Eu aș propune să nu privim chestia asta strict economic. Pentru că, economic vorbind, partea de en-tah-tain-ment este prima tăiată de pe listă cînd vine ghilotina buzunarului stîmt.
Mai interesant este că, spre deosebire de anii '90, cînd din nimicul meu cumpăram tot ce apucam, de la hobiți la GameOver, CG, PC Games și mai tîrziu Level (sorry, XTPC nu mi-a plăcut niciodată, ba chiar mi se părea scrisă cu picioarele)
înainte de a mă gîndi să cheltuiesc pe calculator în sine sau jocuri, acum, dacă rămîi cu 30 de lei pentru misc, cel mai probabil iei un joc de pe Steam/GoG etc. la reducere înainte să te atingi de N2 (și probabil orice altă revistă ar apărea).
Asta nu e o diferență economică, pentru că, economic vorbind, credeți-mă, majoritatea vastă stau cu mult mai bine acum decît stăteam eu pe vremuri. Am mîncat ani întregi margarină cu pîine, știu ce vorbesc. Și erau destui flămînzi care totuși băgau fisa la redacție.
Motivul pentru care însă mai demult se vindeau publicațiile ca pîinea caldă - și nu doar către cei cu dare de mînă, în mod amuzant, nu este atît legat de apariția internetului, cred eu, cît de dispariția mirajului pe care l-a constituit calculatorul, IT-ul și tot ce se învîrte în el pentru tinerii și chiar nu atît de tinerii unei țări scăpate de sub pantoful cu toc roșu.
Pe măsură ce minunea s-a transformat în ceva comun și a devenit chiar o necesitate, i-a căzut capul și entuziasmului. Nu vreau să spun că acum lumea se joacă mult și prost (adică trece ca rața prin titluri, fără cap) sau fără măsură - deși am prieteni care cîntăreau dacă un joc de X360 merita timpul de download și costul DVD-ului de inscripționat, no comment. E vorba că, odată cu Level, cineva anume a vrut să aducă un jurnalism de jocuri în țară, la un nivel ridicat (din punctul meu de vedere, în afară de excepționalul GO, pînă a intrat MG în Level nu prea exista scriitură ca atare) și, de-a lungul anilor, mulți ș-au asumat această misiune și au contribuit cît de bine s-au priceput.
Level - și prin extensie N2, reprezintă nu doar hub-ul stilurilor aparte pe care le aprieciem, ci continuarea acestei misiuni. Existența unei asemenea publicații nu este un bonus, ci o necesitate culturală (sau subculturală, cum vreți), care duce, într-un fel, mai departe, moștenirea tuturor revistelor de profil apărute vreodată la noi. De aia, merită investit în ea și cînd ți se pare că mergi în pagubă. Și cînd cioLAN e-n pauză meditativă. Și cînd Marius lucrează mai mult la alte proiecte.
Deși înțeleg criteriul cu iau dacă mă interesează peste 51% din informație, nu pot decît să-l calc în picioare, la figurat. De ce? Simplu. Nu-l iei azi, mîine și te trezești că cele 99 de numere care te-ar fi interesat și pe care le-ai fi cumpărat nu mai apar. Nu e franzelă, e un bun de lux. Un lux distractiv, un lux subcultural, dar un lux, sper, încă necesar. Iar valoarea monetară nu are nicio legătură cu valoarea percepută a unei iterații dintr-un produs valoros conceptual. N2 nu e apa pe care o bei lunar, dar e o fîntînă din care mai prinzi și vin, cînd și cînd.
Dacă vreți o perspectivă economică reală, diferită de cea pe care o știm fiecare (omul și portofelul lui în centrul universului), v-o expun eu pe îndelete: bagi bani în reviste locale de gaming scrise bine, s-ar putea să le miroasă și altora și să existe o minimă concurență, care nu face decît să crească nivelul general. Dacă lumea nu cere, nu vine nici oferta, că nu-i nimeni tîmpit să planteze cartofi dacă nu se cumpără (în afară de Kimo, care e nebun și are o scuză
). Pe taxe se dau oricum măcar jumătate degeaba. De asta, lumea nu pricepe prea bine că din buzunar poți dicta fața țării.
Nu investești în asta, vor exista fițuici cu un conținut de 99% advertoriale sau emisiuni în care vreunul cu limbă de lemn ciripește texte de duzină scrise de-un creion de jeleu - sau mai bine, mestecă botox-ul vreo cancanistă cu țîțele pe-afară pentru audiență. Și nici n-o să se mai dea lumea cu curul de pămînt că nu are reviste de gaming, fiindcă n-o să mai facă diferența între un review și un text publicitar scris cu șabloane în limita a 0,5% din Fondul Principal Lexical.
P.S. - Nu am nimic, dar nimic, împotriva taxei TV pe care o plătesc ca să existe TVR, chit că am ce am cu felul în care a fost condusă. Dar n-am văzut emisiuni comparabile la toate mizeriile de televiziuni private, începînd cu Pro și terminînd cu Antenele, de-aia nu mă deranjează. Doar ca fapt divers.
Asta-i perspectiva mea, simțeam nevoia să zic. Nu, nu ajută. Dar am dreptate. Colectiv, primim exact ceea ce merităm.
