Game Draft XV - The Best Games of the Decade (Alegeri)

[ola small dickie]

3. Tales of Monkey Island (2009)



Weeellll......In 2009, dupa 9 ani, Guybrush Threepwood se intoarce. Monkey Island se intoarce. Da, nu e cel mai bun joc din serie (e totusi si cam greu sa depasesti primele 2 jocuri) dar e un adventure bun, foarte enjoyable si e....MONKEY FUCKING ISLAND. L-am jucat la aparitie, mi-a placut. Tin minte si acum niste probleme amoroase memorabile dintr-un triunghi Guybrush, Elaine si Morgan LeFlay care m-au cam pus pe ganduri (si care parca la un moment dat m-au facut sa tin cu Morgan nu cu Elaine----BLASFEMIEEEEE-----) Blasfemie, blasfemeie, blasfemei. Hmm blasfemeie iata un titlu bun pentru o poezie. La urmatoarea bauta sper sa-l tin minte. Revenind, hai ca si pana Ron Gilbert a dat si el buna ziua, a aruncat si el 2-3 vorbe si 4 idei cat sa primeasca si el la credits in Tales of Monkey Island titlul de "Visiting Professor of Monkeyology". Ba, e Monkey Island, singurul din ultimul deceniu, ce mai vreti? Si da, apare si Stan. A! Si il am Collectors Edition cumparat cand a aparut intr-o cutie super misto cu multe cacaturi. Cred ca am mai pus pozele pe forum de cateva ori cu cutia.

[TG]

Heh, actually îl consideram pentru finalul listei. I quite liked Tales.

[Fular]

Cel mai tare imi place cand se chinuie sa spuna ca atacul terorist de la Manchester a fost un lucru rau, poate-poate o crede cineva ca e onesta cu tot cu lacrimile alea de crocodil.

wrong thread boykie

[ola small dickie]

[TG]

Cu Zombie nu se știe, poate asta a vrut să zică.

[DarthZombie]

Wonderful lmao

[Cristan]

3. XCOM: Enemy Unknown (2012)



Mă găsesc și cu ăsta cam în aceeași dilemă ca la Divinity. Avem și aici un sequel, care aduce mai multe îmbunătățiri și per total e o experiență mai plăcută (discutabil poate), dar care nu m-a prins la fel de mult ca primul - și aici l-am terminat pe primul, dar la al doilea n-am băgat mai mult de o treime.

Cred că nu mai are nevoie de nicio prezentare, știți și voi foarte bine genul de povești care se nasc din jocul ăsta. Și eu le-am trăit poate mai intens decât alții, căci nu trecusem înainte prin xcomul vechi decât așa, cât să văd cum arată, deci nu aveam blazarea aia pe care am văzut-o afișată pe net pe la fanii mai vechi că „meh, e simplificat, e mai ușor, păi să vezi în original că nuștiuce”. Nu, am stat în tensiune la fiecare alegere și la fiecare moarte a unui soldat (da, am pățit și din astea) până la sfârșit. Și nu, n-am jucat nici expansion-ul Enemy Within, nici Long War, nimic altceva decât vanilla. Tot a fost o experiență excelentă și, din cât am experimentat și am citit, o modernizare a seriei foarte bine făcută, apreciată chiar și de Julian Gollop.

(Ca o paranteză, v-aș recomanda Xenonauts dacă căutați o experiență mai apropiată de vechiul X-com - am jucat și din ăsta puțin și da, e mai X-com decât noul XCOM)

Și aș menționa aici ca un plus, again, și importanța istorică - succesul lui XCOM, pe lângă faptul că a făcut posibil cel de-al doilea joc, a dat și semnalul unui reviriment al genului TBS, din care ar fi de menționat chiar faptul că l-a convins pe Gollop să se apuce din nou de făcut jocuri.

[TG]

3. Amnesia: The Dark Descent (2010)



Deja știu că o să mă coste alt joc treaba asta, dar ce să-i faci. Nu prea sunt un mare consumator de jocuri horror, mi-au mai plăcut câteva de-a lungul timpului dar în afară de Dark Corners of the Earth și Cryostasis (pe care îl menționez pentru că poate îl alege cineva), nu prea m-au atins unde trebuie. Până la Amnesia.

Un joc care excelează vizual, artistic, dar și prin intenționatele limitări de gameplay, ce îți imprimă un sentiment de neputință. Mă rog, s-a vorbit și scris destul despre el. Eu îl aleg pentru că îl consider un joc de referință al genului și o experiență... puternică și memorabilă, pentru că ”distractivă” nu ar fi cuvântul potrivit. Țin minte că m-a lovit destul de bine la acel moment și e cred singurul din genul său pe care l-aș pune în lista asta.

[ne0lith]

3. Mount and Blade Warband (2010)

[Mahdi]

3. Fallout: New Vegas (2010)

[Ferrrrrrrrrdinand]

Mersi TG, mersi Mahdi
Am si uitat ca initial voiam sa aleg New Vegas pe locul 3

[cg1700]

3. Cuphead (2017)

[McWilliams]

I can already predict a shitstorm from option 6 downward. Cred ca o sa facem o sedinta blitz si o sa mai taiem din "o lista cu zece alegeri". Nu de alta, dar teoretic facem o lista cu "the best games of the decade", iar pe la 6 o s-o ardem fie cu nu stiu ce Skyrim Edition, fie cu nu stiu ce Call of Duty version.

Heck, o sa revizitez post-ul asta pe viitor si o sa fac misto de ala care a ales Fallout 76.

[TG]

McWilliams nu mai are jocuri. Asta imi aduce aminte de discutiile cu jocuri care sunt "GOTY" material.

[cg1700]

E ok, daca Mc Will a ramas fara jocuri pot sa ii dau eu cateva ca am mai mult de 10.

[McWilliams]

Evident ca nu mai am jocuri. Pentru ca nu am liste facute de dinainte. Cand imi vine randul, gasesc un joc (sau doua, tinand cont ca sunt capat de lista) si gata. Going on instinct alone.

Partea in care fiecare o sa argumenteze de ce a ales Detroit: Become Human sau The Quiet Man sau Super Seducer ca parte din "The Best Games of the Decade", aia da, o sa fie stand-up comedy.

[marvas]

3. Super Mario Odyssey (2017)



De departe cel mai bun joc pe care l-am jucat pana acum pe Switch. O lume imensa si diversa gata de explorat, fara momente de plictiseala. Mi-as fi dorit sa am un astfel de joc pe la vreo 10 ani si ar fi devenit cu siguranta preferatul all time.

Daca cineva vrea sa inteleaga ce inseamna Nintendo, asta e jocul cel mai potrivit.

[Triggerix]

3. SOMA (2015)



2104, PATHOS-II sunt locul și timpul în care Simon Jarrett se trezește după ce participă la un CT-scan experimental pentru a încerca să reducă traumele produse în urma unui accident de mașină aproape fatal. Simon trebuie să descopere de ce se află acolo și ce s-a întâmplat cu toată echipa din outpost-urile împrăștiate prin oceanul Atlantic, făcând descoperiri macabre și fiind nevoit să se lupte atât cu inamici exterior cât și cu propria... persoană.

Ăsta a fost unul din jocurile alea mai grele de jucat pentru mine. Atmosfera e genială și temele pe care le prezintă sunt destul de interesante și încărcate emoțional din punctul de vedere al unui om cu conștiință (no spoilers dar cei care l-au jucat o să înțeleagă).

[Azad]

3. Shadowrun: Dragonfall (2014)



Daca as fi apucat sa termin Hong Kong poate alegerea ar fi fost alta, dar Dragonfall a fost o experienta nemaipomenita. Nu pot spune ca straluceste pe partea tactica, dar o imbina foarte bine cu celelalte aspecte. Scriitura, quest-urile si side-quest-urile date de companions sunt la alt nivel fata de multe jocuri. Quest-ul lui Glory mi s-a parut cel mai interesant si bine realizat, cu destule probleme de moralitate. De fapt, as rejuca Dragonfall numai ca sa trec iar prin story-ul ala. In rest, e genul de joc care imi doream sa nu se mai termine. As fi putut face shadowrun jobs in Berlin mult si bine. Well, on to Hong Kong!

[Triggerix]

Oh, nu, nu din nou.