii fizice si psihice a micului om. Ce mai e de discutat?

[sebas]

iar "recordurile" astea cred ca erau numite asa de catre parinte. nu cred ca exista institutie care sa oficializeze "recorduri" pe baza de varsta a copilului

OK, înseamnă că amândoi am înțeles același lucru despre titulaturile astea de campioni mondiali ce apar prin presă.

[Stokkolm]

@chester, poate unii copii chiar isi doresc sa faca chestiile astea.

Si legat de Irwin, imi place replica asta a lui Tony Hawk legat de un incident similar

For those that say I endanger my child: it's more likely that you will fall while walking on the sidewalk than I will while skating with my daughter.

Ma rog, n-as zice ca logica se aplica si in cazul de fata.

Oricum, mi se pare gresit sa atacam in felul asta niste parinti care tocmai si-au pierdut copii. Nu cred ca au nevoie sa le spuna cineva pe internet ca e regretabil ce s-a intamplat sau sa le dea lectii.

[.chester]

Si i-au pierdut din propria neglijenta si din propriul egoism si din propriul orgoliu. "uau, hai sa avem noi copilul care se catara pe munti la 7 ani, o sa fie nebunia lu salam si o sa facem bani si o sa aparem la televizor" gtfo

[DarthZombie]

Stokkolm, tu ai innebunit? Cine a mai auzit de copii carora sa le placa chestii? Eu propun sa se faca in regim de urgenta o legislatie care sa le interzica parintilor sa-si mai lase copiii afara din case in timpul liber. Cineva sa se gandeasca la copii!

Also, imi place ca acum toti stiu cum gandesc oamenii aceia si ce motivatii au desi nu au mai auzit de ei pana acum. E imposibil sa fi iubit la nebunie mersul pe munte si alpinismul pana la nivelul in care sa fie incantati ca ai lor copii au aceeasi pasiune si sa faca orice pentru a le permite sa faca aceasta activitate impreuna, nu, e clar ca e egoism, foame de bani, faima si cine stie ce alte concluzii.

[.chester]

Lal. DarthZombie pica la tanc cu un argument fals si idiot, ca de obicei. Bine inchis!

[sebas]

Putem să nu mai comparăm sportivi care au câștigat concursuri în-afara comunei de origine, adicătelea sunt profesioniști, cu amatatorii de mai știu eu ce sport? Diferența e enormă.

Tot așa cum e o diferență între a face alpinism și a face alpinism într-un moment în care există avertizări legate de pericolul declanșării unor avalanșe.

De acord însă că n-are rost să hulim părinții ăia, sunt sigur că le stau recordurile în gât.

[ola small dickie]

nu as compara skateboardul sau o gramada de alte sporturi cu escaladatul unora din cele mai inalte varfuri de pe planeta. cred ca poza asta din articol e sugestiva:



din punctul meu de vedere oricat de cinic ar parea acest parinte a gresit, si a gresit grav, de foarte multe ori, fata de propriul copil. ultima oara a fost o greseala fatala din pacate. motivatiile din spatele parintelui sunt pur speculatiile noastre. doar el le poate sti. dar ele nu reprezinta nicio scuza pt a-ti baga propriul copil la varste atat de fragede in asemenea pericole

si cum inteleg gresit unii, scopul acestor discutii, articole nu este sa aruncam cu pietre in parintii care tocmai si-au pierdut copii. ci sa aiba loc o dezbatere, discutii publice, in care sa se discute acest fenomen, al exploatarii copilului la varste fragede de catre parinti (pentru ca sunt foarte multe cazuri). adica sa aiba un scop util, poate se evita astfel de drame in viitor

[ola small dickie]

si sunt pro alpinism, pro munte, pro excursii pe munte dar tatal acestui copil a ars etape. cred ca muntele se poate explora pe etape, pt toate varstele. faptul ca acest tata a folosit un avocat in argentina ca sa aiba dreptul de a-si lua copilul pe un munte foarte periculos unde era accesul interzis sub 14 ani mi se pare sugestiv

[juve3332]

Hm, lasand la o parte coloratura emotionala, daca se constata ca cei doi minori au murit din cauza neglijentei voite sau nu a parintelui sau oricarui adult responsabil de conducerea grupului, respectivul e pasibil de raspundere penala. Exista multe nuante care pot fi corect decelate de procurori si/sau judecatori. Nu inseamna ca automat respectivul trebuie sa infunde puscaria, exista o multitudine de solutii in functie de gravitatea culpei.

[Waaagh!]

^Cam la asta ma gandeam si eu. Din istoricul individului, pare ca lachele muntilor a fost cu initiativa.

M-am activat rau azi, citind linkul respectiv. Un dement sinistru.

[rdo]

Ca sa va faceti o idee despre cat de idiot era Ovidiu Popescu si prin ce au trecut "Coco" Popescu si (probabil) si sor-sa Geta:
(citatul e din Camelia Maria Manea, jurnalista de turism)

Spoiler:

Poate chiar nu este momentul acum sa „disecam” povestea legata de COCO Popescu, in contextul in care familia Popescu trece prin momente mai delicate....Lucrurile acestea ii afecteaza, in primul rind, pe copii! Se pare insa ca tatal a obtinut „ce a vrut” - are o fata care a intrat in Cartea Recordurilor! Ne bucuram din toata inima pentru Coco, pentru taria ei, pentru perseverenta ei... Nu stiu de ce, dar imi vin in minte cuvintele pe care le-am citit cindva, scrise de Claudia Szabo, fotoreporter la Realitatea, colega de expeditie cu Marius si Catalina Albu

„Am spus ca va spun despre romani. Nu vreau sa spun despre toti romanii in general (desi, cum spunea un cubanez pe care l-am intalnit aici: "am multi prieteni romani, ei asa intre ei nu se suporta, dar iti pot fi foarte buni prieteni), dar Ovidiu Popescu, membru fondator al clubului montan "Altitudine" mi-a atras antentia. Vedeti voi, Ovidiu avea cu el pe fata lui de 14 ani, desi acest lucru era ilegal, pentru ca minorii nu sunt acceptati in rezervatie. Cum a reusit performanta? A folosit pasaportul unei romance pentru a doua oara, astfel incat romanca respectiva avea doua permise emise pe numele ei. Au intrat (el si cu fata lui) in rezervatie, dar nu s-au oprit la Confluencia, pentru ca nu vroiau sa treaca prin controlul medical, care ar fi vazut probabil ca fata e minora. Au dormit noaptea pe valea Horcones sub o piatra (aveau saci, nu stiu daca aveau si cort), numai ca in drum spre Plaza de Mulas au gresit cararea astfel incat au trebuit sa treaca raul de cateva ori. Fata era la ciclu si a trecut prin apa rece de ghetar de multe ori, astfel incat ca a racit. Rau de tot. Au ajuns la Mulas si aia mica de-abia se mai putea misca si ii spunea Catalinei ca "ma doare si cand stau in picioare". Nici antibiotice nu putea sa ia (era la 4300m). Nici la doctor nu se putea duce, nici cu elicopterul nu putea fi evacuata. Intr-o noapte, baietii din Arad care aveau cortul langa cortul pe care il impartea cu tatal ei, Ovidiu, l-au auzit pe Ovidiu cum o injura pe fata [ca la usa cortului] si ii spunea ca trebuie sa faca un efort mental sa se vindece cu mintea. Dupa care alte injuraturi. N-au mai stat mult in tabara pentru ca fata se simtea din ce in ce mai rau, asa ca au luat-o din nou pe jos (!) spre iesirea din rezervatie. Fata as-a dus la Santiago la doctor si si-a revenit. [Fata e cea in pufoaica rosie].” (http://explorer.org.ro/index.php?option ... d=37#mulas)

Problema cea mai acuta care se pune in acest caz este aceea care priveste dilema MORALITATE / IMORALITATE – adica notiunile elementare care tin de „etica” muntelui...
Pe tema acestor „controverse” s-ar putea specula la nesfirsit... Vreau sa fac mentiunea ca eu am incercat sa pastrez echidistanta si, mai mult decit atit – discretia – privitor la felul cum este „promovata’ Coco si transformata in „brand”... Au fost lucruri care m-au frapat in cei 5 ani de cind o cunosc – si pe ea, si familia ei – imi spusesem ca voi scrie cindva ceea ce stiu, „ca sa fim consecventi adevarului istoric”... Dar acum tot a venit vorba despre o problema... etica, despre aspecte care, intr-un stat de drept, cum ar fi SUA, n-ar fi scapat sub nici o forma organizatiilor de protectie a copilului si s-ar fi lasat cu procese de intentie usturatoare...

Voi face referire la doar citeva situatii pe care le-am constatat fiind in preajma Crinei si a „antrenorului” ei (cum s-a autointitulat!), Ovidiu Popescu:
1. - intrarea frauduloasa in Parcul National Aconcagua in prima tentativa de ascensiune pe Aconcagua (ianuarie 2008), soldata cu o grava imbolnavire a Crinei si nevoia imperioasa de a o trimite la tratament - prin interventii la colega noastra de la Universitatea din Santiago, Loredana Smaranda (oare Ovidiu isi mai aminteste macar numele ei, caci sunt sigura ca a omis demult sa-i... multumeasca!!!). Pe atunci, plecasera din tara si n-aveau nici macar asigurare medicala – e infiorator sa VREI sa duci un copil la aproape 7000 de metri si sa nu-ti iei minimum de precautii medicale!
2. – a urcat Crina pe Ojos del Salado in 2009? Asta poate sa spuna numai ea, dupa multi-multi ani, cind n-o sa-i mai pese de ... PALMARES! Ultima fotografie este de la cel mult 6400 de metri altitudine, deasupra Refugiului Tejos, pe fundal se poate observa foarte clar El Muerto... si se poate face, calitativ si obiectiv, o evaluare a altitudinii REALE. No comment! In momentul in care i-am solicitat lui Ovidiu o poza „de varf” pentru articolul din „Terra Magazin” care cauta sa promoveze ascensiuni VERIDICE, mi-a spus ca are un Certificat obtinut de la Copiapo - am cerut copia scanata a „certificatului” si mi s-a replicat ca, de fapt, diploma este „inramata” si nu poate fi scanata. No comment!
3. cind am rugat-o pe fetita (de atunci) sa-mi acorde interviul despre Aconcagua si Ojos del Salado, tatal ei a devenit ff suspicios si i-a cerut imperativ sa-i dau intrebarile pe o foaie de hirtie si sa le completeze ea urmind sa mi le aduca peste citeva ore... Am recunoscut in materialul care mi-a parvenit raspunsurile lui... Ovidiu si tare dezamagita am fost... Lipsea candoarea copilului care sa se bucure de o realizare A SA si, evident, sintagmele de genul „cea mai...”, „cel mai...”, inclusiv declaratia socanta : „Voi fi prima femeie din Romania pe Everest” m-au facut sa nu mai doresc niciodata sa scriu ceva despre familia Popescu. O doream pe Coco asa cum este ea pentru multi dintre noi – copil teribil al muntilor, dar n-a fost sa fie...
4. Eram la catzarat in peretii de la Pestera Muierii si Ovidiu o antrena pe Coco intr-unul dintre trasee. La un momet dat, aflata in fata unei surplombe, fetita incearca de 2-3 ori si vrea sa renunte. Taica-su ii aplica vreo citeva injuraturi cu vorbe din alea dulci de-ale lui, neaose si ... reuseste s-o motiveze suficient de mult cit sa treaca pasul dificil. Seara, la masa, mandru nevoie-mare, ii aminteste de episodul din perete si spune: „Vezi, daca nu-ti ziceam eu ce trebuie sa faci nu mai urcai. Sa-ti fie de invatatura si alta data! Ti-aduci aminte cind eram la... ... si tot asa n-ai vrut sa mergi si eu te-am certat?”. Iar fata raspunde: „_ Eeee, da! M-ai certat! Cum sa nu? Mi-aduc aminte si acum perechea aia de manusi reci pe care mi-ai tras-o peste fata! Mi-au dat lacrimile cit de tare m-au usturat obrajii!”. A fost un moment de tacere la masa. Toti se uitau cind la Coco, cind la Ovidiu si a trebuit sa schimbam vorba ca sa nu se mai simta Coco atit de prost sub privirile lui pline de repros... De atunci, n-am mai auzit-o vorbind despre ce a simtit ea pe munte linga „antrenorul” ei... Am citit aricolul din „Formula AS” (o revista admirabila!), intitulat mai mult decat sugestiv „Singuratatea mierlei” (v. http://www.formula-as.ro/2009/858/socie ... -10823)... Am vazut ca nevoia de PALMARES a tatalui l-a facut sa ataseze poze cu Coco la ... 4 ani, Coco pe stanca la... 11 ani (de fapt, erau pozele mai recente ale surioarei mai mici, Getutza)... Da, poate ca reclama a meritat! Nimeni, in alpinism (aici, in Romania), n-a reusit sa „ambaleze” mai bine adevarul si neadevarul in articole de presa si in bani de sponsorizare... Scopul scuza mijloacele, nu-i asa?
5. Ce ne facem cu limbajul mai mult decit suburban al lui Ovidiu? Care tatic isi „gratuleaza” odrasla cu atitea „dulcegarii”, mai ales la varsta adolescentei, cind toate fetele incep sa viseze – instinctiv – la un Fat-Frumos numai al lor? Ce model a gasit ea in tatal ei? Ce-l face pe acest barbat sa o brutalizeze verbal atit de tare? Ce frustrari are el, daca trebuie sa o sileasca sa accepte vorbe si comportari agresive??? Parintii care au copii pe-acasa isi pun des astfel de intrebari...
6. Un episod pe care Coco l-a trait cu mare tristete in expeditia pe Aconcagua (2008) este cel legat de imbolnavirea ei si obstinatia tatalui de a o trimite mai sus de 4300 de metri, spre Nido de Condores (fata avea dureri atroce si nu putea nici sa se mai intoarca de pe o parte pe alta in sacul de dormit!) – si. intr-un anume context, ea a simtit nevoia sa-mi dea pe ascuns un biletel pe care scrise un mesaj disperat catre maica-sa si m-a implorat sa-i expediez eu un e-mail de la Hotelul aflat linga Plaza de Mulas! Nu mi-a trebuit nesabuintza mai mare ca atunci! Ovidiu s-a facut foc si para – sa nici nu ma mai vada in ochi! De ce m-am amestecat eu in problemele lor de familie?!?
7. Anul trecut, prin martie, am fost invitata la o emisiune si Mihaela Craciun, de la TVR International, m-a intrebat asa, intr-o doara: „Ce crezi despre Coco Popescu si despre tatal ei?”. Din colegialitate, am simtit nevoia sa-i vorbesc de bine... Dar Mihaela mi-a zis ca au fost cu totii stupefiati sa se trezeasca intr-o seara cu Ovidiu in studio, cerindu-le imperativ sa-i lase sa intre in platou „pe nepusa masa” ca sa vorbesca pentru „citeva minute” despre o mare „premiera mondiala”... Nu se procedeaza asa... Oricit de mari ar fi angajametele fata de sponsori... Trebuie pastrata o oarecare rezerva in ceea ce faci. Supramediatizarea duce la un efect invers, de respingere, de repulsie. Alpinismul e un sport frumos, e pentru oameni mai retrasi, mai interiorizati... Cere echilibru, stapinire, cumpatare... Sigur, interventiile in mass-media de orice tip – audio, video sau scrisa, au rolul lor, dar nu trebuie sa SUPRALICITAM!
8. Copilul are doza lui de afectivitate... Coco simtea nevoia unei protectii materne, seara ne refugiam intr-un colt si citeam din jurnal sau povesteam... Ii placea sa interactioneze cu fete, cu persoane care simt la fel ca ea, dar tatal sau i-a reprimat mereu acesta dorinta firesca...
9. Pina si moartea prietenului care s-a izbit violent cu motocicleta de un stilp a fost mediatizata intr-un fel... neprincipial. Ce poti sa mai ceri de la morti? Nu trebuie sa-si vada linistiti de calea lor? Nu stiu ce a simtit Coco in momentul in care a citit teribilismele din presa. Orice ar fi, e un copil incercat din greu. Si... probabil ca va tinji mereu dupa copilaria pierduta mult prea de timpuriu.
10. Din punctul de vedere al dascalului, ar trebui sa comentez mult despre educatia mai mult decat precara pe care a primit-o Coco in scoala, datorita numeroaselor absente si a felului „sictirist” in care atat Gabi (mama), cat si Ovidiu (tatal) tratau SCOALA. Dar... Noi trebuie sa-i fim alaturi fetitei care a implinit multe dintre visele unor romani care nici n-au cutezat vreodata sa ajunga macar cu gindul in locuri unde ea a reusit sa puna steagul nostru!

Tot ce i-as dori Crinei este sa-si gaseasca linistea sufleteasca si sa se bucure de armonia familiei la care viseaza! Si sa aiba puterea sa ierte (chiar daca n-o sa uite multe lucruri care au traumatizat-o!). Si sa-si gaseasca... DRUMUL EI!

Ah, si firul evenimentelor din Retezat, daca va intereseaza:
https://www.news.ro/eveniment/conducato ... 2116921949

[McWilliams]

Faptul ca un parinte insista ca odrasla sa faca o chestie - aceeasi pe care a facut-o el sau altceva - prin care sa "demonstreze" altora ce valoare are gena lui nu este o discutie noua. Difera gradul de nerozie: unii se limiteaza la a-i lua fata lu' Ionescu de la 3, altii vor sa ia fata la toata planeta. Este o drama pentru familia respectiva, o drama pentru copilul in cauza, insa nu cred ca se poate insera un tert in relatia parinte - copil, care tert sa poata decide cand, cum, unde si cat poate trage un parinte de odrasla lui. Mi se pare o chestie profund comunista. Nu cred in dictonul "eu l-am facut, eu il omor", insa nici in ce zbiara toti pulifricii pe TeVeu' ACUM, anume "De ce nu a intervenit Protectia Copilului pana acum??? Ca doar erau celebrii, ii stia lumea".


Problema mai mare, care pare ca inmulteste aceste cazuri destul de izolate in trecut, este foamea mare de legende, de povesti de succes, de depasirea conditiei proprii si razbaterea in viata prin exemplu de putere interioara, gargara din-asta. Asa cum, pana acum cativa ani, la gimnastica, castigatoare erau niste ploade din China/Rusia/Romania care inca nu au fost lovite de pubertate. Nu conta costul din spatele acestui succes, ci conta succesul in sine - ca exemplu pentru poporeanul de rand. Sa zica "uite, bah, asta-i de aceeasi nationalitate cu mine, deci ma mandresc cu realizarile ei/lui!". In timp ce mai musca o data din shaorma si mai trage o gura de bere din pet.

Societatea, prin multe mijloace - de la mass-media in cautare de senzational la poporeanul de rand in cautare de motiv sa uite cat de mic si de insignifiant este - tot scoate in evidenta aceste cazuri. Ca vorbim de copiii astia care "doborau" recorduri de alpinism, ca vorbim de fata lui Stratan, ca vorbim de Michael Jackson din perioada "The Jackson Five", ca vorbim de Michael Schumacher cand s-a apucat de mini karting, ca vorbim de (asta este un exemplu al lui... zoso, cred) bagatul capului in gura leului, mereu exista o dorinta de a prezenta chestii nemaivazute, de a face chestii nemaiintalnite, de "to bravely go where no man has gone before". Unii au inconjurat planeta cu corabia cu vele, altii au plutit in cosmos, altii au infipt steagul la Polul Sud. Pe masura ce noutatea/ineditul dispare, exista oameni din ce in ce mai disperati de a fi CINEVA in viata. Si disperarea asta este alimentata si de catre societate.

Case&Point: Daca tatal celor doua fete "alpiniste" era doar un dobitoc oarecare, necunoscut, nemarketat, nu auzeam de el si traiam la fel de linistiti ca si pana acum. Faptul ca societatea l-a facut cunoscut doar i-a alimentat grandomania. Iar grandomania lui a atras si mai multa "recunoastere". Lant al slabiciunilor care, o data si-o data, se termna brusc si tragic.