Ordet a fost unul din nenumaratele episoade în care mi s-a dovedit că nu sunt un cinefil adevărat...filmul (și Dreyer în general) e foarte lăudat dar țin minte că atunci când l-am văzut nu m-a impresionat prea tare și între timp mi s-a șters cu totul din memorie (exceptând finalul, evident, ăla nu se uită). Acum, după Day of Wrath încep să cred că poate l-am văzut prea devreme. Filmul (ăsta) e excelent dar să știți că Mahdi a mințit atunci când a spus că nu e nevoie de Tatum înainte de/după el. În Day of Wrath avem parte de o atmosferă bolnăvicioasă, sinistră și apăsătoare...chiar dacă se manifestă mai subtil și mai auster (vezi lookul de vrajitoare al Annei în noaptea furtunii și) decât în scenele explicite de violență din Pieta, de exemplu
(da, da, l-am văzut și pe ăla și urmează și Câinii "imediat"). Singurul lucru care m-a deranjat a fost schimbul de dulcegării dintre Anne și Martin, sună tare naiv pentru un spectator din secolul ăsta deși nu e vina filmului că acum avem texte de agățat mult mai cool (cred...). Dar și aici filmul are un moment de grație (scena cu salcia și schimbul scurt de replici care spune atât de multe despre cât de diferit își percep cei doi relația) iar în rest it rocks. (poate ar trebui să spun ceva și despre imagine dar nu ma pricep la aspecte tehnice deși e foarte clar că Dreyer e un meseriaș când vine vorba de aspectul ăsta).
Sort of a spoiler:
What’s the weather – thunder or ice?
Here, the windows are all boarded shut.
I examine your face and your eyes
Have the look of a sly cautious cat.
Oh, what sadness I’m feeling inside!
Am I waiting for death’s solemn bell?
And that girl, who’s been dancing all night, -
She will surely end up in hell.
