Forum LEVEL

Boneraiser Minions

Nu l-am terminat 100%, și probabil n-o să stau să fac chiar toate achievement-urile, dar până acum a fost cel mai fun și mai simpatic survivorlike. Mi-a plăcut ceva mai mult decât Vampire Survivors, este mai greuț și mai engaging, și dă la fel de multă dependență.

Am terminat Hitman 1 si 2 (din trilogia recenta) dupa ani de zile in care au stat neatinse in biblioteca. O buna parte am jucat fara sa stiu de stories, adica intrigile alea pe care le auzi la anumite personaje si le poti urmari. Cand am descoperit asta, jocul a devenit vizibil mai usor, asa ca tot mai faceam ceva sandbox. Intr-o misiune unde incearca astia sa faca un virus si sa-l raspandeasca in lume la scara larga, am stat pro bono sa omor toti oamenii de stiinta de acolo. And damn it felt good. Unele instante sunt momente de laugh out loud pe bune, stii ca producatorii le-au pus acolo ca sa ucizi doar de fun. Jocul nu cred ca se ia foarte in serios. Mi-ar fi placut sa aud printre conversatii la personaje din joc despre microtranzactii si lootboxes, cum abia asteapta sa-si ia nush ce skill la un joc cand ajung acasa, ar fi fost placerea mea sa le fac felul oricat de greu ar fi fost. A fost mega fun per total, m-am intors la anumite misiuni pt a le termina si prin alte stories. Pacat ca s-a terminat, as fi vrut mult mai multe misiuni. Cred ca iau si Hitman 3.

Campania oficiala din NWN



As vrea sa zic ca a fost bun, dar a fost destul de rau la inceput, si mediocru de la mijloc pana la final. default(rpg). Still, enjoyable. Continui cu expansion-urile care deja sunt mai interesante. Un NPC a si inchis usa ca o tragea curentul in timp ce stateam degeaba prin camera. Nice.

Seria stealth continua. Am terminat Desperados 3. Bijuterie de joc, mi-a placut cel putin la fel de mult ca primul Desperados de pe vremuri. Mimimi Games sunt absolute bosses. Next, cred ca am sa mai dau o sansa la Shadow Tactics: Blades of the Shogun, desi nu ma atrage la fel de mult settingul acolo. Ma rog, problema a fost alta, faptul ca l-am luat initial pe PS4 si m-a iritat jucatul cu controllerul, un chin fata de tastatura si mouse. Poate ajung apoi chiar si la War Mongrels.

Gata si Deus Ex,
A fost foarte fain in primele misiuni iar catre final cu mici exceptii a devenit ceva mai neinteresant. Ultimele doua misiuni au abuzat rau de monstri ceea ce le a facut mai putin fun desi am ales ca de obicei stealth + lethal deci nu eram strain de combat. Ma foot in carcaiacii aia care lanseaza flegme toxice. Cred ca prima misiune e favorita, e o introducere prea faina in joc, urmata de tot ce se intampla in HK. <3 tracer tong.

Anyway, nice game, stiau ceva baietii cand l au facut, nu erau prosti.

Aveam o persoana pe forum ce nu terminase Deus Ex? Never too late for one of the best I guess. Pacat ca maestrul Warren Spector s-a ramolit rapid dupa asa joc, culminand in vanzarea System Shock 3 la chinezi. Rock bottom.

tnt wrote: 4 May 2023, 14:25 Aveam o persoana pe forum ce nu terminase Deus Ex?

prezent!

prezent!

Strig si eu prezent!

Jucati l ca tot in afara de story stuff imbatraneste ca laptele in jocul asta. Cu fiecare an o sa fie tot mai urat si mai janky dpdv mecanic

Am terminat Shadow Tactics: Blades of the Shogun. E dragut, dar nu e la nivelul lui Desperados 3, nope, se vede ca le-a luat putin timp sa-si perfectioneze mestesugul. Luat individual, cred ca de laudat a tot fost laudat aici in trecut, asa ca am sa ma axez pe o usoara critica, daca tot am terminat cele doua invers si pot face o comparatie.

Gameplay si mission design sunt mai slabute in BotS. Cam rough si nerafinat pe alocuri. Nu doar la complexitate, ci si la sens. Eram intr-o misiune cu un asalt asupra unui castel, plin razboi army vs army, iar inamicii ce tineau frontul intorc capul dupa pietrele mele, lasandu-si efectiv spatele la ploaia de gloante. Nu, nu am luat jocul prea in serios, but come on… Sau aud zgomotul de la pistolul meu, tras tot de pe front in tot zgomotul ala, si se opresc de data asta sa dea alarma in timp ce din nou ignora total restul evenimentelor mega evidente. In D3 au fost misiuni cu situatii similare, dar au fost corectate hibele astea, trageai in acelasi timp cu alte salve, nu erai auzit. I’m not taking them seriously, dar astfel de detalii sunt usor deranjante.
La complexitate, misiunile mi s-au parut putin mai empty si usoare. Daca D3 mi-a luat 30+ ore sa-l termin, BotS mi-a luat mai putin de 20. Si mi-ar fi luat mai putin daca nu erau probleme cu controls, la care voi reveni mai tarziu. Mai putine lucruri de facut, abordari strategice ale hartilor, tipuri de inamici. In Desperados 3 ai lots of fine details care contribuie si ele. Ca un exemplu, cowgirls nu se lasa fermecate de Kate, nope, dar daca sunt langa un cowboy, nu-l vor lasa nici pe el sa fie fermecat. In BotS e pretty much straight forward, noi si aia rai, ai rai care pot fi mai puternici sau mai putin puternici. Not much interaction.
Multi inamici vad prin obstacole oricum cu conul vizual, cand trebuia clar sa fie blocat macar pt crouch. Can’t play inside buildings, only hide. D3 a readaugat si dimensiunea asta, pentru anumite cladiri.

Probabil nu e fair sa ma iau de voiceovers (mai ales la inamici), avand in vedere ca e vorba de feudal Japan, deci practic un rezultat monoton de la o trecere pe engleza necesara (sau era necesara? parca era mai bine sa fie in Japoneza audio, chiar am uitat sa verific in optiuni daca se putea asta). Dar la D3 audio a fost un alt deliciu, era o placere sa-i auzi pe inamici, au surprins perfect stilul prin voice pitch and accent. La soundtrack la fel, diferente majore intre cele 2 jocuri. Add graphics to this, unde de asemenea mi se pare D3 ceva mai bun. Estetica din nou foarte bine surprinsa pt setting, are acel vibe nu doar de Wild West, dar de Huckleberry Finn pe alocuri. ~ desi aici parca apogeul a fost tot in Desperados 1, can't beat good old 2D, just look at this beauty https://imagini.candaparerevista.ro/i/5 ... 052625.jpg ~
Overall, Shadow Tactics arata si el dragut, dar Desperados 3 just the better holistic experience.

Pesonajele nu sunt la fel de interesante si indispensabile precum la D3. Au chiar toate acelasi pistol. Deci un slot risipit pentru altceva mai ingenios la fiecare. Am terminat unele misiuni folosind majoritatea timpului un singur personaj. Cu o singura exceptie, nici nu ajungi sa le controlezi pe toate in aceeasi misiune. Isabelle Moreau alone e mai fun de jucat decat toate personajele din BotS combined, desi, ce-i drept, nu ajungi sa o folosesti la adevaratul ei potential.
La poveste nu sunt foarte multe de zis, previzibila, se putea mai mult, dar totusi mai interesanta decat la D3 de data asta. Oricum, la astfel de jocuri nu dau prea multa atentie la story. Da, inteleg ca multi prefera Japonia feudala. Eu, dupa o perioada traita in Asia, nu mai am aceeasi fascinatie pentru setting. Asa ca ma axez mai mult pe gameplay.

Controls... cam clunky, greoi cu controlul personajelor. Cred ca asta e de fapt minusul principal pentru ca ajunge sa te enerveze. Daca la Desperados 3 puteam juca lejer fara sa misc mai deloc camera, aici de multe ori ma impiedicam in controale, nu reuseam sa dau click pe ceva anume, constant trebuia miscata camera si la unghi si la zoom. Daca sunt multiple usi pana la o destinatie, nu poti ajunge fara sa faci micro hard pe fiecare. M-am simtit ca la un RTS vechi uneori unde trebuie sa dadacesti pathfindingul. Trebuia sa incep cu BotS, sa se simta apoi ca un upgrade natural la Desperados 3. Preconizez ca multi care au facut asa prefera problemele astea. Tin minte ca la fel ma ofuscam la inceput pe multiplele imbunatatiri QoL din AoE2DE, smart selection, shift queues etc, eu fiind obisnuit cu clickuit si spamat taste la greu, dar am ajung cu timpul sa le recunosc superioritatea si sa le folosesc. Iar cand adaugi problemele astea, shadow mode devine un chin in BotS avand in vedere ca e doar real time. In D3 shadow mode e clar superior datorita pauzei, dar acolo merge sa-l folosesti si daca il pui din optiuni pe real time, pe cand aici te lupti cu glitches.

Daca Desperados 3 cred ca merita un 10/10, Blades of the Shogun e cam un 8. Per total, un alt stealth agreabil, desi am subliniat aici mai mult problemele, mi-a placut. Sper sa faca Mimimi Games doar jocuri din astea, de la teme cu vampiri la Imperiul Roman, numai sa nu treaca la full 3D sau open world.
Urmeaza ori War Mongrels, ori Hitman 3.

Magicake wrote: 5 May 2023, 13:32 Jucati l ca tot in afara de story stuff imbatraneste ca laptele in jocul asta. Cu fiecare an o sa fie tot mai urat si mai janky dpdv mecanic

Eh in cel mai rau caz bagi modul Revision si aia e.
Eu am jucat Deus Ex cam pana pe la jumatate cred si apoi l-am pus pe pauza dupa care mi-a fost lene sa ma reapuc si l-am abandonat. Acum ma bate gandul sal reiau cu modul Revision

Tocmai ce am terminat Atomic Heart. Ce sa zic......un joc pe la medie vorba unui clasic al youtube-ului, cam de un 7 cinstit.
Grafica e frumoasa d.p.d.v tehnic, dar parca fara simt artistic in outdoors. In schimb zonele de interior arata frumos si chiar au un level design misto. Am dat si de cateva bug-uri clasice de tipul ''blocat in obiecte din decor" care m-au obligat sa incarc de la ultimul checkpoint.
Gameplay-ul e mediocru pe partea de shooting, arme neinteresante, puzzle-uri cat de cat inspirate, dar repetitive dupa o vreme. Partea de crafting pare sa fi fost facuta cu doua zile inainte de lanasare si putea sa lipseasca cu desavarsire.
Story-ul mediocru si el, desi pe final parca mai are un pic de zvac. In rest aproape ca uiti care e menirea ta prin joc. Finalul e oarecum neasteptat si clar s-a lasat loc de continuare.
Sunetul in schimb are niste momente sclipitoare pe partea de soundtrack, iar voice acting-ul este decent. In schimb armele suna banal si nu prea ai parte in general de nush ce sunete care sa faca atmosfera in jocul asta.
Per total un joc destul de fad cu un univers interesant dar prea putin exploatat. Cel mai misto lucru din tot jocul sunt inamicii si comportamentul lor, desi nici la acest capitol nu debordeaza de varietate.

Vorba microbistilor, „s-a născut talent, dar a murit speranță”.

Four Last Things (Secret Santa 2021)

Quest-ul meu de a termina toate jocurile primite de Secret Santa continuă. Stilul picturilor renascentiste mă cam irită și nu mă așteptam să-mi placă acest scurt și simpatic adventure. Mi-am dat seama destui de repede însă că l-am judecat greșit și mi-a picat chiar bine, fiind delicios de absurd și surprinzător de amuzant. E complet lipsit de vreo provocare dar am văzut că următorul e mai lung și presupun că are și puzzle-uri ceva mai complicate.

Tower of Time (Secret Santa 2021)

Recunosc că nu l-aș fi jucat dacă nu îl primeam... și aș fi făcut o greșeală. Tower of Time e un RPG indie care aduce aminte de perioada când studiourile mici, independente, au început să fie relevante. Sigur, trebuie să treci cu vederea diferite scăpări, dar merită, pentru că povestea se desfășoară într-un univers post-apocaliptic acaparant. De fapt, una din probleme e tocmai că ajungi să fii mai interesat de bucățelele de lore pe care le descoperi, decât de ce se întâmplă efectiv în prezent. Nici dialogurile cam rudimentare nu ajută dar hei, tot sunt mai bune decât într-un joc Bethesda.

Conceptual e foarte mișto, ai de explorat un turn de mult îngropat sub pământ, iar fiecare etaj vine cu provocările sale și inamici diferiți. Dungeon-ul perfect, scuza potrivită pentru a trece prin diferite provocări. Sistemul de luptă e în timp real, cu pauză, dar nu e e tipica implementare tâmpă de ture simulate, ci s-ar fi potrivit perfect jocului, dacă acesta era mult mai scurt. Din păcate, limitările devin evidente devreme, după 3-4 etaje deja te-ai cam plictisit pentru că mecanic vorbind jocul pur și simplu nu dispune de complexitatea necesară pentru a te ține interesat. Dar compensează prin generarea de dopamină, pe nivelul cel mai mare de dificultate zici că joci Vampire Survivors, cam așa e spam-ul de inamici. A mers pentru mine, dar probabil nu e pe placul tuturor.

Pe final se deșiră și în principiu ajunge să-și sugrume potențialul, dar până acolo a fost o plăcere să explorez și să experimentez cu gear-ul și combinațiile de abilități de care dispun personajele. Probabil că investiția de timp nu merită pentru toată lumea, dar per total m-a lăsat cu o impresie pozitivă și mi-a stimulat suficient imaginația pentru a deveni memorabil.

Wishlisted tower of time, si eu l-am tot ignorat in store pana acum.

Am jucat si eu RTCWolfenstein dupa Nspe mii de ani de la lansare. Ma asteptam sa fie mai lung, l-am rezolvat in sub 10 ore. Pretty cool si cheesy.

Divine Divinity (2002)

Mi-a placut mai mult decat ma asteptam, un amestec de Diablo 1 cu Icewind Dale /BG1. Combat janky, voice acting si poveste draguta, interactivitate mare pentru anul cand a fost facut. Il recomand doar cu un build guide altfel poate fi foarte greu in primele 6-7 ore. L-am terminat in cam 20 de ore.

Elex 1 (2017)

A doua oara cand l-am incercat, acum s-a lipit de mine. World design superb, e o placere sa explorezi chiar si colturile cele mai obscure si daca te alegi doar cu o buruiana, atat de organica e geografia. Combat melee execrabil, poveste si factiuni putin caricaturesti dar flavourful, si cam multa imitatie de Fallout; Dar ca in orice joc neoGothic, dupa 10-12 ore de aruncat pietre si fugit de dinozauri, satisfactia de a-ti demola apoi inamicii cu high-tech weapons si psionics e geniala. Datorita amestecului de feudal fantasy, post-apocalyptic si SF, mi-a dat vibe-uri serioase de Hard to be a God (2007), motiv pentru care il am next in line. Recomand inainte de orice cartea fratilor Strugatski si filmul din 2013; fara ele nu cred ca as fi perceput Elex la fel.

Nu stiu daca am sa joc si Elex 2, din reviewuri imi pare mai slab decat primul. Daca are cineva vreo parere cu privire la sequel, as aprecia.

PS: Si cateva poze: (Engine-ul de lighting mi-a fost principala atractie)

Am terminat System Shock remake

Eram gata sa incep originalul acum vreo luna dar m-am luat cu altele, ceea ce e bine Nu cred ca mi-ar fi placut si m-ar fi facut si sa nu prea vreau sa incerc remake-ul. Ar fi fost pacat, ca-i o experienta foarte misto si unica.

In teorie acum trebuie sa ma intorc la Bioshock pe care l-am intrerupt cu SS, dar in realitate vreau mai mult SS. Sa faca un remake la fel si pentru SS2, si e ok

Tocmai ce am terminat Half-Life 1 + RTX mod.

Practic este Half-Life 1 cat se poate de stock cu un mod de iluminare un pic mai fancy, dar care poate fi dezactivat prin simpla apasare a tastei "x". Astfel jocul va afisa grafica in modul clasic (vanilla).

Trebuie sa recunosc ca acum am terminat pentru prima data Half-Life 1, desi l-am jucat in draci in modul multiplayer pe la inceputul anilor 2000 prin salile de internet cafe ale vremii. Asta cu mult inainte sa aflu "ce e ala" Counter-Strike.
In schimb, am terminat superbul remake Black Messa si Half-Life 2 cu cele 2 episoade, de mai multe ori de la lansarea sa din 2004. Insa niciodata originalul Half-life.
Initial am inceput sa-l joc mai mult din curiozitate pentru a vedea cum arata modul RTX, dar apoi m-am trezit absorbit de joc (desi stiam povestea din Black Messa) si nu m-am oprit pana la ecranul de credits. Ba mai mult, m-am trezit de multe ori ca imi place sa joc cu modul RTX dezactivat.
Inca sunt uimit de cat de bine se joaca acest joc care are 25 de ani vechime, asta comparativ cu alte jocuri ale epocii, care isi arata varsta nu numai din punct de vedere al graficii, dar si al gameplay-ului.
Half-Life in schimb e un joc care poate fi jucat si de noua generatie de jucatori, avand un design de nivel timeless in stilul old school. Adica are pasaje de actiune alternate cu pasaje de platforming si puzzle. Are sistem de health clasic cu "viata neregenerabila" in care trebuie sa cauti atat medpack-uri cat si rezerve pentru hazard suit. Desigur, ca in dulcele stil clasic, jocul iti permite si save scumming.

In orice caz, la momentul lansarii lui Half-Life nici nu detineam un PC ci doar o biata clona de Famicom (celebrul Terminator) cu care pierdeam ore in fata TV-ului. Abia prin 1999 am descoperit PlayStation 1 la o sala de cartier si prin 2000 am primit primul PC, un P1 133 Mhz, 32 Ram, 1,2 Gb HDD fara acclelerator 3D dedicat. Tin minte ca am instalat Half-Life Blue Shift (fara sa am habar ca e de fapt o expansiune a lui Half-Life) si desi a pornit era aproape nejucabil.
Insa imi imaginez sa fi avut posibilitatea sa joc acest joc in conditii optime in anul 1998, cred ca as fi fost blown away, vorba americanului.

Da, poate ca Wolf3D cu Doom si Quake au pus bazele genului, dar Half-Life e jocul care transformat genul definitiv, in ceea ce este pana si azi. Acesta a adus partea de poveste, de puzzle, de platforming, in ceea ce pana la el erau simple shootere din perspectiva first person.
Privit in contextul epocii sale acest joc a fost pur si simplu ireal, o adevarata piatra de hotar in tot ceea ce numim azi industrie de gaming.