E prima data cand ma ating de un titlu Fallout din noua generatie. Mixed feelings, asa ca o s-o iau pe plusuri si minusuri. Nu am jucat foarte mult inca, dar cam astea-s parerile pana acum.
- Dupa mai multe ore de joc, am inteles ce zicea Caleb (parca) in review-ul la Fallout 3, care se aplica si aici. Nu ai cum sa dai gres in jocul asta. Absolut totul iti este dat mura in gura, pe cat mai multe cai cu putinta. Sa zicem ca ai nevoie sa patrunzi intr-o cladire fortificata. Ti se dau toate optiunile posibile in niste moduri foarte artificiale: iti poti folosi skill-ul Speech ca sa convingi paznicul ca lucrezi acolo si ca ai treaba inauntru; iti poti folosi skill-ul Lockpick ca sa descui o usa aflata convenabil cativa pasi mai incolo; poti sa folosesti skill-ul de Barter ca sa mituiesti paznicul; poti sa iti folosesti skill-ul de pickpocketing ca sa furi cheia de la paznic sau poti pur si simplu sa-l ucizi si apoi sa-i furi cheia. La fel si cu seifurile: nu ai skill de lockpicking suficient de mare? Nicio problema, lipit de seif e un computer care, odata hackuit via skill-ul Science, iti permite sa dezactivezi incuietoarea seifului. Mi se pare foarte artificiala toata treaba asta si e exact cum zicea Caleb: e ca si cum producatorii te trimit in joc cu un rucsac plin cu surubelnite, ciocane, desfacatoare de conserve, ochelari de toate dioptriile posibile si toate accesoriile necesare, nu cumva sa patesti ceva rau vreodata.
- Dialogurile si voice acting-ul: probabil partea cea mai proasta din tot jocul. Nu am dat pana acum de vreun dialog interesant, de ceva care sa ma puna pe ganduri, ceva care sa ma miste. Toate dialogurile sunt extrem de banale si de generice si chiar si replicile care se vor a fi tragice/induiosatoare/whatever sunt rostite atat de plat de toate NPC-urile, incat isi rateaza total scopul. Cum as putea fi eu impresionat de drama unui soldat a carui sotie a fost rapita de legionari cand imi relateaza istoria pe un ton plat, fara nicio inflexiune a vocii? Cum pot relationa cu amaratul cu picioarele rupte, lasat sa moara de aceeasi legionari, cand el imi povesteste despre masacrul la care a fost martor cu atata seninatate si lipsa de interes?
- Legat de punctul anterior, NPC-urile: nu am dat de niciun NPC interesant pana acum, doar cartoane generice. Tipa cu pusca. Ranger singuratic. Femeie soldat dura. Barbat soldat dur. Eu in general iau ca etalon pentru NPC-uri, poate fara sa fiu fairplay, personajul Death-of-Names din Planescape Torment, ales de Marar la unul dintre game draft-urile din trecut. Un NPC minuscul, fara un rol mare in poveste, dar in spatele caruia se afla o idee interesanta, care te face sa te gandesti, care te impresioneaza. Un NPC uitat intr-un colt de cladire, care are ceva fascinant de spus, daca iti faci putin timp sa il asculti. In Fallout: New Vegas nu am dat de asa ceva, momentan. Doar personaje sterile, banale - decupaje de carton care isi zic cele trei replici prestabilite si atat.
- De ce avem nevoie de tintit prin iron sights via click-dreapta cand oricum e un crosshair pe ecran? Whatever.
+ Din fericire, mi se pare ca Fallout: New Vegas exceleaza la capitolul grafica si setting. Imi place de mor lumea pe care au creat-o si este o INCANTARE sa o explorezi. Da-le drecu de questuri, adevarata placere vine din explorarea random a lumii. Ruine, case distruse, buncare, orasele uitate de lume, cabane abandonate, cazinouri decrepite, o fosta fabrica de rachete in care si-au facut adapost niste ghouls radioactivi condusi de o figura mesianica - jocul e plin de astfel de locuri magice, mici descoperiri in sine. Au creat lumea cu o impresionanta atentie la detalii si, prin asta, pare autentica. Imi place wasteland-ul si Fallout New Vegas merita doar jucat pentru asta.
+ Lore-ul seriei Fallout mi se pare fascinant in intregul lui, in special toate vault-urile si povestile lor. Mi-ar placea sa incerc si primele doua jocuri din serie, pentru ca am eu senzatia ca acolo as putea gasi mai mult din ceea ce caut, adica POVESTE, DIALOGURI, PERSONAJE, dar nu stiu daca voi putea trece peste gameplay-ul invechit. Mai vedem.
Cam asta. Per total, inteleg de ce un Marius Ghinea ar fi dezamagit de joc. Ii simt durerea. Still, e destul de cool sa explorezi wasteland-ul nuclear.
