Forum LEVEL

Dar mai bine o iei de pe http://www.bookdepository.com/ . Free shipping inclusiv în România.

Cimitri » 24 Mar 2014, 16:48 wrote:Ai cartea fizic sau pdf/epub? Daca o ai fizic spune-mi te rog de unde ai cumparat-o.

Format epub, l-am convertit in pdf. Nu cred sa fi fost tradusa. Oricum, e o povestire, nu roman sau nuvela, deci eventual numai daca o fi aparut in vreo antologie.

Thanks.

M-am apucat de seria Discworld. Holy fuck, am adorat prima carte. Terry Pratchett e un geniu, scrie mult şi foarte foarte bine. Seria-i compusă din 42 de cărţi. Deci omul ăsta, într-o singură serie, nu pomenesc zecile de cărţi scrise pe lângă, a scris mai mult decât citesc unii într-o viaţă întreagă.

A Game of Thrones si The Fault In Our Stars.

Jocul lui Ender

Citesc Abaddon's Gate de James S.A. Corey - al treilea volum din seria Expanse. O să apară un al patrulea, Cibola Burn, în iunie, și mai au contract pentru un al cincilea cândva în viitor.

Va fi și un serial în curând bazat pe ele. E un fel de Game of Thrones în spațiu, doar că fără violență gratuită, incest, sex în exces, practic ceva mult mai bun (presupunând că nu vor face praf varianta televizată, ceea ce n-ar fi exclus).

DreadWing » 10 Mar 2014, 12:39 wrote:Disfunctia Realitatii de Peter Hamilton. Space opera scris cu multa imaginatie, care te prinde foarte usor inca din primele capitole. Dezavantajul ar fi numarul mare de fire narative si personaje care pot fi greu de urmarit. Un glosar asemanator cu cel din Game of Thrones ar prinde bine.
Recomandat pentru orice fan SF.

It's on my list!

Mahdi » 24 Mar 2014, 18:32 wrote:Dar mai bine o iei de pe http://www.bookdepository.com/ . Free shipping inclusiv în România.

Absolut! Și muuuult mai ieftin decât pe Okian. (Atenție, .com, fiindcă pe .co.uk prețurile sunt puțin mai mari. De asemenea, întotdeauna plătiți în CZK (coroane cehești), cursul cu leul fiind mult mai favorabil, practic dai cei mai puțini lei dacă plătești în CZK).

Am un parcurs anevoios in "Neutronium alchemist" (continuare Disfunctiunii). Pentru ca citesc inainte de culcare si tot adorm . Dar o termin pana la urma, apoi bag antologia "Dangerous women" a lui Dozois (mai mult pentru nuvela lui Martinica). Dupa, ma apuc de "Naked god" (Disfunctiunea teil drei, si concluzia trilogiei "Night's dawn").
Am terminat Witcher 2 si am ramas cu pofta de Sapkowski, deci cred ca voi incepe saga scrisa a lui Geralt dupa ce termin ce am de citit. Daca a parcurs-o cineva, rog sa-mi clarifice o treaba:

dok!@ » 24 Mar 2014, 01:20 wrote:Povestirea care a nascut un joc:

Harlan Ellison - I Have No Mouth, and I Must Scream

Exista destule diferente, dar atmosfera generala e aceeasi: apasatoare, fara strop de speranta.

Nu-ţi recomand să-l citeşti pe Ellison, ci să-l asculţi, felul în care citeşte omul ăsta adaugă o nouă dimensiune poveştilor, am majoritatea lucrărilor lui în format audio şi le pot urca undeva dacă eşti interesat să le citeşti.

Xenocid, Orson Scott Card, editia Nemira din 1995 *me gusta*
Nu prea am fost pana acuma genul sa imi aleg un nr.1 in topuri de carti si jocuri si altele....dar dupa Jocul Lui Ender, apoi Vorbitor in Numele Mortilor, pe care pur si simplu l-am iubit, acum citind Xenocid, pot spune ca deocamdata Orson Scott Card e favoritul meu.
Normal ai auzi de o carte preferata ca a fost citita foarte repede, fara pauza, dar la mine nu a fost asa, nici nu mi-a luat prea mult. E exact genul de carte cu care mi-am petrecut timpul in ritmul meu.

Inainte sa ma apuc de asta am terminat Lumina Fantastica, damn, cat imi seamana Terry Pratchett, intr-un fel.


edit: desi frecventam thread-ul asta pe fostul forum, as avea acum o intrebare...se pun aici si comicbooks?

Avem și un thread de comics pe aici pe undeva, cum era și pe vechiul forum.

În altă ordine de idei, citesc "Insula" lui Huxley. Un manifest socio-politico-religios deghizat ca roman, în care Huxley își prezintă ideile pentru o societate utopică, funcțională și câteodată absurdă, construită într-o bună măsură pe filosofie orientală. Îmi place, în ciuda faptului că e ca o prezentare .ppt în care se mai schimbă decorul între diferitele topicuri. Probabil o să revin cu o părere completă după ce o dau gata.

Good Omens: The Nice and Accurate Prophecies of Agnes Nutter, Witch

Umor excelent. Pe scurt, apocalipsa se apropie şi toţi îl caută pe Antihrist.

Fular » 27 May 2014, 08:44 wrote:În altă ordine de idei, citesc "Insula" lui Huxley. Un manifest socio-politico-religios deghizat ca roman, în care Huxley își prezintă ideile pentru o societate utopică, funcțională și câteodată absurdă, construită într-o bună măsură pe filosofie orientală. Îmi place, în ciuda faptului că e ca o prezentare .ppt în care se mai schimbă decorul între diferitele topicuri. Probabil o să revin cu o părere completă după ce o dau gata.

am citit-o exact dupa ce am terminat BNW si ma asteptam la ceva mega-solutii super-inovative... si am primit niste mega-labareli super-ficiale... in 1962 avea loc de inspiratie berechet, singura "rezolvare" pe care imi pot imagina este ca insula e la fel de distopie ca si lumea din BNW, doar ca "etic superioara"... point being ca ar trebui sa tindem undeva intre cele doua extreme (hello Aristotel)

ma rog, acu mi-a venit ideea. am citit cartea cu 7-8 ani in urma. poate aberez.

n-am citit nimic de mult timp. mi-e rusine.

Doar ce am terminat Codul lui Da Vinci, naucitoare cartea, desi relativ scurta.
LE: Ceva recomandari de carti asemanatoare cu cea de mai sus, la capitolul "tresa-ti pui mintea la contributie"?

hahahaha

Am si eu tresa la centura ca-s karatist.

on-topic: A Canticle for Leibowitz, istoria neasteptata a unei liste de cumparaturi.

Soarecu » Thu Jun 26, 2014 5:58 pm wrote: LE: Ceva recomandari de carti asemanatoare cu cea de mai sus, la capitolul "tresa-ti pui mintea la contributie"?

Orice de Theodor Seuss Geisel. Incearca Green Eggs and Ham, dar te avertizez: s-ar putea sa fie putin mai dificila lectura fata de ce esti obisnuit.

Soarecu » Thu Jun 26, 2014 4:58 pm wrote:Doar ce am terminat Codul lui Da Vinci, naucitoare cartea, desi relativ scurta.
LE: Ceva recomandari de carti asemanatoare cu cea de mai sus, la capitolul "tresa-ti pui mintea la contributie"?

You best be trollin

Tresa-ti pui mintea la contributie ca sa gasesti altfel de literatura, presupun. Daca nu, exista oricand Jurnalul National. Apare ceva mai des ca o carte de Dan Brown sau de Sandra Brown.

Aşadar, am terminat Insula lui Huxley. Nu-s de acord cu ce-a spus alde răposatul Vulp mai sus, şi-mi menţin opinia că ceea ce descrie Huxley e utopie: atâta timp cât persoanele au libertatea de a alege să urmeze calea descrisă de bătrânul Raja şi doctorul MacPhail şi îmbunătăţită de urmaşii lor, trăind o viaţă de pace, armonie şi meditaţie, atunci e utopie. Că pare nerealist că toţi locuitorii Palei n-au opinii divergente( opinii exprimate de Farnaby pe parcurs) , asta-i altă mâncare de peşte. Într-un final, ceea ce-i duce la pierire şi distrugere e chiar ataşamentul lor pentru ereditatea conducerii, demonstrând că chiar(sic!) şi-un om de paie poate fi periculos.
Bineînţeles sunt destul de multe minusuri ce pot fi aduse multora din idei, meditaţie are până la urmă acelaşi efect indiferent că eşti buddhist sau creştin, hipnoza prin care reuşeşte să-l sugestioneze pe Raja pentru tratarea cancerului e absurdă, intrând tot pe acelaşi tărâm al credinţei(e adevărat deoarece cred că e adevărat), etc.

Pe lâng asta am mai citit:
The Green Face, Gustav Meyrink. Cred că am menţionat pe vechiul forum că Golem, e una din cărţile mele preferate. Marele păcat al lui The Green Face e că a fost scrisă în paralel cu Golem, Amsterdamul nefiind altceva decât Praga cu un alt nume. Sunt extradordinar de multe similitudini între cele două, dar Green Face pare că-şi tratează temele cu o anumită superficialitatea. A fost un pic dezamăgitoarea, poate din cauza aşteptărilor ce le-am avut după Golem.

Logodnica. Schiţe şi povestiri, A.P. Cehov. Un lucru formidabil mi s-a-ntâmplat citind povestirile lui Cehov. Am trecut de la amuzamentul dat de câteva din povestirile sale de la începutul volumului la o stare înfiorătoare de neîncredere în oameni , în general, o dată ce-am citit “În râpă”. Veridicitatea cu care se desfăşoară a doua jumătatea mi-a lăsat un gust amar, dezgustat şi de neîmplinire. Aş vrea să zic mai multe, dar e o experienţă care trebuie trăită de fiecare cititor al respectivei povestiri.

Amintiri şi poveşti mai deocheate, Neagu Djuvara. O cărticică scurtă cu câteva din amintirile mai deşucheate ale istoricului. E scurtă, are câteva scene amuzante, cade câteodată în melancolie şi tristeţe şi pare needitată(găsind câteva greşeli prin ea). Numai bună pentru o lectură de o după-amiază.

Puşca de vânătoare, Yasushi Inoue. O nuvelă faină, în care o poezie scrisă pentru o publicaţie obscură de vânătoare îi aduce autorului în faţă viaţa unui om şi a celor trei femei din viaţa lui. Vieţi irosite, sentimente reprimate. Devine un pic obositoare spre final, când deja eşti capabil să faci conexiunile şi să-nţelegi(într-o oarecare măsură; există totuşi o barieră culturală) motivaţiile personajelor, dar compensesază prin faptul că e destul de scurtă. Altă lectură pentru după-amiaza următoare.

Scânteetoarea viaţă a Iulie Haşdeu, C. Manolache. Voiam de mult să citesc ceva despre fiica precoce a lui B.P. Haşdeu şi într-un sfârşit am avut ocazia. Să spun că am fost dezamăgit, ar fi prea puţin. Manolache încearcă pentru cea mai bună parte a biografiei să înflorească totul, de la aptitudinile părinţilor până la trăsăturile fetei, ceea ce n-ar fi neapărat un lucru rău, dacă n-ar fi repetate până la disprerare. E doar într-o foarte mică măsură acuzator la unele decizii ale lui Haşdeu, scuzându-i uneori şi antisemitismul printr-un simplu: era prieten cu “insert jew name here” care era “insert job here” pentru care avea o stimă deosebită. Spre finalul biografiei se foloseşte de atât de multe din poeziile Iuliei pentru a-i face un portret sentimantal că ai putea să schimbi titlul cărţii în “Muguri de aprilie. Ediţia revizuită şi rezumată de C. Manolache”. Şi multe, multe altele. Mai bine citeam articolul de Wikipedia.
În continuare sunt curios şi de ce s-a întâmplat după moartea Iuliei aşa că probabil voi citi şi “Sic Cogito”, dac-oi găsi-o pe undeva la un preţ decent.

Confesiunile unei Măşti, Yukio Mishima. N-am plecat cu nu ştiu ce aştepări asupra acestei cărţi,dar vai! am fost de-a drepul dat pe spate. Atât de multe sentimente reprimate n-am întâlnit niciodată(nu într-un cadru realist), mai ales scrise de un bărbat venit dintr-un mediu tradiţionalist şi conservatpr. Toate năzuinţele naratorului, homosexualitatea ţinută atât de mult în frâu, ca o ruşine, denigrarea femeilor ca fiinţe sexuale, contradictoriul ce-l simte pentru moarte creează un sentiment de empatie(inb4: Fular confirmed to be fag). Deşi n-am înţeles foarte bine o chestie: pe la începutul adolescenţei, după ce descoperă pictura Sf. Sebastian, reprezentarea lui e una de adonis, dar chipul tinde către unul androgin. Aşadar nu-i înţeleg preferinţa, mai ales că-şi exprimă afinităţile pentru tot felul de neciopliţi.