Forum LEVEL

@Zombie

Ultimul tau post mai lung de-o propozitie saaaaaau faptul ca p much everybody knows jackshit about the brain. Nu e ca si cum a reusit cineva sa elaboreze un model in care bagi conditiile pacientului si pac!, apesi un buton si-ti rezulta situatia lui, dupa care umbli la doua chestii (i.e. bagi pastilele x si y in el) si puf, a devenit un om normal. Mi se pare mult mai important sa ajungi sa realizezi care este radacina problemei si sa reusesti sa o depasesti, decat sa te indopi cu pilule care s-ar putea sa nu rezolve problema de fond.

Nu vorbesc aici de situatia in care ai tot sistemul nervos cu fundul in sus din punct de vedere biochimic si simti nevoia sa alergi in fudul gol in cercuri in timp ce molfai membrele celor din jur. Sunt de acord ca pentru situatia asta ai mare nevoie de ajutor profesionist.

Pai asta e depresia, o problema cauzata de un dezechilibru biochimic in creier. Dezechilibru care e corectat prin medicamente, among others.

Mafio » Thu Mar 26, 2015 6:50 pm wrote:''De data nu ma mai iau cu voi baieti. M-am invatat minte. Cu alte cuvinte m-am calit ))))))''

Se ridică de pe scaun, îsi încheie nasturii de la sacou, ridică servieta și iese din sala tribunalului. De îndată ce iese pe ușă, Claudiu Moldovan este asaltat de presâ. Își face cu greu loc printre ei și se urcă în BMW.

''Ahhh, încă un judecător impresionat de discursul meu victimizator!'' se gândi el cu satisfacție. ''Cu siguranță voi câștiga procesul ăsta!''

Mama ce ai nimerit-o pe asta. In proportie de 90% e exact asa. Mai putin partea cu presa. Nu prea avem aici la Zalau. Doar doua ziare.

Apropo de asta, care e faza cu sacoul? Vad toti papagalii purtatori de d-astea ca si-l inchid cand se ridica si-l deschid cand stau jos. Daca sunt intr-o activitate care implica multa alternare intre stat jos si in picioare, 3/4 din timp isi incheie/descheie nasturii la sacou. Wtf?

DarthZombie » 26 Mar 2015, 18:59 wrote:Ai vorbit de cum uneori esti trist, dar cum scoala vietii te-a calit si ai devenit un om dur. Intr-un topic in care vorbim de depresie. De o boala mentala.

Multe boli pot fi cauzate de stres. Iar MC a spus doar ca el nu e strasat. Nu ajungem nicaieri cu asta.

Legat de chimicale, de obicei acestea trateaza simptomele, nu cauza. Iar tratamentul nu elimina simptomele, ci le "camufleaza", fie il fac pe bolnav mai somnoros, ca doar atat timp cat dormi nu poti fi necajit, fie ii induc o stare de euforie sau mai stiu eu ce, variaza in functie de diagnostic. Sunt intr-o oarecare masura o solutie, mai half-assed, dar poate mai bine decat deloc. Totusi, e important de stiut ca pe termen lung organismul devine rezistent si efectele sunt mai slabe, doza trebuie marita. Tot ce spun aici e din proprie experienta, nu in sensul ca eu am luat medicamentele, dar am avut ocazia sa observ pe cineva pe termen ma lung.

DarthZombie » Thu Mar 26, 2015 6:59 pm wrote:.
@Claudiu: pe bune omule, parca avocatii trebuiau sa fie abili cu vorbele. Tu stii ce ai facut? Ai vorbit de cum uneori esti trist, dar cum scoala vietii te-a calit si ai devenit un om dur. Intr-un topic in care vorbim de depresie. De o boala mentala. Si apoi te superi [pardon, tu nu te superi, arunci cu emoticoane pasiv-agresive] cand oamenii iti atrag atentia de acest lucru.

Macar aici lasa-ma te rog sa vorbesc mai relaxat. Aici nu sunt avocat si nu vorbesc ca unul. Cum nici dupa ce ies de la birou nu vorbesc ca un avocat in familie.
Un avocat bun trebuie sa stie in primul rand legile. Rar se intampla sa faci din vorbe un judecator care stie dosarul si stie ca nu ai dreptate. Vezi cazul Mateut-Voiculescu. Alea cu pledoarii care fac sala sa planga si sa aplaude in picioare la sfarsit sunt prin filmele americane.

Si tot ce am spus in primul meu post a fost ca eu ma bucur in fiecare zi ca sunt sanatos. Restul sunt fleacuri pe care stiu ca le pot rezolva intr-un fel sau altul. Din acest motiv nu prea am angoase. Daca a deranjat faptul ca am spus asta pe un topic despre depresie imi cer scuze si promit sa nu se mai repete.

Waaagh! » Thu Mar 26, 2015 7:41 pm wrote:Apropo de asta, care e faza cu sacoul? Vad toti papagalii purtatori de d-astea ca si-l inchid cand se ridica si-l deschid cand stau jos. Daca sunt intr-o activitate care implica multa alternare intre stat jos si in picioare, 3/4 din timp isi incheie/descheie nasturii la sacou. Wtf?

Pai de obicei eu il inchid cand sunt in fata judecatorilor ca par mai prezentabil. Iar cand stau jos il deschid ca ma deranjeaza sa stau cu el inchis pt ca am burta
Acuma in sedinta de judecata de obicei te ridici in picioare cand se striga cauza ta si te asezi cand ai terminat si se trece la urmatoarea cauza. Se pledeaza in picioare in fata instantei.

chestr0ny » Thu Mar 26, 2015 7:05 pm wrote:Moldovan Claudiu, acest Saul Goodman la inceput (sau final) de cariera.

Neah...
Eu sunt pe civil. boring shits....
Procese cu autorizatii de construire, executari silite, deastea. Aici nici nu prea se pledeaza, ca tot veni vorba. Mai mult se merge pe acte. Nu e asa incinsa atmosfera ca in cauzele penale si de multe ori partea adversa nici nu se prezinta si vorbesti singur cu judecatorul. In cauzele penale e cu pledatul si plansul in fata judecatorilor.

Mai vreti sa va spun despre muca mea? Vad ca sunt multi interesati peaici de ceea ce fac eu.

Oricum, avocații nu trebuie să știe legile. De obicei, ăia buni îi fac doar din vorbe pe judecători. Câți avocați cunoști tu să știe Codul Civil pe de rost?

Nu e vorba de cat de relaxat vorbesti, ci cat de relaxat procesezi ceea ce scrii pe aici.

Dar e clar ca avocatii sunt in sala doar pentru a face figuratie. De aia vezi numai oameni costumati elegant, cu obrazu' barbierit si cu servieta din piele. In viata reala nimanui nu ii trebuie asa ceva decat daca vrea sa se dea mare, nu vad de ce avocatura ar face exceptie.

Subscriu@Mafio, un avocat bun nu se va obosi vreodată să învețe legile. Fuck does he need to do that for?

Vorbim de Romania, unde, daca ar fi dupa mintile neiluminate ale unora, am schimba ora din CET+1 in CET cat ai pocni din degete. A sti legile pe de rost este egal cu zero. Ce este important este sa cunosti principiile de baza, exemplele care ofera precedent si, cel mai important, sa stii unde si ce sa cauti atunci cand ai nevoie.

Numai fraierii stiu chestii pe de rost. Ca papagalii aia din liceu care se laudau ca stiu Luceafarul pe de rost.

Mafio » Thu Mar 26, 2015 8:24 pm wrote:Oricum, avocații nu trebuie să știe legile. De obicei, ăia buni îi fac doar din vorbe pe judecători. Câți avocați cunoști tu să știe Codul Civil pe de rost?

Nu e vorba ca trebuie sa stie pe de rost ceva.
Ma rog, daca tu asa crezi ca avocatii ii fac din vorbe pe judecatori poate ar trebui sa mai mergi prin sala pe la niste procese.
Ca da bine la audienta sa faci spectacol in sala nu contest. Multi isi aleg strict dupa acest criteriu avocatii care sa le apere interesele. Nu e chiar cel mai bun criteriu, dar e cel mai vizibil

Oricum, eu dupa cum am spus pledez foarte putin pentru ca nu prea e nevoie. Imi fac bine actele, le pun la dosar si astept sentinta/decizia. De multe ori bag doar formula tipica: "Doamna/Domnule presedinte va rog sa respingeti actiunea reclamantei/petentei pentru considerentele aratate in actiune." Daca e nevoie pot sa punctez doar cele mai importante motive pe scurt.

E părerea mea proprie și personală, nu trebuie să mă trimiți nu știu unde ca să-mi demonstrezi că nu am dreptate. Nu o să mă convingi niciodată că avocatura, ca meserie, este altceva decât a da din gură cum trebuie în fața unui judecător. Și nu înțeleg de ce pui după fiecare propoziție... de ce ești atât de pasiv-agresiv? Eu doar mi-am exprimat opinia. Dacă te deranjează că mi-am exprimat opinia despre avocatură pe un topic despre depresie unde ai adus vorba de avocatură, atunci îmi cer scuze și promit că nu se va mai întâmpla.

)) Asa cred multi si apoi vin la avocat dupa ce s-au bagat in cacaturi juridice pana in gat sa ii scoata. Pacat ca de multe ori nici macar cale de atac nu mai ai )))))))
A pleda in sala e doar 20% din ce presupune munca de avocat sau consilier juridic.
Dar stiu ca tu ai vrut sa te apuci de Drept si te-ai lasat. Pot sa inteleg adversitatea ta fata de profesia asta. Poate ai ramas cu sechele sau ceva. Mai ales ca esti si depresiv sau ai fost. Dreptul si depresia nu prea merg mana in mana.

Ok guys, this is getting fucking creepy.

goddamnit moldovan!

Get a room, you two. And maybe a jury as well.

Mafio » Thu Mar 26, 2015 2:24 pm wrote: Eu am fost norocos pentru că am reușit prin medicație și mult auto-control să o retrogradez de la o depresie explozivă care mă făcea efectiv să distrug mobila din casă, la o depresie latentă - o stare generală de tristețe vagă care, periodic, se transformă în full blown misery.

Tine minte. Cu grija si migala bagi pumnu-n cur la vrabie.

ne0lith » Thu Mar 26, 2015 11:00 pm wrote:

Mafio » Thu Mar 26, 2015 2:24 pm wrote: Eu am fost norocos pentru că am reușit prin medicație și mult auto-control să o retrogradez de la o depresie explozivă care mă făcea efectiv să distrug mobila din casă, la o depresie latentă - o stare generală de tristețe vagă care, periodic, se transformă în full blown misery.

Tine minte. Cu grija si migala bagi pumnu-n cur la vrabie.

Asta ar trebui sa fie descrierea forumul nivelul2 de acum inainte.

Waaagh! » Thu Mar 26, 2015 7:41 pm wrote:Apropo de asta, care e faza cu sacoul? Vad toti papagalii purtatori de d-astea ca si-l inchid cand se ridica si-l deschid cand stau jos. Daca sunt intr-o activitate care implica multa alternare intre stat jos si in picioare, 3/4 din timp isi incheie/descheie nasturii la sacou. Wtf?

Tine de eticheta, de maniere, plm, ca atunci cand mananci zeama mai intai din ciorba si lasi carnea/taiteii/materia solida la urma. Cred ca e si din cauza ca atunci cand te asezi si ai sacoul incheiat, tinde sa se ridice aiurea la umeri.

Stokkolm » Thu Mar 26, 2015 11:46 am wrote:Singura ipocrizie e daca pretinzi ca intelegi prin ce trece copilul ala care a ramas fara parinte. N-ai cum sa intelegi. Mai bine bucura-te ca ai o viata de care esti multumit si problemele tale nu sunt atat de nasoale, that's the most you can do. Ca sa fac o analogie, un doctor bun nu se apuca sa planga langa patul pacientului "vai saracul de tine, ce tragica e situatia ta!", ci oricat de nasoala ar fi starea va incerca mereu sa insufle optimism.

Nu pretind asta.Nu-mi pot imagina prin ce trece copilul respectiv in clipele astea.Nici nu mi-as dori sa ma aflu de acea parte a baricadei sau copilul meu sa indure asa ceva. Pe mine ma deranjeaza astfel de stiri prin simplul fapt ca apar si ca nu trateaza subiectul cu suficienta seriozitate si tact. Stirea respectiva e prezentata la fel ca orice alta stire de ziar pe internet. Sporadic si superficial incat daca as face parte din familia respectiva m-as simti deosebit de jignit sa vad ca evenimentul catastrofal se rezuma la ei in 2 paragrafe si 5 virgule.Dar,don't you worry, scriem acolo ca se strang bani pentru copil si atunci transformam "stirea" intr-una semi-rea sau "not so much". Ar reprezenta mai mult respect pentru cel trecut in nefiinta din partea colegilor/publicatiei/familiei daca astfel de evenimente (sinuciderI) nu ar fi prezentate publicului larg. Nu pot aduce nimic bun si, adaptand expresia "nu-ti spala rufele murdare in public", ar fi mult mai elegant daca aceste "rufe murdare" nu ar depasi pragul caselor.Sunt constient ca el a postat pe Facebook mesajul final dar de acolo putea fi inabusita foarte usor situatia.Dar oamenii sunt rai,nepasatori si vulgari. Si profita de orice zvacnire care sa le scoata din monotonie site-urile amortite de lipsa vizitatorilor. Si asta ma scarbeste.

Ma gandesc si la cum vor interpreta ceilalti "depresivi" (nu stiu daca m-am exprimat corect,bear with me). Cei care CONTINUA sa se lupte cu aceasta boala zi de zi. Oare o vad ca un fel de impuls sa renunte la lupta si sa-si ia viata sau un fel de avertizare in genul "ai grija de tine ca sa nu ajungi asa". E o linie atat de subtire incat o persoana cu aceste probleme ar putea fi usor influentata fie sa faca la fel fie sa cada si mai rau in boala care deja il macina. Culmea este ca, in timp ce scriu, ma loveste o amaraciune intensa si o stare de angoasa cum nu am avut pana acum decat in situatii personale/intime doar de trei sau patru ori in viata. Si asta mi-o cauzeaza aceasta discutie. Daca eu, un om (presupus) stabil psihic, am aceste sentimente atunci un om bolnav de aceasta maladie cum ar trebui sa interpreteze?

deci sa nu fie mentionate sinuciderile la tv, ziare, internet, orice media. ok, s-a notat. am mai adaugat una catre lumea perfecta.