Forum LEVEL

ola small dickie wrote:eu nu prea rezist la genul horror fps, starea de tensiune pe care e normal sa ti-o ofere astfel de jocuri pt mine devine insuportabila, se transforma in stress ai ajung sa nu mai joc jocul. dar din ce am mai incercat si eu mi-a placut Scratches. bineinteles nu am reusit sa-l termin datorita motivului explicat mai sus. si shooterul Nosferatu Wrath Of Malachi la fel.

Ia pune mîna pe The Darkness Within (ceva cu Loah Nolder). Adventure horror în vîna lu Lovecraft. Foarte fain, zero jump scares (sau poate nu am ajuns acolo, dar mă îndoiesc că le permite engine-ul), scris bine, mă cam oftic că nu l-am jucat cînd mi-a spus Marius de el (și am impresia că l-a și scris într-un număr mai vechi al falimentatei reviste).
Nici eu nu mai prea suport horroarele care se bazează în exclusivitate pe jump scares și sute de viori care țiuie cînd se apropie Satana. M-am cam săturat de ele. Am încercat Outlast, n-am rezistat mai mult de o oră și un pic prin el. Nu că-s slab de înger (deși am sărit de pe scaun de vreo doo ori), dar mi s-a părut că n-are pic de finețe. Or, dacă vreau hardcoreală, merg direct la sursă și încing un Doom. Undying și Dark Corners of the Earth au fost altă mîncare de pește. Dar na , alde Undying și DCOTE au și altceva în afară de viori și crăcănați care borăsc pe tine cu zgomot. Undying e un shooter bestial, DCOTE e Lovecraft și are urmărirea din hotel și oameni-caras și Zadock Allen, RE4 (că-mi place și ăsta) e un action meseriaș rău, Dead Space e un fel de System Shock wannabe și îi înghit bălțații care mă sperie de după colț tocmai pentru chestia asta, Amnesia și Penumbra sunt alte animale decît ți-ai da seama din filmele de pe youtube cu imbecili care se filmează speriindu-se etc. Una e să te înghită oroarea cosmică în timp ce citești rezumatul necronomiconului, alta e să te fugărească printr-un ospiciu un cocoșat supradimensionat cu plua în mînă și drujba în spate.

Apropos de Outlast, ăștia care l-ați terminat puteți să-mi spuneți dacă am pierdut vreun storyline de excepție sau ceva mindfuck-uri a la Silent Hill ?

Well you guys are a bunch of wusses!

Pana mea, eu am terminat Undying de vreo 5 ori până acum, ultima dată cu vreo doi ani în urmă, dar nu-mi amintesc să mă fi speriat vreodată, în sensul că nu m-a ținut sub tensiune.
La fel a fost și cu Nosferatu, bașcă aș zice că ăla dădea chix destul de devreme, sau mai degrabă în momentul în care îți dădeai seama de legătura între apariția carcalacilor și anumite cue-uri auditive.
Și eu sunt de părere că Shootere-le nu se prea pupă cu genul horror. Adică ai totuși "the means of disposal" pentru aproape tot ce-ți apare pe ecran.

Scrathes menține o atmosferă destul de faină mai mult din cauza soundtrack-ului excelent a lui Cellar of Rats. Încă mai țin minte ce senzație faină aveai când coborai pentru prima dată în pivniță. Problema e că, senzația aia de angoasă nu poate fi menținută pentru perioade lungi de timp.

Măcar acum o să știm că în cazul în care o să se materializeze cumva toate parascoveniile supranaturale, eu o să fiu între cei care o să se ducă pe pulă demonstrându-și vitejia. S-ar putea să reușesc dacă nu mi se dă buton de "load save game".

o sa ti se dea dar n-o sa functioneze

ciolan wrote: Apropos de Outlast, ăștia care l-ați terminat puteți să-mi spuneți dacă am pierdut vreun storyline de excepție sau ceva mindfuck-uri a la Silent Hill ?

Nu, povestea nu e cine stie ce in Outlast, dar sunt cateva momente bine punctate.

Am mai putea adauga Post-Mortem si Still Life 1&2, dintre care Post-Mortem are cele mai misto premize, Still Life 1 e cel mai reusit, iar Still Life 2 e recomandat celor care le-au placut filmele Saw sau au chef de-o pastista post-modernista.

ciolan wrote:

ola small dickie wrote:eu nu prea rezist la genul horror fps, starea de tensiune pe care e normal sa ti-o ofere astfel de jocuri pt mine devine insuportabila, se transforma in stress ai ajung sa nu mai joc jocul. dar din ce am mai incercat si eu mi-a placut Scratches. bineinteles nu am reusit sa-l termin datorita motivului explicat mai sus. si shooterul Nosferatu Wrath Of Malachi la fel.

Ia pune mîna pe The Darkness Within (ceva cu Loah Nolder).

da, am auzit de el. citisem mai demult despre el pe adventure gamers. inca nu l-am incercat. e pe lista

Hmm, ciudat cum mi-a trecut pe sub nas asta si nu stiam de el.

Also, this : http://pr-if.org/play/anchorhead/

The oldest and strongest emotion of mankind
is fear, and the oldest and strongest kind
of fear is fear of the unknown.

si apoi ma pune sa tastez comenzi, fara sa stiu toate posibilitatile

Necunoscute sunt căile parserului

Citesc si ma minunez. Credeam ca sunt in minoritate avand in vedere ca nu prea pot juca horror games. Ma bucur sa aflu ca nu sunt singurul pusilău.
Ca tot a adus Juve vorba de Outlast. In jocul ala tin minte ca am ajuns la un moment dat sa intru cu groaza (literalmente). Si am tinut-o asa cateva zile pana mi-am dat seama ca a incetat sa mai fie fun, relaxant etc si ca devenise o corvoada. Doar din pura curiozitate l-am jucat o portiune si fara sunet. Mi-am dat seama ca sunetul e "mecanismul horror" care imi inducea cel mai accentuat starea de groaza si angoasa si am zis sa incerc fara doar ca sa mai avansez in story. Dar cum am zis deja, nu mai era fun si am renuntat.

Pentru mine in materie de horror (atata cat pot eu duce) rege e seria F.E.A.R, pe care am reluat-o si acum sunt la FEAR 3. Fenomenale jocuri (mai putin FEAR 2, care e doar meh)

ciolan wrote:Also, this : http://pr-if.org/play/anchorhead/

http://correlatedcontents.com/misc/Father.html

E frumusel si asta, desi e mai mult o povestire scurta interactiva.

eu m-am speriat si in Halo: Combat Evolved si in Half-Life 2, asa ca nu mersi.

Nerecunoscatorilor, spuneti ceva si de The Suffering ca a fost joc full in LEVEL.

Eu n-am nevoie sa ma spal pe cap cu finete cand vine vorba de horror, vreau senzatia de groaza in confortul si siguranta fotoliului meu. Pentru asta voi fi mereu recunoscator Amnesiei pt ca, chiar daca a fost mai soft, alti producatori cu buget si experienta mai mari au bagat la capatana ca singurul stil pt un horror (as in feckin scary, fara jdemii de sensuri de bagam si noaptea in Athkatla aici) ce poate functiona cu adevarat e first person fara posibilitati de aparare (da, ma gandesc mai ales la Outlast). Ca exceptie cu pac pac doar Undying imi vine in minte, dar atunci eram si mai puradel, dunno. Iar third person? Apai alea se afla la perigeu, niciodata nu te poti simti tu in locul personajului, adios imersiune totala > plua horror. De mentionat aici variantele de pe console, unde controlul este atat de imprecis incat intervine automat si sentimentul de neputinta, intr-un mod eronat, dar macar ajuta la atmosfera. The Last of Us fara controlul ala clunky de te apuca migrenele pana pui tinta pe un ciumpalac, nu ar mai fi avut si partile de actiune atat de atmosferice, cu un mouse si o tastatura as fi zburdat efectiv prin joc. Asta nu-l face un joc rau, ba chiar il consider magnum opusul conservelor, dar nu e chiar horror.
Problema aparuta odata cu Outlast e ca la Carpatii Romanesti pt muntzomanu amator, unde daca ai facut creasta Fagarasilor ai vazut totul, restul muntilor din tara sunt pt umplutura. Prapastia e atat de mare, incat si tot ce a aparut dupa nu satisface in acelasi fel, dar macar se merge in directia corecta acum.

MC wrote:Mi-am dat seama ca sunetul e "mecanismul horror" care imi inducea cel mai accentuat starea de groaza si angoasa si am zis sa incerc fara doar ca sa mai avansez in story. Dar cum am zis deja, nu mai era fun si am renuntat.

muzica dom'le, muzica, ca sunetul face parte din personaje/mediu (un lucru bun... sau macar natural), cat timp muzica non-diegetica este un artificiu mai mult sau mai putin ieftin

marvas wrote:Half-Life 2

m-am gandit sa scriu si eu dar mi-era frica. as mai pune si Gears of War (primul, restul n-am jucat) si Clive Barker's Jericho (cel putin pana nu ajunge un grindfest)

lol@Fagaras

Iavo wrote:Nerecunoscatorilor, spuneti ceva si de The Suffering ca a fost joc full in LEVEL.

Mda, un 1st/3rd person shooter în care ai opțiunea de a mesteca Xombium cu nemiluita și de a te transforma în Hulk când simți că o iei razna. Cât de horror!!!

În Ties that Bind am vrut să merg pe calea cu "The Bad Ending" și a trebuit să omor din aliați, printre care un Brudah.
Felt bad man!

La mine e mai mult o treabă cu astea first person atmosferice (CoC, Amnesia). Nu am avut probleme în The Suffering și nici în Dead Space, pe care nu l-am terminat din simplul fapt că m-a cam plictisit. Nu că ar fi un joc nașpa, spre deosebire de cele care au urmat. Similar și cu adventure-urile, acum mi-am amintit că nu am jucat decât un Still Life și tot intenționam să revin la serie.

Și dacă tot vorbim de rușine, eu m-am căcat pe mine la prima întâlnire cu un gândac din ăla în primul Half Life.

De multe ori simteam ca o iau razna pentru ca nu mai aveam rezerve de "Xombium" si totusi nu ma transformam in Hulk pentru ca Tork inca nu o luase razna...And i still can't forget the screams of those satanic little cunts...