Re: Revista NIVELUL2 Nr. 2 - 2016
Posted: 19 Mar 2016, 23:58
FEEDBACK TIME!
Nu am revista la mine ca sa iau articolele in ordine, dar o sa scriu cu ce impresii am ramas dupa lectura. Mentionez de pe acum ca sunt de acord cu multe dintre concluziile lui Doc si probabil o sa ma axez mai mult pe review-ul redactorilor decat al jocurilor.
O sa incep cu un rant. La prima vedere cover story-ul nu parea a fi ceva ce ma interseaza. N-am jucat destul Witcher incat sa cunosc personajele, dar un articol bine scris poate fi intersant pentru oricine pana la urma. Din pacate n-a fost sa fie asa. Personajele sunt prezentate destul de succint, as zice chiar superficial, desi intentia de a le prezenta in profunzime e clara. Nu se ajunge la un substrat care sa inchege tot articolul si sa-i ofere consistenta, ci se etaleaza un fel de fisa a postului pentru fiecare dintre personaje.
Pentru ca am inceput cu Aidan, vreau sa adaug ca apreciez entuziasmul sau si munca pe care o depune ca sa mentina Nivelul 2 pe linia de plutire. Majoritatea articolelor din ultimele numere din Level si aproape toate review-urile si stirile de pe site pana la reaparitia revistei i se datoreaza. Eu personal ii multumesc pentru ca isi indeplineste cu succes rolul de pilon al revistei si sper sa nu renunte niciodata la entuziasmul de care mentionam mai sus. Si sa nu se lase amarat de gurile rele sau un feedback mai putin pozitiv. Dupa cum urmeaza.
Eu foarte rar reusesc sa rezonez cu review-urile lui Aidan sau ele cu mine. Mi se pare ca a adoptat un stil destul de bombastic in exprimare care uneori ma face sa pierd sirul lecturii si sa ma intreb despre ce e de fapt vorba. Entuziasmul sau pe care il apreciez foarte mult pentru ca duce acest proiect mai departe e acelasi care parca ma oboseste in timpul review-ului si nu reuseste sa ma faca interesat de jocul prezentat. Mi s-a intamplat sa-mi doresc sa prezinte altcineva decat Aidan un joc care ma interseaza, cum a fost cazul in Numarul asta cu Heroes 7. Lectura unui astfel de review ar trebui sa fie o placere si doar prin referirile la vechile jocuri din serie, chiar daca ultimele iteratii nu au fost stralucite, dar Aidan reuseste cumva sa insiste pe chestiuni ce mie imi par irelevante si sa treaca repede prin altele pe care eu le consider esentiale.
Noi nu suntem neaparat consumatori de hochei asa ca prezentarea sumara din review a fost mai mult decat suficienta pentru mine. Dar. NBA 2K16 e un joc cu destul de mult succes si consider ca merita o analiza mai aprofundata. In schimb simt ca am primit acelasi tratament ca in NBA-ul american: 80% reclame si 20% de joc efectiv.
Inca o data, nu vreau sa insinuez ca Aidan nu stie sa isi faca treaba sau ca nu ar fi bun la ce face, atat doar ca eu nu reusesc sa rezonez cu stilul sau. Dar eu sunt unul singur si sunt sigur ca pentru unul ca mine sunt zeci altii, fani declarati, care abia asteapta sa citeasca urmatorul articol al lui Aidan.
Un alt redactor al carui entuziasm il apreciez e Nicu. Cum care Nicu? Ncv, ba! Dar de data asta situatia e diferita. Ncv reuseste la finalul fiecarui articol al sau sa ma faca sa exclam "PE LEGEA MEA, VOI INCERCA ACEST JOC CHIAR DE VA FI ULTIMUL LUCRU PE CARE IL VOI INCERCA IN ACEASTA VIATA!" Bineinteles ca nu ajung sa joc aproape nimic, dar ncv e atat de convingator incat ar fi o mare pierdere pentru el daca nu ar lucra momentan intr-un departament de marketing sau sales. Ce imi place cel mai mult e ca entuziasmul lui reuseste sa ma entuziasmeze si pe mine. Asta mai pateam doar prin 2003 cand am inceput sa cumpar LEVEL si eram si eu un baiet mai influentabil. Dar in acest mod am ajuns sa incerc zeci de jocuri bune, doar pentru ca redactorii din LEVEL ma convingeau prin scrierea lor ca-s bune. Pe langa asta ncv e foarte foarte priceput in a construi prezentari. Are un inceput, un cuprins si o incheiere in care lucrurile se leaga logic, aspectele importante se explica, iar celelalte se puncteaza atat cat e nevoie.
Si acum imi amintesc ca mi-a placut foarte mult review-ul facut primului joc Xenoblades si eram curios (poate chiar reticent) in legatura cu modul in care va decurge un review pentru urmatorul joc din serie. Eu consideram ca va fi prea asemanator cu primul ca sa iasa ceva bun. Dupa cum spune si ncv in articol la inceput nici el si nici ceilalti review-eri nu au fost atat de impresionati de ce se intampla. Insa explozia din a doua jumatate a articolului te face sa vrei sa iti cumperi un Wii U cu Xenoblades cu tot. Pentru mine momentan ncv e redactorul complet, indiferent ca e vorba de jocuri, anime sau filme.
Chester a fost o supriza foarte placuta inca din primul numar al revistei. E ca si cum ani de zile a stat deoparte si a luat notite incercand sa inteleaga ce inseamna spiritul LEVEL, iar cand in sfarsit a inteles a iesit la rampa cu niste articole al carui autor nu reusesti sa-l ghicesti decat la final cand ii citestesti numele. Eu deja dupa cateva randuri citite am inceput sa ma grabesc la ultima pagina a articolului ca sa confirm daca autorul e cine cred eu ca e. Si pe chester nu il prea nimeresc pentru ca mereu review-urile imi lasa impresia ca am de-a face cu un redactor LEVEL cu ani si ani de experienta. Ar putea fi oricine, ar putea fi ciolan, Locke, Mike, etc. Foarte foarte bun. Review-urile la Rainbow Six, Dragon's Dogma si Unserrail sunt captivante si complete, incat simti ca tot ce mai ramane e sa pui mana pe jocuri si sa le incerci. The Birth of Isaac pare scris din pura pasiune de catre un om care stie deja jocul pe de rost. Keep up the good work!
Pe Cosmin Aionita am avut ocazia sa-l vad si sa-l citesc destul de des in ultimii ani. La un moment am si colaborat, in sensul ca am postat o vreme stiri pe site-ul thegamecast, inainte ca proiectul sa se transforme in altceva. Good times. In tot acest timp am invatat ca Cosmin poate sa isi exprime obiectiv o parere in legatura cu un joc, iar cunostintele sale din lumea gaming-ului impreuna cu evenimentele organizate il valideaza ca pe un true game journalist. Pe de alta parte am invatat si ca el e un fan al consolelor si cateodata poate sa o dea in fanboisme. Review-ul la Uncharted mi se pare ca are de suferit din cauza asta. In primul rand colectia Uncharted e un Remaster, asa ca jocurile meritau un retro in cel mai bun caz, sau daca nu un articol de o pagina in care sa se li se recunoasca meritul de jocuri de PS3 portate pe PS4. In schimb am primit doua pagini de aprecieri si laude fara prea multe argumente care au culminat cu scopul colectiei actuale: de a mai adauga niste trofee pe PSN. Moartea pasiunii. Am jucat si eu jocurile Uncharted pe PS4 si mi-au lasat o impresie foarte buna de aceea consider ca meritau un review mai bun. In schimb Tomb Rider, Game of Thrones, DriveClub Bikes si Snoopy au fost tratate asa cum se cuvine. Traiasca!
Ciolan si Marius Ghinea sunt deja marci inregistrate si nici n-o sa ma sinchisesc aici cu laudele. Aveam de gand sa carcotesc in legatura cu Omikron, dar Ghinea a mentionat clar ca e mai mult un Im Memoriam decat review asa ca n-am ce sa mai zic.
Articole hardware nu prea citesc, decat daca mi-am uitat telefonul si am citit chiar toate etichetele de pe pasta de dinti, deodorant, sapun lichid, etc.
Eu, ca si voi, abia astept numarul 3 si sper sa nu ne trezim cu martie in aprilie.
Nu am revista la mine ca sa iau articolele in ordine, dar o sa scriu cu ce impresii am ramas dupa lectura. Mentionez de pe acum ca sunt de acord cu multe dintre concluziile lui Doc si probabil o sa ma axez mai mult pe review-ul redactorilor decat al jocurilor.
O sa incep cu un rant. La prima vedere cover story-ul nu parea a fi ceva ce ma interseaza. N-am jucat destul Witcher incat sa cunosc personajele, dar un articol bine scris poate fi intersant pentru oricine pana la urma. Din pacate n-a fost sa fie asa. Personajele sunt prezentate destul de succint, as zice chiar superficial, desi intentia de a le prezenta in profunzime e clara. Nu se ajunge la un substrat care sa inchege tot articolul si sa-i ofere consistenta, ci se etaleaza un fel de fisa a postului pentru fiecare dintre personaje.
Pentru ca am inceput cu Aidan, vreau sa adaug ca apreciez entuziasmul sau si munca pe care o depune ca sa mentina Nivelul 2 pe linia de plutire. Majoritatea articolelor din ultimele numere din Level si aproape toate review-urile si stirile de pe site pana la reaparitia revistei i se datoreaza. Eu personal ii multumesc pentru ca isi indeplineste cu succes rolul de pilon al revistei si sper sa nu renunte niciodata la entuziasmul de care mentionam mai sus. Si sa nu se lase amarat de gurile rele sau un feedback mai putin pozitiv. Dupa cum urmeaza.
Eu foarte rar reusesc sa rezonez cu review-urile lui Aidan sau ele cu mine. Mi se pare ca a adoptat un stil destul de bombastic in exprimare care uneori ma face sa pierd sirul lecturii si sa ma intreb despre ce e de fapt vorba. Entuziasmul sau pe care il apreciez foarte mult pentru ca duce acest proiect mai departe e acelasi care parca ma oboseste in timpul review-ului si nu reuseste sa ma faca interesat de jocul prezentat. Mi s-a intamplat sa-mi doresc sa prezinte altcineva decat Aidan un joc care ma interseaza, cum a fost cazul in Numarul asta cu Heroes 7. Lectura unui astfel de review ar trebui sa fie o placere si doar prin referirile la vechile jocuri din serie, chiar daca ultimele iteratii nu au fost stralucite, dar Aidan reuseste cumva sa insiste pe chestiuni ce mie imi par irelevante si sa treaca repede prin altele pe care eu le consider esentiale.
Noi nu suntem neaparat consumatori de hochei asa ca prezentarea sumara din review a fost mai mult decat suficienta pentru mine. Dar. NBA 2K16 e un joc cu destul de mult succes si consider ca merita o analiza mai aprofundata. In schimb simt ca am primit acelasi tratament ca in NBA-ul american: 80% reclame si 20% de joc efectiv.
Inca o data, nu vreau sa insinuez ca Aidan nu stie sa isi faca treaba sau ca nu ar fi bun la ce face, atat doar ca eu nu reusesc sa rezonez cu stilul sau. Dar eu sunt unul singur si sunt sigur ca pentru unul ca mine sunt zeci altii, fani declarati, care abia asteapta sa citeasca urmatorul articol al lui Aidan.
Un alt redactor al carui entuziasm il apreciez e Nicu. Cum care Nicu? Ncv, ba! Dar de data asta situatia e diferita. Ncv reuseste la finalul fiecarui articol al sau sa ma faca sa exclam "PE LEGEA MEA, VOI INCERCA ACEST JOC CHIAR DE VA FI ULTIMUL LUCRU PE CARE IL VOI INCERCA IN ACEASTA VIATA!" Bineinteles ca nu ajung sa joc aproape nimic, dar ncv e atat de convingator incat ar fi o mare pierdere pentru el daca nu ar lucra momentan intr-un departament de marketing sau sales. Ce imi place cel mai mult e ca entuziasmul lui reuseste sa ma entuziasmeze si pe mine. Asta mai pateam doar prin 2003 cand am inceput sa cumpar LEVEL si eram si eu un baiet mai influentabil. Dar in acest mod am ajuns sa incerc zeci de jocuri bune, doar pentru ca redactorii din LEVEL ma convingeau prin scrierea lor ca-s bune. Pe langa asta ncv e foarte foarte priceput in a construi prezentari. Are un inceput, un cuprins si o incheiere in care lucrurile se leaga logic, aspectele importante se explica, iar celelalte se puncteaza atat cat e nevoie.
Si acum imi amintesc ca mi-a placut foarte mult review-ul facut primului joc Xenoblades si eram curios (poate chiar reticent) in legatura cu modul in care va decurge un review pentru urmatorul joc din serie. Eu consideram ca va fi prea asemanator cu primul ca sa iasa ceva bun. Dupa cum spune si ncv in articol la inceput nici el si nici ceilalti review-eri nu au fost atat de impresionati de ce se intampla. Insa explozia din a doua jumatate a articolului te face sa vrei sa iti cumperi un Wii U cu Xenoblades cu tot. Pentru mine momentan ncv e redactorul complet, indiferent ca e vorba de jocuri, anime sau filme.
Chester a fost o supriza foarte placuta inca din primul numar al revistei. E ca si cum ani de zile a stat deoparte si a luat notite incercand sa inteleaga ce inseamna spiritul LEVEL, iar cand in sfarsit a inteles a iesit la rampa cu niste articole al carui autor nu reusesti sa-l ghicesti decat la final cand ii citestesti numele. Eu deja dupa cateva randuri citite am inceput sa ma grabesc la ultima pagina a articolului ca sa confirm daca autorul e cine cred eu ca e. Si pe chester nu il prea nimeresc pentru ca mereu review-urile imi lasa impresia ca am de-a face cu un redactor LEVEL cu ani si ani de experienta. Ar putea fi oricine, ar putea fi ciolan, Locke, Mike, etc. Foarte foarte bun. Review-urile la Rainbow Six, Dragon's Dogma si Unserrail sunt captivante si complete, incat simti ca tot ce mai ramane e sa pui mana pe jocuri si sa le incerci. The Birth of Isaac pare scris din pura pasiune de catre un om care stie deja jocul pe de rost. Keep up the good work!
Pe Cosmin Aionita am avut ocazia sa-l vad si sa-l citesc destul de des in ultimii ani. La un moment am si colaborat, in sensul ca am postat o vreme stiri pe site-ul thegamecast, inainte ca proiectul sa se transforme in altceva. Good times. In tot acest timp am invatat ca Cosmin poate sa isi exprime obiectiv o parere in legatura cu un joc, iar cunostintele sale din lumea gaming-ului impreuna cu evenimentele organizate il valideaza ca pe un true game journalist. Pe de alta parte am invatat si ca el e un fan al consolelor si cateodata poate sa o dea in fanboisme. Review-ul la Uncharted mi se pare ca are de suferit din cauza asta. In primul rand colectia Uncharted e un Remaster, asa ca jocurile meritau un retro in cel mai bun caz, sau daca nu un articol de o pagina in care sa se li se recunoasca meritul de jocuri de PS3 portate pe PS4. In schimb am primit doua pagini de aprecieri si laude fara prea multe argumente care au culminat cu scopul colectiei actuale: de a mai adauga niste trofee pe PSN. Moartea pasiunii. Am jucat si eu jocurile Uncharted pe PS4 si mi-au lasat o impresie foarte buna de aceea consider ca meritau un review mai bun. In schimb Tomb Rider, Game of Thrones, DriveClub Bikes si Snoopy au fost tratate asa cum se cuvine. Traiasca!
Ciolan si Marius Ghinea sunt deja marci inregistrate si nici n-o sa ma sinchisesc aici cu laudele. Aveam de gand sa carcotesc in legatura cu Omikron, dar Ghinea a mentionat clar ca e mai mult un Im Memoriam decat review asa ca n-am ce sa mai zic.
Articole hardware nu prea citesc, decat daca mi-am uitat telefonul si am citit chiar toate etichetele de pe pasta de dinti, deodorant, sapun lichid, etc.
Eu, ca si voi, abia astept numarul 3 si sper sa nu ne trezim cu martie in aprilie.