Forum LEVEL

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori,

Declaraţia mea de astăzi nu doreşte să consemneze sau să măsoare greşeli gramaticale sau acţiuni politice care ocupă spaţiul discuţiilor dintre noi şi dintre alţii, ci se doreşte a fi o lacrimă de respect căzută pe o pagină geografică de o frumuseţe rară şi aleasă.

Muntele a fost şi trebuie să rămână centura naturală a ţării, izvorul cristalin al apelor ce spală şi mângâie nu numai mâini şi picioare în trecere efemeră prin zonă, ci alimentează fiecare vas capilar al solului, plantelor, animalelor şi oamenilor.

Astăzi, în munte, din nefericire, „Mioriţa” este interpretată de lanţul drujbelor, mirosul florei spontane este acoperit de cel al mucegaiului din rumeguş, care ocupă locurile de decantare în direcţia şuvoiului de lipsă de interes pentru viaţa muntelui.

Mi-am îngăduit să salut Ziua Internaţională a Muntelui de la tribuna Senatului României, pentru a respecta înălţimea abordării şi altitudinea semeaţă a monumentului natural – muntele, care are nevoie, mai mult ca oricând, alături de salut, şi de respectul instituţional pe care trebuie să-l dezvoltăm şi să-l păstrăm.

Am putut participa la Consiliul Naţional al Muntelui, în data de 9.12.2011, care s-a desfăşurat, în semn de respect, în Senatul României, într-o sală pe frontispiciul căreia este încrustat un nume istoric: Avram Iancu, Crăişorul Munţilor. O coincidenţă fericită, care face cinste Senatului României.

Trăim momente grele din punct de vedere politic, economic, social, planeta se clatină din cauza crizelor de tot felul, a schimbărilor climatice, se văd colţii vulcanilor şi se simt replicile cutremurelor. Acestea, altele şi toate la un loc ne prind într-un tablou copleşit de teamă şi îngrijorare.

M-am văzut obligat de misiunea mea politică să vă reţin atenţia câteva momente cu această declaraţie, care se doreşte a fi o rugăminte, aceea de a zăbovi în marşul nostru de interese şi a ne gândi la munte, la oameni, la fauna şi flora montană, la case, sate, comune şi oraşe care dau semeţia munţilor, dar care arată şi o lipsă de viziune şi preocupare pentru această parte a României.

Câteva exemple. În masivul Călimani, pe cele 24 de mii de hectare de păşuni, se organizau tradiţional 30 de stâne în fiecare an, provenite din patru judeţe. Acum se mai organizează doar două. În bazinul Dornelor, de la 31 000 de capete de taurine şi 30 000 de capete de ovine, mai sunt doar 14 000, respectiv 9 000.

Folosind metafora şi cuvântul cald, am dorit să sensibilizez fibra naturală a existenţei noastre, pentru că suntem mari ca senatori, dar mici în comparaţie cu muntele.

Prin regula comparaţiei, ne vedem importanţi şi responsabili pentru viaţa muntelui şi să recunoaştem că niciunul dintre noi, nici alţii şi nici toţi de aici şi din afară nu am făcut tot ce puteam face pentru cel mai umanizat munte din Europa – Carpaţii României.

Suntem cu toţii trecători ca politicieni, ca oameni. În munte, apusul este tot atât de valoros ca şi răsăritul. Prezentarea mea apune. Sper să răsară preocuparea sporită a tuturor celor de aici şi de oriunde pentru muntele României.

Prin om, cerul a coborât pe pământ, prin munte, pământul a urcat la cer.

Salut Ziua Internaţională a Muntelui cu respectul pe care vi-l port tuturor şi cu îndemnul de a face ce trebuie în politică, indiferent în ce zonă activăm. Măcar aici să avem interesul unit privind acelaşi pisc strălucit de soare.

La mulţi ani lângă şi cu muntele la un loc!

Mulţumesc, domnule preşedinte.