Lolz, se presupunea ca vor fi ceva mai in-depth impressions dar am facut estus overdose si aparent nu a iesit ce trebuia
Partea mea favorita, explorarea lumii, gasitul de noi items si inamici, secrets, uncovering lore, toata treaba, e prezenta. Pacing-ul e la fel ca in DS1, no handholding, no pressure, faci tot ce vrei in ritmul tau.
Lore-ul e interesant si se leaga bine de DS1, nush de ce se plange lumea atat. Elemente precum reactia lui Raime cand te duci cu armura lui Velstadt sunt super si prea putin folosite in jocuri. Nici nu stiam ca vreau asa ceva pana nu mi-a aratat DS2.
Bossii sunt destul de slabi ca design, animatii, moveset. DLC-ul se mai revanseaza putin. In afara de Executioner's Chariot si alti cativa, probabil ca o sa-i uit pe toti in cateva luni. Exista un feeling de lene cand vezi bossi refolositi.
Cum e boss-ul optional din Ivory King? Te astepti la ceva super dificil, super misto? Nope, e de fapt boss-ul de dinainte, dar acum sunt doi in acelasi timp. A, si cand ultimul ajunge aproape de moarte il facem sa-si dea autoheal si ii bagam si extra defense si damage. Quality design there.
Personajele sunt cam "eh". Au un vibe total diferit de cele din DS1. Cand am pornit-o cu pyro girl ma asteptam sa fie ceva love interest. Poate un love polygon cu pyro girl, herald si rock girl

Le-am uitat numele deja.
Lucatiel, Vengarl, Shalquoir si Benhart sunt probabil singurii pe care o sa-ti in minte mai mult.
Lumea e mare, dar sunt multe zone cu un singur bonfire care ocupa spatiu in warp menu, deci o sa para mereu mai mare decat e in realitate. Unele zone puteau fi extinse cu nou content, Gutter si No Man's Wharf imi vin in minte. Chiar pacat de ele. In ansamblu asta e senzatia pe care o ai, e o lume "mare" formata din multe zone super mici.
Cu cateva exceptii, zonele din joc nu-s la fel de interesante ca si cele din DS1. Dar e cam greu sa reusesti la capitolul asta cand ai 9999 de zone.
Si da, geografia jocului nu are sens, dar mi se pare ca-i cea mai neimportanta problema a lui.
Dificultate
Spre deosebire de DS1, in DS2 arcul nu mi s-a parut ca ar fi optional. Chiar si numai sa te scoata din zone naspa (Amana), dar din cate tin minte era si mandatory la cateva usi in Shulva.
E ceva mai usor ca DS1 mai ales la bossi, dar are unele momente in care merge pe full retard cu dificultatea crescuta artificial, care doar irita. Iron Passage, drumul pana la Ruin Sentinels, Shrine of Amana, Eleum Loyce Outskirts... nu sunt multe, nu suficiente incat sa strice toata experienta, dar le observi, in principal pentru ca sunt rute catre bossi, si le vei face de maxim 15 ori (pana opresti respawn-ul). Decat daca nu cumva esti masochist.
Every fucking projectile homes. CHEAP. Chiar e ala un mod bun de a introduce dificultate? La fiecare sageata basita, sa testezi daca pot sa apas B intr-o anume secunda, in timp ce sunt ocupat cu alti inamici? Fuck that.
Nu o sa inteleg niciodata care a fost faza cu shades (i.e. shaded woods) si de ce au fost bagati in joc. Chiar asa de util e un inamic care nu poate fi locked on? Mi s-au parut enervanti, pointless.
Targeting-ul m-a omorat deseori la inamicii mici, gen caini. Chinul naibii sa-i lovesti. De titanite scarab things nici nu mai zic.
Mecanicile noi (hollowing, durability) m-au afectat de cateva ori dar niciodata major. Gasesti suficiente items care sa amelioreze problemele daca explorezi lumea si nu folosesti tot ce prinzi fara sens. Zic eu, criticile aduse asupra lor sunt cam overblown.
Invaziile facute de NPC-uri sunt misto, mai putin cele in care sunt obvious cheaters, gen Maldron. Cheap.
Nu stiu ce ma asteapta in DS3, dar daca DS2 da ceva indicatie, probabil o sa fie si mai multa dificultate artificiala ca sa mentina opinia cu "PREPARE TO DIE SO DIFFICULT" a jucatorilor.