Forum LEVEL

Cum ai ajuns la concluzia asta?

Am intrebat un prieten care e mai citit decat mine in ceea ce priveste gramatica. In plus, am gasit si in dexonline.ro la definitia verbului, ei bine, "a gasi" .

poate "am gasit" merge pentru "mi s-a parut"... insa "gasesc" pentru "mi se pare"? poate daca vrei sa te faci de ras in fata (sau in spatele) domnisoarelor

găs găs găs găs găs

Interesant este că etimologia presupusă duce, desigur, la slavă, unde ar fi asociat cu "gasiti", care înseamnă "a stinge". Cum "a găsi" în sensul cel mai frecventabil echivalează cu încetarea unei căutări, prin extensie, poți spune că descrie și finalitatea unui gînd (în sensul de căutare interioară). Cu atît mai mult cu cît "a găsi" nu are sens singur. Dacă "a socoti" poate însemna și "a calcula" fără să reclame asocieri suplimentare, probabil că "a găsi" e folosit mai degrabă în sensul finalității procesului.
Ex.: "așa am găsit de cuviință" -> presupune că ai cîntărit ceva înainte să stabilești abordarea optimă, adecvată.

Pînă și "găselniță" trimite la rezultatul unui proces și nu concret la ceea ce rezultă din el. La fel, îți "găsești" (afli) iubirea, sfîrșitul ca finalitate a unui proces. Singurul înțeles care "dă cu virgulă" este cel de existare ("În peșteră se găsesc formațiuni calcaroase bla bla") - > însă merge tras tot în zona ideii că "găsirea" este ceva rezultat dintr-un proces și nu o apariție spontană. La fel, "nu s-a găsit viteaz pe măsura Greuceanului" cam presupune dovezi empirice, finalitatea unei comparații.

Nu știu dacă așa s-a insinuat termenul, însă găsesc că extensiunea care i se poate atribui logic "rimează" cu etimologia propusă sau mai bine zis presupusă. Mie-mi place "a găsi".

Nelamurirea pentru mine nu era doar de semantica, ci si de sintaxa. "A gasi" e verb tranzitiv deci trebuie sa determine un obiect, un complement direct. "Gasesc cheia imediat" sau "Gasesc imediat cheia" -> ce gasesc? cheia. Dar daca semantic se accepta intr-adevar si "a socoti", care e tot tranzitiv atunci cand are sensul a considera/a i se parea, inseamnca ca o fi bun si asa.
Si e o ceata cam groasa in mintea mea dupa atata vreme, dar cred ca raspunsul la partea de sintaxa era si in locutiuni verbale pentru unele expresii:
Am gasit de cuviinta sa ma descalt - Am considerat sa ma descalt. -> Ce am gasit de cuviinta/ce am considerat? sa ma descalt;
Gasesc amuzant faptul ca nu ai gasit cheia - Ma amuza faptul ca nu ai gasit cheia -> Ce gasesc amuzant/ce ma amuza? faptul ca.

^^ Evident. Dar să știi că de regulă etimologia și semantica dau sintaxa, nu invers - în sensul că se poate explica semantic de ce un verb este tranzitiv. Sintaxa e doar 'biblioteca' în care fiecare raft e cu regula lui, iar motivele pentru care un cuvînt e încadrat într-un raft sau altul sunt de multe ori externe sintaxei în sine (excepție făcînd cazul în care ai cuvinte similare unui import pe care vrei să-l 'reglementezi' și poți alege prin asociere unde s-ar potrivi sintactic).
Adică nu vine cineva și dă cu banul ca să determine sintaxa: "Da, a găsi va fi verb tranzitiv. Mie mi-ar fi convenit și intranzitiv dar așa i-a fost norocul"

DarthZombie wrote:Daca ai citi mai mult ai stii ca n-o tii in beci daca nu vrei sa fii discriminat.

Daca ai citi mai mult ai sti ca "ai sti" nu se scrie cu 2 de i.

ola small dickie wrote:

DarthZombie wrote:Daca ai citi mai mult ai stii ca n-o tii in beci daca nu vrei sa fii discriminat.

Daca ai citi mai mult ai sti ca "ai sti" nu se scrie cu 2 de i.

O nu, am scris un cuvant gresit, ce o sa ma fac acuma?

Rusinea forumului ce esti.

ola small dickie wrote:Daca ai citi mai mult ai sti ca "ai sti" nu se scrie cu 2 de i.

Se spune "doi i", nu "doi de i", ca doar nu esti tartan. Doi iepuri, doi tartani, doi milanisti, doi i. Mai multa citire iti urez si tie.

du-te la loc in banca. mai vii la toamna

"(21-6.IV.1997) DOI “DOI” SAU DOI “DE DOI”?

Bună seara. Foarte bine faceţi, stimaţi telespectatori, că mă ţineţi din scurt, că nu mă lăsaţi s-o iau razna pe miriştile filosofiei, ale politologiei, ale gnoseologiei, ale escatologiei şi pe alte mirişti! Cînd să mă scufund în stele / şi în nori şi-n ceruri nalte, dumneavoastră veniţi cu nădufurile imediate, cotidiano-lingvistice (oh, que la vie est quotidienne! exclama un poet, taa-are cotidiană mai e şi viaţa asta), veniţi cu ele şi mă trageţi frumuşel pe cernoziomul sănătos şi mănos al problematicii curente. Şi, să vă spun drept şi patetic, şi mie contactul acesta, anteic٭ care va să zică, cu glia îmi dă oarece noi şi noi forţe etc.
Tocmai voiam să dezvolt o abisală speculaţie lingvistico-politică (relaţia dintre pleonasm şi cota dolarului), cînd am fost întrebat de ce spun eu "doi de 3" sau "doi de s", fiindcă n-ar fi corect, că doar nu spunem doi de cai sau doi de boi. Am mormăit un “hm” foarte nietzscheano-hyperionic undeva în beciurile sinelui meu şi am răspuns precum urmează.
Dacă lăsăm deoparte adevărul cinic că vorbirea ne-a fost dată ca să ne ascundem mai bine gîndurile, trebuie să admitem că rostul limbii e să ne ajute a ne înţelege reciproc. Corectitudinea care nu aduce claritate nu face doi bani. Dacă mai există cărţi care recomandă să spunem: "În sesiunea asta am luat doi trei", cărţile cu pricina greşesc în acest punct şi nu vă sfătuiesc să le ascultaţi. Chestiunea a fost tratată şi de Al. Graur într-un articol publicat într-un număr al ziarului Adevărul din 1937 şi republicat în culegerea Puţină gramatică, volumul 2. Iată punctul meu de vedere şi "pe ce mă bazez", cum ar zice un personaj de-al lui Marin Preda. Propoziţii de genul "Studentul a luat 2 cinci şi 3 opt", cred că veţi fi de acord că sunt eminamente neclare, başca faptul că nici nu pot fi scrise cu cifre (2 lînga 5 s-ar citi 25). Cifrele şi literele luate în sine sunt prea puţin substanţiale ca să le putem simţi ca pe nişte entităţi care primesc normal numeralul: doi cai, două supersonice etc. Păi, pot eu să spun că dolarul se exprimă acum în lei prin 2-7 şi 2-0? Parc-ar fi rezultatul unui meci! E nevoie de un element ajutător, care este prepoziţia de, venind în fond din expresia "de-alde". Dar cum "a luat 2 de-alde 3" ar fi prea mult, e suficient "a luat doi de 3". Rostim 2-3, 2-5 atunci cînd, de pildă, dictăm o listă cu zecimale şi facem economie de efort, ca să nu repetăm de zeci de ori 2 virgulă 3 etc. La fel e situaţia în privinţa literelor, luate în sine, ca simboluri ale sunetelor. E corect să spunem că Vasile Aaron se scrie "cu 2 de a", Costache Facca, "cu 2 de c", copii "cu 2 de i", pentru a evita aspectul tulbure, de formulă matematică, al exprimării 2a, 2c, 2i. Spunem 2a, 2c în situaţii precum următoarele: cînd e vorba de un număr de casă (“eu stau la 11, el la 11a”), cînd e vorba de denumirea unui paragraf (“mai jos, la 3a, este dată rezolvarea problemei”) sau, în fine, în limbajul matematic (“2a+3i=x”). În schimb, cînd literele sau cifrele denumesc NU simboluri abstracte ale sunetelor, ci obiecte, desene sau fenomene din afara vorbirii, ele pot fi tratate ca nişte substantive, ca în următoarele exemple: “viorile au de-o parte şi de alta a corzilor două F-uri”, “el are două M-uri de conducere”, “pe rochia ei erau desenate nişte S-uri”, “aici am să pun două T-uri ca să-mi susţină partea asta” şamd. La fel se întîmplă, ziceam, cu unele cifre, de ex.: “a făcut pe gheaţă vreo 10 opturi” (şi NU “zece de 8”).
Eeei, şi uite-aşa se face că a rămas Catinca fată mare, şi eu cu adîncile dizertaţiuni nespuse, de dragul unor pîrlite de cifre. Dacă mai e vreun telespectator în faţa micului ecran, îi dau doi de 10 pentru răbdarea dovedită în faţa acestei poliloghii. Vale. (4,59)"

http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis020-029.htm

Proof by tl;dr

TL, DR "Iată punctul meu de vedere" (Pruteanu, acum 20 de ani)

Dar punctul de vedere oficial al limbii romane este... care? Ca exista si notiune de hipercorectitudine in limba romana. Si se pedepseste.

Pruteanu reia punctul de vedere al lui Alexandru Graur, unul din cei mai mari lingvisti romani.

McWilliams wrote:
Dar punctul de vedere oficial al limbii romane este... care?

Nu stiu, du-te si cauta limba romana si cere-i un punct de vedere apoi impartaseste-l si cu noi aici.

Regulile si opiniile personale ale cuiva cantaresc la fel de mult cata vreme ii convine politiei gramaticale a forumului candaparerevista.ro Dar daca tot esti asa de scrofulos cu gramatica, unde-ti sunt diacriticile, majusculele la inceputul frazei si folosirea corecta a semnelor de punctuatie pentru a da un mai bun curs frazelor scrise de catre tine? Ca na, daca suntem atat de meschini incat sa facem caz pentru un singur "i" in plus intr-un intreg paragraf atunci sa conducem prin exemplu pana la capat, nu?

nu mi se pare putin lucru cand cineva nu stie sa scrie cu un singur i sau cu 2 de i

DarthZombie wrote:Regulile si opiniile personale ale cuiva cantaresc la fel de mult cata vreme ii convine politiei gramaticale a forumului candaparerevista.ro

arata-mi regula.

Hai sa mai citez o data din Pruteanu:

Corectitudinea care nu aduce claritate nu face doi bani.

Introducerea unei prepozitii, care sa faca din "doi i" un "doi de i", clarifica ce? Schimba sintaxa? Devine "i" altceva? Devine "doi" altceva? Se schimba sensul propozitiei/frazei? Nu. Este doar decoratiune suplimentara, care nu ajuta cu nimic intru clarificarea continutului. Hipercorectitudine prost inteleasa.

Tribut inseamna in romana altceva, nu are sensul din engleza, care s-ar traduce prin omagiu. Altfel, gg, TG.

Thanks.