Forum LEVEL

What's wrong with you, trying to land a job at NASA or the UN? Da, stiu si eu cativa colegi care erau pe un time-table, ca in acei ani urma sa isi plamadeasca o cariera profesionala de mare succes, iar prostii de genul hanging-out sau beering sau altele nu se integrau corect intr-un CV si intr-un portofoliu care urma sa oglindeasca o viata imaculata.

Inteleg ca trebuie sa existe si din-astia printre noi, dar ma incearca si acum, ca si atunci, un puternic sentiment de "who are those weirdos?".

Ar trebui mai des acum ca pleci in Bucuresti Sau vei veni in fiecare weekend inapoi?

McWilliams wrote:What's wrong with you, trying to land a job at NASA or the UN?

După 23 de ani de drinking and whoring around într-un oraș de provincie (bine, 7 ani, să zicem), crede-mă, vine un moment în care vrei să faci ceva cu viața ta Poate la București o să le balansez.

Ola, orice pentru tine, baby.

Toata discutia cu colegii de munca/facultate si prieteni e inutila daca incerci sa stabilesti reguli generale, pentru ca variaza enorm de la caz la caz. Eu de exemplu am ramas prieten foarte apropiat cu cativa colegi de facultate si cu cate un coleg din liceu si scoala generala si cred ca facultatea e un loc bun de a lega prietenii de lunga durata pentru ca se presupune ca toti sunteti acolo pentru ca va plac macar cateva lucruri similare, ca de aia ati ajuns la acea facultate. Celelalte 3 locuri mentionate in schimb aduna oameni de care-incotro, sa nimeresti cu persoane cu care sa ai lucruri in comun tin mai mult de domeniul loteriei decat altceva.

La serviciu depinde iarasi. Aici isi gasesc sediul jde institutii si companii internationale si lucreaza oameni din tot soiul de tari, iar networkingul este teribil de important. Ce-i drept faptul ca tot timpul sunt oameni de tipul "tipa din Bangkok" face ideea mai interesanta. Asa ca poti spune in cazurile astea ca e un pic de mix de business cu pleasure.

Dar pana la urma nu inteleg nedumerirea legata de colegii de serviciu care petrec mult timp impreuna. De cand a devenit ciudat sa gasesti oameni cu care sa legi prietenii, indiferent de locul in care ii gasesti?

Mafio wrote:Se presupune că atunci când ajungi la facultate ai 20-21 de ani și ai deja un cerc social bine definit și filtrat și îți folosești întreaga energie pentru a-ți clădi un viitor profesional.

Am râs. Cred că am văzut asta scris pe un autobuz într-o zi. Ce-i cu generalizările astea din abecedare psihologice? Pentru mulți oameni facultatea e în egală măsură importantă atât din punct de vedere profesional, cât și social. Pentru alții, chiar și serviciul, mie mi-a fost destul de greu să mă înțeleg bine cu persoane de aceeași vârstă, spre exemplu, din cauza asta poate mai sunt 2 oameni din liceu pe care îi mai salut pe stradă.

Eu n-am avut cerc social nici inainte, nici dupa facultate. Nici macar patrat sau triunghi.

Hai că te scot eu la o bere, pisi :*:*:* Să vezi ce cerc facem

chestr0ny wrote:Eu cred ca daca iti transformi ceea ce iti place intr-un job, exista riscul sa ajungi sa urasti acel lucru.

Exact aceeasi idee o am si eu.
Bravos, meriti dreptul sa imi faci cinste cu o bere.

chestr0ny wrote: Mi se par ciudati oamenii care se duc cu bucurie la astfel de evenimente. Ma face sa cred ca nu au alta viata in afara de munca, ceea ce ar fi foarte trist.

Daca oamenii se simt bine la munca si munca e viata lor, e super bine pentru ei, nu trist. Altii trag cox nonstop ca sa le placa munca si nu le mai merge jucaria, astia au deja chestia asta fara sa trebuiasca sa abuzeze de substante.

Mi se pare mai degraba trist sa nu obtii nicio farama de satisfactie in munca, sa te duci ca drona acolo si sa astepti sa se faca 5 sa rupi usa. Genul asta de atitudine este mai putin prezenta in Silicon Valley, unde vezi oameni ca muncesc cu pasiune, si mai mult valabila la bugetristii aia de la posta, pentru care fiecare secunda pe scaun e o tortura. Daca nu gasesti cum sa iti faci munca placuta, vor fi niste ore pierdute, nu castigate, indiferent daca iti baga pe gat sa te trezesti precum cucuveaua de la crucea noptii sau nu.

E de preferat sa nu iti transformi hobby-ul in munca, pentru ca da, o sa-ti distruga hobby-ul, dar poti sa lucrezi ceva tangent cu hobby-ul si sa fie bine pentru ca o sa ai experienta din hobby sa te ajute.

chestr0ny wrote: Cand lucram la megacorporatie mai ieseau unii colegi intre ei prin baruri, pe la strand (wtf), se organizau iesiri in club si alte evenimente sociale. Mi se parea mindblowing asta, eu abia asteptam sa scap de munca si sa pot sa postez in voie pe level forum si astia nu se mai saturau unul de altul. Oricum, nu zic ca atitudinea mea e neaparat buna sau normala. Poate doar sunt eu un ghoul antisocial.

Nu cred ca sunt genul ala de locuri de munca unde jobul tau e sa stai cu colegul la bere si la palavre. Therefore, colegul ala cu care iti imparti biroul e total altcineva cand ii ceri capsatorul si ii trimiti o glumita de pe reddit decat cel pe care-l cunosti in viata personala. Sunt oameni care doresc sa se revada cu oamenii in afara muncii. Acum, depinzand de locul de munca e posibil sa aveti destul de multe lucruri in comun daca lucrati in acelasi domeniu, eu stiu ca din sfera mea de munca am gasit oameni de o mie de ori mai like-minded decat am gasit in facultate.

Ce construiesti tu e un zid in mintea ta, care-i face pe aia de vor sa se cunoasca ca oameni, nu ca colegi, in afara muncii, niste luzari fara viata.

N-am zis ca sunt luzari si am si recunoscut ca probabil atitudinea mea nu e una normala. Dar si tu trebuie sa recunosti ca daca atunci cand vine weekend-ul tu tot cu colegii de la birou iesi in oras, nu prea ai alta viata mai interesanta in afara biroului.

Asta pentru ca majoritatea oamenilor nu au vieti interesante.

Eu am.

Nu e vorba de avut vieti interesante sau nu, ci daca ii gasesti pe colegii de munca interesanti sau nu.

@chestr0ny: daca dai peste un coleg care e mare producator de vaporwave, expert in dank memes si are cam aceleasi interese ca si tine, ti s-ar parea lame sa iesi cu el la bere? Sau daca cel mai bun prieten al tau se angajeaza la acelasi loc de munca cu tine, nu mai iesi cu el in oras? Pe undeva inteleg ce vrei sa zici, dar e o chestie care depinde de la caz la caz.

de cand a inceput sa scrie pentru Nivelul 2, chester nu mai iese in oras cu Ciolan si M.Ghinea

chester, numai cei gay isi fac probleme ca sunt/par gay (sau nu)

Stokkolm wrote:@chestr0ny: daca dai peste un coleg care e mare producator de vaporwave, expert in dank memes si are cam aceleasi interese ca si tine, ti s-ar parea lame sa iesi cu el la bere? Sau daca cel mai bun prieten al tau se angajeaza la acelasi loc de munca cu tine, nu mai iesi cu el in oras? Pe undeva inteleg ce vrei sa zici, dar e o chestie care depinde de la caz la caz.

chestr0ny wrote:Nu zic ca un coleg de munca nu ar putea deveni si prieten, dar pana acum nici nu am simtit nevoia sa fac asta, nici nu am rezonat cu ei suficient de mult incat sa simt ca vreau sa fac pasul asta.

chestr0ny wrote:Eu am.

Si nu vrei sa iesi cu colegii. Deci cum ziceam

Deci ce ziceai?