Forum LEVEL

Mahdi wrote:O să se amâne votul. Calling it.

Waaagh! wrote:Eu inca nu inteleg cum reuseste baiatul asta sa se impiedice in sireturi la fiecare ocazie, dupa crushing victoryul din iarna.

sebas wrote:Sa vedem ce face Klaus. Pacat ca anticipatele nu sunt o optiune buna, cu PNL si USR in continuare in deriva.

“The new perspective that I have had on this subject is that I have not stated that Bashar al-Assad’s departure is a precondition for everything, because nobody has shown me a legitimate successor.” Macron said, according to Reuters.

“My lines are clear: Firstly, a complete fight against all the terrorist groups. They are our enemies,” he added. “We need everybody’s cooperation, especially Russia, to eradicate them.”

Cum deciziile CCR nu sunt doar general obligatorii, ci şi definitive, deci nu pot fi contestate nicăieri, este evident cu ce forţă colosală i-a înzestrat Constituţia pe cei 9 judecători.

Bunăoară, Curtea emitea opinia că un abuz ar trebui să aibă o oarecare intensitate, o anume gravitate ca să atragă răspunderea penală a făptaşului (gravitate măsurabilă, eventual, printr-un prag al prejudiciului creat), dar constata limpede că în legislaţia românească nu a existat niciodată un asemenea prag, iar în noul Cod Penal, orice faptă de abuz poate atrage răspunderea penală, pentru că aşa a vrut legiuitorul. Era însă doar o opinie, care nu sprijinea câtuşi de puţin verdictul dat. Or ceea ce anul trecut era doar o opinie a devenit anul acesta o obligaţie impusă Parlamentului. În dosarul prin care Bombonica Dragnea a contestat absenţa pragului de prejudiciu, Curtea a respins contestaţia ca inadmisibilă, dar i-a preluat integral cerinţa şi a scris cu subiect şi predicat: din momentul publicării deciziei de anul trecut, s-a născut obligaţia Parlamentului să impună un prag la abuzul în serviciu. Un lucru pe care anul trecut, după cum au declarat recent, nu-l ştiau nici măcar doi dintre judecătorii care au participat la luarea deciziei: Augustin Zegrean şi Tudor Toader. La fel a procedat Curtea şi în dosarul prin care Victor Ciorbea a contestat legea care îl împiedica pe Liviu Dragnea să fie premier: a respins contestaţia ca inadmisibilă, dar a impus Parlamentului obligaţia de a reglementa unitar condiţiile de ocupare a unei funcţii pentru toţi demnitarii: preşedinte, parlamentari, membri ai Guvernului.

Astfel, în cele două dosare, Livia Stanciu a fost de acord atât cu verdictul de respingere ca inadmisibile a cererilor, cât şi cu argumentele care l-au justificat - dar nu şi cu celelalte consideraţii din motivare. Şi a plecat de la următorul raţionament: dacă sunt obligatorii atât dispozitivul (verdictul), cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, aşa cum a stabilit CCR acum mai bine de 20 de ani, atunci considerentele care NU sprijină verdictul fie n-ar trebui menţionate în motivare, fie, dacă sunt menţionate, n-ar trebui să fie obligatorii. Această opinie nu contrazice jurisprudenţa CCR, ci aduce o necesară nuanţare, pe care noi o descoperim abia acum.

Clarificarea problemei ridicate de Livia Stanciu este extrem de necesară. Niciunul dintre juriştii cu care am discutat până acum despre puterile CCR nu mi-a putut răspunde la următoarea întrebare: ce ne facem dacă judecătorii CCR încep s-o ia razna, să impună legi, să dea ordine altor instituţii, să declare neconstituţională însăşi legea gravitaţiei universale? Toţi îşi puneau speranţa în faptul că nu vom ajunge niciodată acolo. Acum, că părem să ne apropiem de acel „acolo”, soluţia o propune Livia Stanciu: o autolimitare, prin chiar voinţa Curţii Constituţionale, a acestei uriaşe puteri.

Opinia Liviei Stanciu este un evident atentat la forţa cu care au fost înzestraţi judecătorii CCR – şi poate de aici rezultă atât coalizarea celorlalţi judecători împotriva sa, cât şi violenţa ripostei. Înainte de a trimite la Monitorul Oficial deciziile ce conţineau observaţiile judecătoarei, Valer Dorneanu a convocat plenul CCR şi împreună au hotărât ca de acum înainte opiniile divergente să fie cenzurate de către preşedintele CCR, fără nicio posibilitate ca decizia acestuia să poată fi contestată. Această ultimă hotărâre a fost publicată rapid în Monitorul Oficial, aşa că cele două decizii litigioase, cel mai probabil, nu vor conţine şi punctele de vedere ale Liviei Stanciu. Din hotărârea publicată vineri seara, putem afla şi reproşurile care i se fac Liviei Stanciu. Un reproş este că Livia Stanciu ar pune în discuţie obligativirarea deciziilor CCR, ceea ce este fals: doamna Stanciu pune în discuţie doar oblgativitatea acelor pasaje care depăşesc perimetrul speţei şi tind să creeze lege. Şi încă: „Aprecierile cu caracter sentenţios, ostentativ, provocator sau cu tentă politică, precum şi cele care duc la o astfel de finalitate sunt interzise”.