Forum LEVEL

Trist rau e cand zici ca lumea e plauzibila, dar prima chestie pe care o faci e sa impingi cu manutzele o masuta intr-un fascicul radioactiv. Freeman fiind teoretician. Uh, protectia muncii anyone?

Hei, e plauzibila pentru cineva a carui cea mai mare apropiere de stiintele exacte a constat in manuitul unei eprubete prin laboratorul unui liceu

Ala e un suspension of disbelief necesar pentru a te plasa in mijlocul dezastrului, daca e sa o luam asa cred ca nici portaluri catre alte dimensiuni nu se deschid in ziua obisnuita de munca a unui fizician. Lumea e credibila in contextul jocului pentru ca isi stabileste regulile in mod clar si le respecta, pastrand o apropiere respectabila de realitate in suficiente privinte; totul are o constructie logica, un scop, iar tranzitia dintre zone este naturala si justificata prin poveste, evitand sentimentul unei ingramadeli de pereti, dupa cum a zis si Zombie.

Cand termini Half Life, chiar simti ca ai facut o calatorie, ca ai resuit sa iesi la suprafata dintr-un complex in urma unui dezastru. Nu e nevoie de realism pur pentru a simti ca esti acolo, e nevoie de coerenta care sa convinga. Altfel nici holurile bantuite din Thief nu ai cum sa le justifici Sau daca tot vorbim de manutze, felul in care Garett ia cheile de la braul gardienilor fara a fi detectat ar fi o critica la fel de valida.

Iar Half Life si Quake urmaresc chestii mult prea diferite pentru a fi competitori directi, nu e deloc greu sa iti placa ambele.

Se vede ca n-ai luat in viata ta tramvaiul prin Zabrauti, ca sa afli si tu ce inseamna high-level pick-pocketing. Holurile bantuie din Thief n-au nevoie de vreo justificare rationala, din moment ce se porneste de la ideea ca universul e unul fantastic. Nu mi se pare ca la Half-Life se aplica aceeasi regula. Marii cercetatori ai teleportarii cuantice din Half-Life inca isi bat capul cu gravitatia newtoniana (aia-i formula scrisa prin birourile elitei din Black Mesa ), chestie care, sa zicem, o sa deranjeze unul-doi tocilari ca mine. Nu-s in stare in ditai complexul sa puna la punct un robot care sa indese o proba intr-un fascicul radioactiv si trebuie sa trimita un om care are o cu totul alta calificare. Ok si cu asta ( ). Bine, trebuie sa recunosc ca mi-a placut si mie pana la punctul in care intalnesti o goanga mare de tot crescuta intr-un reactor. Cred ca mi-ar fi lasat o impresie mult mai pozitiva daca se termina acolo, in loc sa taraganeze inca de vreo 3-4 ori pe atat, iterand aceiasi inamici in cam aceleasi decoruri si plasand niste momente scriptate destul de neinspirate (elicoptere care produc o infinitate de trupeti ostili, secvente unde ti se teleporteaza inamici in spate la fiecare cativa pasi, cai de acces care nu se deblocheaza daca nu urmezi calea hotarata de devi, desi nivelul iti ofera mai multe optiuni etc.).

Quake ramane singurul fps care m-a tinut (si inca are potentialul sa ma tina) de ghiulele de la cap la coada. Si culmea, e un joc pe care id l-a ratat aproape complet (aveau cu totul alte planuri, au dat in bara cu ele si au facut pe genunchi un doom 3D).

Wolf 3D mi-a furat copilaria. Pentru ca am crescut mare si am fost educat ca Hitler nu era o capatana montata pe un robot, inarmat cu twin Gatling guns. Fuck yo suspension of disbelief!

Nu mai suport. Trebuie sa intervin.

Am incercat un sentiment usor contradictoriu cand am jucat HL2. Intr-adevar, e foarte deosebit de primul in multeprivinte. Cui i-a placut HL la modul obsesiv (iar mie mi-a placut) nu va digera usor elementele noi. L-am mai jucat de 3 ori, cred, de atunci, in perioade diferite, si mi-am format o parere mult mai pozitiva decat la prima parcurgere.

In primul rand, HL2 nu avea cum sa recreze HL1. Sentimentul de "intreg", de coerenta tematica si spatiala a complexului stiintific in care se desfasoara actiunea primului este imposibil de repetat. In ce sens? Nu ca nu ar putea fi imaginat un alt cadru care sa respecte aceleasi principii (eveniment catastrofic intr-o incinta separata de lumea cotidiana, incinta pe care o parcurgi intr-o progresie logica in timp ce afli din ce in ce mai multe despre misterul oarecare), dar ar fi rezultat o pastisa ordinara, o copie palida a unui succes. Un HL2 1:1 cu HL1 ar fi fost o auto-parodie. Exact sentimentul asta l-am incercat in momentele pe care Valve s-a straduit sa se "auto-copieze" ca auto-referentialitate la creatia anterioara: plimbarea prin mlastina copiata dupa On a rail (care este un nivel genial, voi explica la votare, ca iese prea mult acum) sau lupta pe pod care imita intrucatva conflictul de pe potecile de pe stancile abrupte din primul.

Ca sa fie un joc de sine statator bun, HL2 NU trebuia sa urmeze reteta primei iteratii. Mi-era clar asta inca inainte de iesirea jocului, cand ma scremeam sa imi imaginez scenarii care sa poata prelua povestea in mod fluid de unde ea ramasese si s-o conduca mai departe de asa natura incat sa poata rivaliza cu HL1. E drept, alegerea Valve nu e neaparat cea mai originala (la ani lumina de primul HL), dar au tratat-o destul de ok, nu mi se pare o lume "artificiala", ba chiar, intr-un fel, feelingul de HL a supravietuit, desi nu datorita lumii inconjuratoare, ci datorita stiintei oamenilor de acolo de a conduce povestea, de a o prezenta intr-un mod subtil fara sa fie neclar sau confuz. Cine a jucat mai tarziu cu comentariu episoadele stie ce vorbesc. In plus, avem un FPS axat pe poveste, nu o lume open-world, iar anul era circa 2003-2004, deci chiar nu mi se par pertinente criticile in privinta redarii universului.

Lipsa de detalii a povestii? Da, intr-adevar, multe variabile sunt lasate voit in ceata (nu stiu daca Valve a scris pana la capat povestea sau nu, deci, daca au facut-o din maiestrie sau de nevoie), insa naratiunea e extrem de coerenta si esti tot timpul in posesia a suficiente date incat sa nu simti ca esti in mijlocul unui talmes-balmes. In HL1, ce raspunsuri univoce vi se pare ca a adus finalul primului joc?! Povestea e invaluita exact in cat mister e nevoie, iar naratiunea decurge fara sa te simti dezorientat vreodata, ci doar intrigat, desigur. Fatusca (sic) e un personaj abolut misto construit, fara sa dea pe dinafara de memorabilitate. La Character Draft nu m-am gandit nicio secunda s-o aleg, de ex. Jocul e despre lupul singuratic si ursuz (sic myself) Freeman, iar Alyx, cu personalitatea ei colocviala, usor hipsterita si catedata stinghera, asigura un partener exact in dozele de care e nevoie, fara sa traga prea mult pe latura romantioasa.

Personaje fade? Pai si HL1 ce personaje avea? Da, in universul HL, ca aparitii constante si importante pentru poveste, doar G-Man este, cu adevarat, personaj. Si ce-i cu asta? Nu aici sta in niciun caz forta jocului: in primul rand, forta jocului e capacitatea de a reda impecabil narativ o istorisire. Si mai sunt o multime de chestii cu care nu sunt nici pe departe de acord, dar voi reveni la votare mai punctual. HL2 nu e HL1, clar. Dar e un urmas cat de demn putea fi.

@Waagh: Ma si gandisem sa mentionez ca buzunareala de genul e posibila in realitate doar cand vorbim de locuri aglomerate, dar mi-a fost lene. In Thief oricum jefuiesti tinte izolate care nu aud, nu se uita in spate, nu isi simt hainele miscandu-se si nu iti sesizeaza prezenta in nici un alt fel in timp ce le lucrezi, deci nu se aplica. E ca si cum ti-ar intra un hot in casa, te-ar buzunari in timp ce esti treaz si ar pleca fara ca tu sa iti dai seama ca a fost acolo

Cat despre faptul ca in Half Life esti nevoit sa impingi proba manual, asta este, again, doza de suspension of disbelief necesara pentru a te plasa in mijlocul dezastrului si e evita folosirea unui cut-scene sau observarea de la distanta. Daca de la Thief poti accepta o conventie ridicola, de la Half Life de ce nu poti? Nu e ca si cum intregul univers al jocului e daramat de chestia aia marunta.

In rest, n-am ce sa zic decat ca nu sunt de acord nici cu celelalte puncte Jocul are o varietate satisfacatoare a decorurilor in limitele pe care si le seteaza - vorbim totusi de un complex de cercetare si cateva imprejurimi, nu de un joc in care circuli pe tot globul. Caile de acces sunt limitate pentru ca nu e joc open world, de fapt nici nu prea tin minte sa ai optiuni multiple pentru a avansa de la o zona la alta. Ce poti face e sa explorezi un pic si sa gasesti mici recompense gen arme sau munitie, that's it.

Quake e un joc excelent (de fapt primele 3 din serie se incadreaza aici), dar campaniile single player nu sunt nici pe departe punctul forte. Oricum, inteleg ca stilul te prinde mai bine, dar nu are rost sa comparam un shooter fast paced cu Half Life, nu au multe in comun.

Criticile mele legate de poveste se aplica 2-ului si nu si primului HL pentru ca doar unul dintre ele insista pe acest aspect. In primul HL erai un tip care incerca sa scape dintr-o situatie care-l depasea si singurul element de "story" era discutia de la final cu G-Man. Jocul era focalizat pe acest efort de a strabate cotloanele din Black Mesa.

In 2 ai tot soiul de personaje, povesti, melodrame si lacrimi intr-o tentativa de a te face sa-ti pese de ce se intampla in lumea respectiva. Eu cred ca se putea si fara aceste elemente, mai ales ca abunda de clisee. Critica mea legata de detaliul povestii e indreptata mai mult in directia fanboylor care vorbesc de povestea din Half Life de parca ar fi o opera de proza cand realitatea este ce am descris mai sus: o poveste fara detalii prea multe [din voie sau nevoie], iar detaliile care se vad sunt fade si meh.

Nu spun ca HL2 a fost un joc infect, eu de exemplu nu-l voi pune pe lista mea din acest motiv. Dar daca e sa ma intrebi pe mine jocul asta a imbatranit mult mai urat decat originalul.

Are Hazard Suit-ul imbracat, apropo, cand impinge carutul ala.

ne0lith wrote:Quake e un joc excelent (de fapt primele 3 din serie se incadreaza aici), dar campaniile single player nu sunt nici pe departe punctul forte. Oricum, inteleg ca stilul te prinde mai bine, dar nu are rost sa comparam un shooter fast paced cu Half Life, nu au multe in comun.

Nu inteleg de ce zici asta, primul nivel din Half-life e ceva unic pentru vremea lui, dar odata ce scapi de zonele cu NPC-uri, nu difera mult de stilul Quake 2 sau Unreal.

juve3332 wrote:Are Hazard Suit-ul imbracat, apropo, cand impinge carutul ala.

Era suficienta radiatie concentrata acolo cat sa intoarca spatiu-timpul pe dos. Nici budigaii de plumb nu-ti mai salveaza barbatia daca te-ai expus la doza aia ( ), cu atat mai putin o salopeta dedeman glorificata.

Hai bre Waaagh!.

Stokkolm wrote:

ne0lith wrote:Quake e un joc excelent (de fapt primele 3 din serie se incadreaza aici), dar campaniile single player nu sunt nici pe departe punctul forte. Oricum, inteleg ca stilul te prinde mai bine, dar nu are rost sa comparam un shooter fast paced cu Half Life, nu au multe in comun.

Nu inteleg de ce zici asta, primul nivel din Half-life e ceva unic pentru vremea lui, dar odata ce scapi de zonele cu NPC-uri, nu difera mult de stilul Quake 2 sau Unreal.

Eu zic ca difera foarte mult, in Quake se pune accentul pe crearea unor incaperi dedicate luptelor, fara a avea neaparat logica sau a respecta o tema. Altfel spus, acolo ai compartimente speciale in pereti pentru munitie sau spatii libere prin care sa tragi, ai rampe, secrete, locuri greu accesibile chiar si cand le vezi, apa sau lava in mijlocul camerelor random cu nici un alt scop decat de a te face sa-ti calculezi miscarile etc.

Again, imi place seria, dar campaniile le-am vazut mereu ca un shooting gallery fara substanta si lipsit de satisfactiile pe care le poti avea impotriva unor oponenti umani. Inteleg sa preferi shooterele fast paced in detrimentul lui Half Life, dar nu poti spune ca doua stiluri total diferite concureaza direct. Ca sa fortam discutia, am putea la fel de bine sa ne intrebam daca Serious Sam e mai bun ca SWAT

Resident Evil 1/2 sunt niste jocuri plasate in locatii care arata ca locuri reale. Alt gen but you get the point. Nivelele din Half-life 1 in schimb sunt tot o insiruire de coridoare si incaperi game-i, umplute cu cutii ca sa nu para goale, putin mai evoluate decat Quake, dar nu sunt o abordare fundamental diferita.

Ferrrrrrrrrdinand wrote:Nu s-a luat nimeni de warcraft 3 deci copilaria mea e safe for now

Well, n-a tinut prea mult.

kotor 2

La w3 ma refeream la single player mai mult

Eu cred ca voi nu stiti ce joaca manelistii si cocalarii; Manelistii si cocalarii joaca CS si NFS:U2.
Serios, duceti-va in orice sala de net si vedeti ce se joaca ciorile. Daca auziti si manele, e clar: isi tuneaza masina.

Fusesem si eu prin primavara in vizita la singura sala de net din Constanta, sa ii intreb daca nu vor sa vanda reviste N2. Absolut toate pc-urile si consolele rulau FIFA.

Sunt depasit de timpuri, inseamna. Ma intorc in pestera, infrant.

Foxman wrote:Eu cred ca voi nu stiti ce joaca manelistii si cocalarii; Manelistii si cocalarii joaca CS si NFS:U2.

Mai putin NFSU2. CS, GTA (ceva versiune dubioasa de San Andreas cu masini reale) si FIFA, alea sunt baza.