Ce ma enerveaza moda cu soft-reboots in care nu se mai pune numarul in coada numelui. Nici nu mai stiu daca asta e al 4-lea sau al 5-lea joc din serie, pentru ca dupa God of War 3 a urmat "Ascension", un prequel. Am destula dezordine in viata de zi cu zi, nu e nevoie de asa ceva si in colectia de jocuri, mersi frumos.
Trecand peste asta, de cateva zile am pus mana pe GoW 2018 si m-a prins destul de tare. In primul rand imi place cum arata locatiile, la capitolul grafic probabil ca asta e maximul ce se poate scoate dintr-o consola PS4. Dar si povestea, puzzle-urile si luptele sunt toate antrenante, incat revin cu placere si oarecare nerabdare de fiecare data in fata TV-ului. Dar sa va spun ce revelatie am avut si cum mi-a imbunatatit asta parerea despre joc.
Jocul imi aminteste de Prince of Persia: Warrior Within. Locatia e complet diferita, corect. In jocul de fata nu exista atata platforming si nici personajul nu stie sa faca acrobatii, corect. Insa totusi asta e feeling-ul pe care mi-l lasa, datorita fluiditatii si brutalitatii luptelor, dar si a proportiilor epice ale mediului inconjurator si ale povestii. Poate va amintiti soundtrack-ul heavy metal din PoP:WW cu piese care incepeau in toiul luptelor (Godsmaaaack!). Cred ca s-ar potrivi si in GoW asa ceva ca o manusa.
In timp ce visam la un nou Prince of Persia facut in zilele noastre am avut revelatia. Asta nu e God of War mai baieti si fete. Asta e RUNE 2! Inlocuiti-l pe Kratos cu Ragnar si asta e tot, nici poveste nu trebuie alterata nu stiu cat. De multi ani astept o continuare la Rune, unul dintre jocurile action preferate si chiar anul trecut a aparut un trailer pentru Rune Ragnarok, dar nu pare ca e ce cautam.
Insa jocul de fata e fix cum trebuie si imi place mult mai mult de cand in loc de God of War eu joc Rune 2!
