Ultimul joc terminat, thread cu note

[Generalul]

This war of mine - 8,5

Atmosfera face totul, te atasezi de personaje, te bucuri pentru fiecare conserva praduita, trebuie sa planuiesti cu grija ce vei avea de mancare a doua zi, ce upgrade-uri poti face etc. Ar putea fi totusi ceva mai divers, sa dureze mai mult, locatii mai multe, personaje, locatii de start si situatii diferite din care sa alegi...

[marvas]

God of War 1

Am jucat acum ceva vreme cele 2 GoW disponibile pe PSP si din punctul meu de vedere GoW 1 e mai bun. Combo-urile sunt aproape la fel, dar destul de interesante incat sa nu lasi jocul din mana (la propriu). Insa din punct de vedere al puzzle-urilor sta mult mai bine. Unele mi-au adus aminte de Prince of Persia, iar la altele am ramas blocat si cate o juma' de ora. Povestea nu e stralucita, dar e un pretext bun pentru toti monstrii si zeii din jur.

Drept urmare l-am inceput deja pe al doilea.

[marvas]

L-am terminat si pe al doilea. Nu sunt foarte mari diferente intre ele. Parca au fost mai multe puzzle-uri decat in primul ceea ce e bine, da' si mai multe momente frustrante legate de pozitionari de camera si QTE-uri. Urate QTE-uri.

[9think]

Never Alone (Kisima Ingitchuna) - 9/10

puzzle-platformer, vizual excelent, poveste frumoasa, bazat pe legendele nativilor din Alaska (Inupiat), +cultural insights videos. Eu l-am jucat local co-op cu fiica-mea, si am tot rejucat capitole la cererea ei. Single am inteles ca mai are probleme cu controlul/AI-ul celuilalt personaj, dar au fost bucati in care am controlat singur ambele personaje, cu o mana pe tastatura si cealalta pe gamepad, acolo unde nu reusea ea sau ii era teama.

[MC]

F.E.A.R Perseus Mandate.

Incredibil cat de underrated e jocul asta.
Personal cred ca e mai bun si ca F.E.A.R vanila. Are level design mai bun, locatii mai interesante, feeling, atmosfera. Pacat ca inamicii nu sunt foarte variati, majoritatea fiind reciclati din jocurile precedente.
In rest chiar nu am ce s-ai reprosez. Pana si grafica se tine extraordinar de bine. Cel putin texturile sunt mai detaliate ca la multe jocuri din 2013-2014. Nu s-au folosit efecte de blurr, bloom, hdr pentru a ascunde texturi de joasa rezolutie, cum se intampla prin unele jocuri recente.

Ce mai, 10/10 !!!

Urmeaza F.E.A.R 2 + Reborn exp.

[joonior_bmf]

M-a convins un prieten sa incerc Shadow Of Murder.
Nici nu credeam ca mi l-ar duce laptop-ul, dar optimizarea e destul de buna (dupa al n-lea patch, presupun), si am prins fps jucabil cu detaliile grafice la minimum. Am probat o versiune australiana, crezand ca nu voi rezista mai mult de cateva ore inainte sa ma plictisesc. ~35h later, 100% completion

+Trebuie sa recunosc ca directia artistica e foarte buna.
+LOTR lore.
+Poti schimba skin-ul in Lithariel. Oricand e binevenita o demonstratie feminina de kickassness.
+Dinamica armatei lui Sauron. Un orc "de rand" poate avansa la rangul de capitan, sau chiar warchief, daca reuseste sa te omoare (sau il poti "ajuta" chiar tu la un moment dat ), iar confruntarile intre capitani se desfasoara independent de actiunile tale.

-Nu poti schimba nivelul de dificultate.
-In ciuda repertoriului variat de miscari, luptele pot deveni repetitive dupa cateva mii de orci executati.
-Dupa ce deblochezi anumite abilitati, Talion devine supererou.
-Povestea m-ar prinde mai bine, daca n-as sti deja ca Sauron ar iesi invingator in conflictul respectiv, in conformitate cu povestea stabilita in trilogie, oricati warchiefs si black captains ai lichida. But hey, it's not canon, so whatever.
-LE: oh lord, am uitat de QTEs. Urasc QTEs. Sa ma ia dracu'.

7.5/10. Nu m-ar deranja un sequel.

[TG]

Baldur's Gate: Enhanced Edition - stuff of legends/10

Welp, am fost de la început de acord cu edițiile astea, chiar mai mult decât atât, aș da 20 de euro doar pentru funcția aia de zoom. Nu e o exagerare, indiferent cât apreciez jocurile Infinity Engine, îmi era până acum imposibil să le mai joc. Funny cum nu mă deranjează bug-urile dar dacă simt că mă dor ochii... bye bye imersion. EE-ul, așa cum e el acum (la 1 an sau cât a trecut de la lansare) e fără îndoială cea mai bună ediție a lui BG. Sigur, modat heavy iese un joc mai interesant, unul care nu prea mai are treabă cu jocul original așa că nu se pune. EE-ul nu strică, în esență, nimic. E exact ce trebuie să fie, iar noii party members sunt ok relativ la ce era în BG, probabil nu vor mai fi în BG2 unde interacțiunea dintre personaje a crescut foarte mult și povestea e mai atent construită. Also, dacă la lansare avea probleme, acum e aproape bug free, unul dintre noii companioni are ceva probleme cu dialogurile dar în rest n-am dat de nici măcar un bug tot jocul. Nu includ aici micile probleme cu jurnalul pentru că oricum e parfum pe lângă ce era.

Despre joc în sine, plm, e BG, cred că l-a jucat toată lumea. Eu nu jucasem expansion-ul tbh, nu e cine știe ce cu excepția la Durlag's Tower care e de departe cel mai mișto dungeon din joc. Then again, BG nu prea avea dungeon-uri.

Am fost puțin surprins pentru că nu eram sigur dacă îmi va mai plăcea înainte să încep... mi-am făcut probleme degeaba însă, după câteva ore de acomodare dus am fost.

Sper să-mi fac în curând timp și pt EE-ul lui BG2, iar apoi IWD. Sper însă și mai mult să facă unul pentru Plansecape, vreau să-l rejoc de multă vreme dar fără să pot vedea ce naiba se întâmplă pe ecran nu e o opțiune. High rez mods are shit, nu înțeleg cum le folosesc oamenii.


Herthstone: Heroes of Wercraft

Yeah. știu că nu poți termina HS, lal, dar l-am scos de vreo lună și nu cred că îl voi mai instala, a fost fain cât a ținut. Blizzard îmi făceau de mult scârbă, cam de la Warcraft 3, care deși a încercat el să fie simpatic așa, tot îmi venea să-l scuip. De Starcaft/Diablo nici nu mai are rost să zic (yeah, I actually hate Blizzard more than EA). Super surprinzător deci că am jucat HS sute de ore, mai ales că e un fel de combinație de chestii care teoretic n-ar trebui să-mi fi plăcut. Oricum, e excelent, trebuie trecut puțin peste concesiile făcute de dragul generației ”goldfish level attention span” care e de fapt targetul jocului, dar a fost ușor să fac asta. Era însă timpul să-l las naibii.

[DarthZombie]

Il vei reinstala precum ai facut-o si cu Blood Bowl, lasa

[TG]

Păi, poate, dar aia e altceva, BB a stat pe hard tot timpul. Aștept oricum BB2, speram să apară până acum.

[MC]

Si eu am rarit destul de mult meciurile de Hearthstone. Mai joc doar Arena in weekend. Rank nu mai mai atrage deloc. Acum toata lumea joaca aceleasi deck-uri luate de pe net. Si nu mai suport sa vad Dr. Doom in fiecare meci.

[Cimitri]

Lasa ca mai nou vad ca au boala cu stallag si feugen.. 3 meciuri..toti trei aveau...FML

[kensky]

baldur's gate ee 7.5-8/10

Un pic dezamagit avand in vedere nenumaratele laude de care are parte, in mare cam de 3 lucruri :
--povestea - foarte simpla si scurta si cam neinteresanta, daca n-ai chef de contentu' optional, probabil se poate termina in cateva ore
--interfata - aici e cam... nu stiu, poate aiurea sa critic aspectul asta fiindca totusi jocul are 15+ ani vechime, lucrurile evoluand si acum toti suntem obisnuiti cu interfate mult mai accesibile; in bgee e un adevarat time killer, pana si dupa ce te obisnuiesti si stii pe de rost ce combinatii de taste iti trebuiesc, tot iti creste barba pana muti dintr-un inventar in altul, inveti un spell nou samd
--lipsa dungeonurilor - ma asteptam la tot pasul sa gasesc cate un dungeon; eh poate nici chiar asa dar inafara de superbul durlag tower si alea din main story, pustiu in materie de dungeons

Au mai fost si alte chestii mai marunte ce nu mi-au placut cum ar fi daca explorai o zona si omorai mobii care erau pt un q sau chestii de genul samse mari sa se strice questurile respective, interactiunea minima cu partyul sau faptul ca atunci cand faceai un quest cu cineva trebuia sa-i faci loc in party; in schimb mi-a placut foarte mult ideea cu perechile de companioni

Urmeaza bgee2, sa vad cum e, cineva mi-a zis ca e mult mai complex

[TG]

Shogun 2... again

Spoiler:

Până la urmă m-am mulțumit să-l joc pe hard, diferența dintre cum îl jucasem prima dată e că diplomația nu prea mai poate face diferența pe higher difs. Totuși, după ce mi-am luat pe VH m-am obișnuit cu un min-max care a dus la situația din poză cu 20 de ani înainte de finalului campaniei, mă încadram și în aia short, lel.

Cu ocazia asta mi-am dat seama și ce făceam greșit, tip pentru cine vrea să-l joace pe VH/Legendary... nu faceți nici o alianță, preferabil ever. Aia mă costa pe mine jocul, dar nu mi-am dat seama cât de extremus piximus sunt penalizările, dacă ești aliat cu un clan care intră în război cu altele, faptul că tu rupi alianța e irelevant, devine doar o problemă de timp (puțin timp) până când toate clanurile respective te vor ataca, cuz fuck logic. Nici nu mai zic de căsătorii aranjate sau alte căcaturi, do... not... ever. Pe normal e cu totul alt joc, acolo merge diplomația.

De fapt, alt tip, sunt câteva ghiduri pe internet despre cum să joci... do... not... ever. Majoritatea sunt făcute cu fundul de niște wankeri care găsesc ok să plătească bani altor clanuri și să le tremure fundul doar doar de nu vor ataca. Nu tătutcă, ce trebuie făcut e ignorat complet partea de navy și diplomație și mergând pe maxim de eficiență. Pe VH e puțin mai greu dar merge cât timp nu are loc vreun eveniment de super ghinion.

Mă rog, astea sunt valabile pentru cine nu are chef să joace 50 de ore în plus de lupte manuale repetitive. E drept că astea sunt de fapt motivul pentru care joci Total War, dar îmi place să le joc pe cele importante, pe care le țin minte, nu orice rahat de 3 bărci vs. 5 care e absolut necesar că AI-ul câștigă dar pierzându-mi 4.

Aaanyway, când am ajuns acum la Realm Divide m-am simțit ca un lider aspru, ce s-a urzicat că s-au întors toți împotriva lui și a decis să-i omoare. Pe ei, pe familiile lor, pe toți și toate legați în vreun fel de ei. And boy did I do that, fun times, cu totul altă situație ca prima mea campanie câștigată, când m-am târât prin RD cu alianțe subțirele până la victorie.

Cu ocazia mi-am consolidat opinia că Shogun 2 e godlike pe lângă celelalte TW-uri. Serios, nu există comparație, tot se rupe de la un anumit punct, dar nu e press button to win game. De asemenea însă, la apogeul ei, seria asta e un nimic pe lângă Europa Universalis dpdv strategic. Nu pot spune asta destul, dacă e cineva care nu joacă Total War și pentru lupte... stop being dumb, play EU instead. Știu că sunt genuri diferite și nu e justificată o comparație directă dar ambele se axează pe expansiune și ”gâdilă” aceleași zone.

[TG]

The Banner Saga 6/10

Excelent din punct de vedere artistic, coloana sonoră superbă, stil vizual mișto, atmosferă care m-a ținut în joc, personaje so-so, dar măcar care nu te enervează și o lume depressing in a good way. Peste dialogurile clunky am trecut ușor, însă la nivel de game design jocul e prost prost. Ar fi prea multe de criticat, cel mai usor de descris e că pare făcut de niște amatori, dar nu amatori dinaia care se pricep (cum am văzut destule exemple), amatori care se lovesc pentru prima dată de niște principii elementare de game design. Nu așa bros. Păcat, pentru că jocul se pișă pe el în ultimul hal.

[ciolan]

Într-o noapte (bine, jumătate de noapte) am dat gata House of the Dead: Overkill. Pe Wii, de relaxare. Rail shooter simpluț (în story mode, acum am început director's cut mode și mi-o cam iau) cu iz puternic de grindhouse și dialoguri care l-ar fi făcut pe Tarantino să se înroșească puțin, ca o școlăriță care mai știe cîte ceva, da nu chiar tot. 10/10, că atunci cînd nu mazileam mutanți (nu zombies, MUTANȚI!) mă tăvăleam pe jos de rîs sau încercam să-mi dau seama ce plm au fumat oamenii ăia cînd au făcut jocul. Și sunt foarte interesat să aflu ce-au și cît au tras pe nară ăia care i-au dat drumul pe Wii. Also, finalul ... îmi permit să dau un spoiler mic și să spun că personajul negativ se duce, la propriu, în picsda mă-sii... Cu tot cu cratimă... Băi, și am prins finalul ăsta la cinci dimineața, cînd nu mai eram sigur dacă mă joc și pe ecran chiar se întîmplă ce văd eu că se întîmplă. M-am gîndit serios că halucinez, sau că am adormit cu nunceacu'n mână și am un vis de bețiv sau, de fapt, că dorm cu capul pe masă și visez în cîrciuma pe care credeam că o părăsisem cu vreo șase ore înainte. God damn!

[Cimitri]

Sa incerci si varianta pe pc Typing of the Dead: Overkill. Asa vezi si tu cum stai la capitolul "typing skills&speed. Pentru o provocare suplimentara iti recomand si DLC-ul care adauga cuvinte din era Shakespeare. Devine epic.

[TG]

Pillars of Eternity

Eok. Ce să zic, a fost exact ce anticipam că va fi, iar asta e și de bine și de rău, lol. Obsidian trebuiau să confirme, and they did it, e un RPG excelent, însă dacă aș face un top al jocurilor Obsidian pe care le-am jucat, nu aș putea să-l pun decât în fața lui DS3.

Mi-au plăcut dialogurile și textul în general, se vede că sunt în cu totul altă ligă față de restul. Personajele recrutabile sunt ok, vreo 2-3 geniali (Durance ftw), dar cred că puteau fi mai importanți în poveste. E incredibil de frumos, printre cele mai faine jocuri izometrice (sau otherwise), atât ca background-uri dar și ca animații and shit, nu prea mi-a venit să cred cât de frumos ”curge”. E mișto și lore-ul, inițial am fost super-mega-dezamăgit, dar pe parcurs, deși nu e DnD și nu-mi gâdilă extremitățile nerdice la fel de mult, e totuși interesant și relativ fresh. O abordare interesantă a zeilor în RPG-uri. Also, deja e p. much bug free, felicitări celor care anticipau un dezastru, you were spot on guys.

Ce nu mi-a plăcut, sau am considerat doar suportabil... în primul rând sistemul de luptă. Cred că s-a atins o limită a RTWP-ului cu ocazia asta, e drept că am fost și răsfățat de Divinity dar tot m-a plictisit. Super neinteresante abilitățile, static, formațiile sunt degeaba, tactica nu prea contează, prea rapid de zici că joci Diablo/Callofduty și per total prea streamlined. Nu înțeleg cum chestiile ălea cu ”poți juca cu orice clase” sunt considerate de toată lumea ceva pozitiv. Cum mama naibii e ceva pozitiv? Ce mai contează cu cine/cum joci atunci? Poate cel mai mare păcat e că mecanicile RPG nu sunt la fel de bine integrate în lore ca în BG. De fapt, nu prea sunt deloc.

Aanyway, luat pe bucăți, nu face absolut nimic nou bine, totul se regăsește într-o variantă mai bună în alte jocuri Obsidian, dar e de înțeles această abordare având în vedere presiunea sub care s-au aflat. Sigur, fiind poate devii mei preferați, îi și judec cu un al sistem de evaluare, să nu se înțeleagă aiurea ce zic - jocul e superb, dar e ”doar” atât.

Ce face nou, pe lângă ce ziceam cu clasele, modul tâmp de acordare al experienței. Pe hârtie suna genial, în practică a ieșit ca naiba, un sfert din joc am parcurs fiind deja de level maxim. Xp dat doar pe questuri ar fi mers de minune dacă nu erau treizeci de miliarde de inamici în joc, zic și eu așa.

Ce rămâne de văzut e cât de îndrăzneți vor fi cu continuările, fie că va fi vorba de add-on-uri sau sequeluri, sper să văd ceva de genul expansion-urilor pentru NWN2 (care, btw, rămâne în continuare cel mai reușit tribut la adresa lui BG).

[Mahdi]

Aanyway, luat pe bucăți, nu face absolut nimic nou bine, totul se regăsește într-o variantă mai bună în alte jocuri Obsidian.

Lol, you can't be serious. Absolut nimic nou mai bine? Nimic-nimic? Pot accepta că nu e un joc perfect sau o nouă piatră de hotar a genului - asta e şi părerea mea, de altfel - dar pe de altă parte mi s-a părut că aduce suficiente îmbunătăţiri vechii reţete rtwp. Per total mi-a lăsat impresia unui joc realizat cu prudenţă. Obsidian nu s-au întins mai mult decât ştiau că le e plapuma, şi în acelaşi timp nu s-au mulţumit să ofere doar o experienţă de manual, care să satisfacă nostalgii şi atât. Am remarcat în multe locuri intenţia de a înnoi reţeta şi de a-şi lărgi publicul - multe schimbări însă mi s-au părut de bun augur şi în niciun caz nu cred că ar trebui să vorbim despre o "diablo-izare". Pe de altă parte, experimentele sunt balansate de aspectele mai puţin lucrate din joc, acestea fiind sub nivelul clasicilor, din cauza abordării prudente de care vorbeam mai devreme.

Ce abordări mi s-au părut interesante la gameplay-ul PoE:

- Introducerea endurance-ului pe lângă health mi se pare cea mai importantă schimbare. Practic endurance măsoară cât poţi încasa într-un encounter până să fii scos din luptă, în timp ce health măsoară câte encounters poţi supravieţui până la următorul rest. Rest-urile sunt limitate prin cantitatea de resting supplies pe care o poţi căra cu tine. Mecanica de rest (cu abuzurile aferente) e unul dintre cele mai învechite concepte din vechile rpg-uri şi mi-a plăcut că PoE te determină să scoţi mai mult din perioadele dintre rest-uri. În clasici puşcai toate spell-urile într-un encounter, împăcat cu gândul că dai oricum rest după şi se rezolvă. Aici le mai drămuieşti şi ajungi să mai foloseşti şi din cele pe care nu le foloseai în mod uzual. Ce-i drept, dacă joci pe normal e încă lejer, nu prea simţi diferenţa; lucrurile însă se schimbă pe dificultăţile superioare sau dacă ai un party mai mic. În orice caz, mi s-a părut o idee foarte bună.

- Noile clase şi modificările celor vechi. Chanters are so much better than the D&D bards. Sistemul cu versurile şi invocaţiile e mult mai interesant decât "lol, sunt un rogue mai băşit, ştiu şi câteva magii de wizard". Cipher-ii sunt iarăşi interesanţi, dar nu am avut timp să îi încerc prea mult. Wizard-ul e mult mai interesant/fun la low level decât omologul său din D&D - în vechile jocuri trăgeai 2 chromatic orbs apoi te scărpinai în fund, aici e mult mai util. Ca un minus, wizard-ul devine mult prea bun spre final, are nişte debuff-uri care pot trivializa cam orice luptă. Tbh, n-am înţeles ce voiai să spui cu ”poți juca cu orice clase” şi de ce e asta o problemă.

- Sistemul de atribute/skills/talente. Mixed feelings about it. În general idei bune, dar se mai putea lucra la realizare. Apreciez că s-a mai redus numărul de skill-uri, însă în afară de mechanics şi athletics nu sunt foarte utile. Faptul că nu există atribute complet inutile mi se pare o idee bună, dar nu îmi dau seama dacă în practică se traduce în diferenţe semnificative de builduri într-o anumită clasă.

- XP-ul care vine substanţial doar din quest-uri. Şi de pe inamici primeşti, dar mult mai puţin, când ucizi primele x exemplare din fiecare şi se completează un bestiar cu detalii. Actually, I'm quite ok with this. Aşa nu mă mai simt dezavantajat când reuşesc să rezolv un quest în mod neconvenţional ("mamă, dar dacă luam xp pe quest şi îi omoram şi pe ăia, ce bine era"). Nu am nicio problemă cu cele treizeci de miliarde de inamici din joc - explorarea e pentru mine o motivaţie suficient de puternică de a trece prin ei. Nu ştiu care e problema de fapt aici. Level cap-ul da, e un picuţ cam jos, dar nu cu mult.

Nu-mi mai vine nimic în minte despre asta deocamdată. În ce priveşte lore-ul, îmi place lumea şi cred că are un potenţial mai mare decât cea din Forgotten Realms. Scriitura din PoE în general zic că e cu un nivel peste cea din rpg-urile clasice (cu excepţia lui Planescape, dar na). Are un ton mai serios şi personajele în general mi s-au părut mai reliefate, mai puţin caricaturale.

La quest-uri se mai putea lucra. Nu sunt aşa multe sidequests memorabile iar câteva dintre questurile companionilor puteau fi o idee mai elaborate. La fel, dungeon-urile sunt cu câteva excepţii minimul necesar - cele mai multe sunt de dimensiuni mici spre medii şi nu se remarcă prin puzzle-uri sau encounters ieşite din comun. Mi-au plăcut însă micile interludii gen "choose your own adventure" şi mi-ar plăcea să văd mai multe şi eventual un pic mai complexe.

Sper ca într-o zi să putem compara PoE cu Baldur's Gate 1. Nu pare să fie genul de one time game, sunt convins că Obsidian are în plan mai multe iteraţii. Sunt destule idei aici care pot fi fructificate în următorul BG2 sau Icewind Dale. Chiar nu mi-ar displăcea o treabă dungeon driven, prin The White that Wends.

[.chester]

Nerds.

[McWilliams]

Eu nu va sugerez sa va bateti. Da' un meci de BloodBowl tot ar merge. Macar sa se lase cu niste dinti scosi, coaste rupte sau chiar mortaciuni galactice.