Parerea mea, tematica principala a filmelor din noul val romanesc nu era comunismul, mizeria sau saracia, ci revolta fata de moralitatea in alb si negru din cinema, fata de ideea de a imparti lumea in personaje pozitive si personaje negative. Mesajul acestor filme e ca in spatele fiecarei tragedii nu se afla forte malefice, ci oameni obisnuiti care incearca sa faca ce e bine din punctul lor de vedere. Cred ca cel mai bun exemplu in aceasta privinta e tocmai un film iranian, A Separation.
Câini se incadreaza intr-o oarecare masura pe aceeasi directie, dar e ceva mai hollywoodian, ceea ce nu e neaparat un lucru rau. Personal mi-a placut, m-a tinut in suspans, si mi-a amintit de o experienta destul de similara cu ce inseamna ca baiat de oras sa te trezesti cu o mostenire la tara si sa trebuiasca sa negociezi cu personaje dubioase.
Totusi, daca vrei sa faci un film cu protagonist tacut, ai face bine sa gasesti un actor expresiv, cu o privire patrunzatoare, care cand tace sa iti creeze impresia ca e cuprins de tot felul de sentimente. Dragos Bucur mai are de invatat de la
Rich Evans.
Anyway mi-a amintit in multe privinte de Winter's Bone cu Jennifer Lawrence.
Mahdi wrote:Că tot spuneam de Noul Val, am avut impresia că filmul atacă/parodiază clișeele acestuia. Proverbiala scenă cu mâncatul meticulos al ciorbei e înlocuită aici de disecarea bocancului - atenția cu care bătrânul îl studiază mi se pare că evocă destul de amuzant râurile de analize și controverse care au curs pe marginea unor simple scene naturaliste. Monologul lui Samir despre viața la țară vs cea de la oraș mi se pare iarăși o trimitere la claustrofobia filmelor românești, închise de regulă în spații urbane.
You're over-analyzing it. Pentru cei care au trait toata viata la tara sa spuna ca nu pot intelege viata la bloc e un cliseu la fel de comun ca tinerii internauti care spun ca nu inteleg de ce se uita lumea la televizor.
