Ce bine-mi era singur
Pe-o pluta pe nesfarsita marea,
Dar din preaplina pace
Rasari de-odat' un rechin
Ce dadu sa muste
Din mine, din pluta-mi.
Ce ferice pe mine,
Rechinul muscat-a si din plictisu-mi.
Seara de seara-l-asteptam
Puterile sa ne masuram:
el tot mai demonic, cu ochi himerici
eu tot mai ostenit, tot mai cufundat
in lupta-mi.
Fanatismul unei asemenea-nclestari
Deschisu-mi-a cerul, in sfarsit
Sa pot s-admir stelele-n
Neantul lor.
Odat' insa de pluta-mi s-apropie
un om, pe-apa-si avea umblatul si
Vorbea pe-nteles dar eu nu-l puteam
Pricepe:
"Ca stelele ce-ti admiri si tu
Poti fi, cata numai l-asfintit
in falcile rechinului sa te pravali"
S-atunci am inteles ca daca vreau
Stelele sa-am,
Alta cale nu-i decat
Pe-ai rechinului ochi sa joc
Din dinti-i coroana sa-mi fac si
Fantasmelor spatele sa-ntorc.
Spoiler for Incercare 2:
"Infofolit pana la cer in cinism
Un taifun de foc, risipitor
Ca prima ploaie de octombrie
Rosu cer de stele inutil
Ca un simbol in suprarealism
Fost-ai campia dintre-un abis si-o-naltime
O ora in ochiul unui uragan orb
S-acum unde esti prin nicaieri
Eu intr-o pivnita
Organizandu-mi, reorganizandu-mi
Taisurile amintirilor de ieri"
O metafora-nchisa intr-un cuvant,
Dupa gratii de sensuri, se stingea
de tristete si de dor,
Ca nimeni n-o-ntelege
Si-si ura cu toata fiinta clipa-n
Care din gand s-a nascut
"Ce-ai avut tu, Doamne, de m-ai
gandit si mi-ai dat straie prea lucitoare
de nimeni-n lumne sa nu ma poata privi?"
Tanjea ea spr-a fi-nteleasa
Soarta unui cuvant calic s-o aiba
Ca oricne s-o priceapa.
Dar odat' privind in juru-i in cuvantu-i,
Taifun de stele-i fura ochii
S-atunci vazu ea ca n-are-a face
ca-ntre 4 pereti traiesti
cand intr-un univers existi.
Spoiler:
Scris, scris, scris,
E doar nevoia de-a simti
Timpul pe care-l pierzi
Continuu-n mrejele fiintei,
privindu-l ochi cascati cum nu el,
ci tu prin el planezi
Scris, scris, scris,
E traseul unui gand dinspre-un
magnific hau spre-o stea ce-n veci
n-o s-o atinga.
Dintr-o himerica pisica-ntr-un
Vultur, liber ca un diavol in
dorinta-i de a fi:
-Hai sa fim o mare, hai sa fim o
stea
zbiara el
Doar sa fim, sa fim, Doamne,
Hai sa fim!
D-auzi tu asta chemare,
ascultare sa nu-i dai
C-altfel ai sa vezi cum or
piere-n frontul alb
batalioane de ganduri.
Cazute-or fi sub gloante-albastre
unduitoare ce-amintesc de-nfinitul
ce-au lasat
spre-a-si lasa cenusa pe hartie
Scris, scris, scrisul,
Un martiriu inutil si gol.
Spoiler:
Cine, cum, cand, ce,
Infernul lui Dante pe
Cel mai inalt munte, de
Unde-o sa vezi c-adevaratul
Iuda-n e-n tine. In negura
noptii astepti un fulger,
Ceva trebuie sa arda,
Bricheta nu-i de-ajuns.
Cine, cu-o svastica pe brat
Luminat-a batranul continent
cu vapaile-a 50 de milioane
de fantome
Si-acum in fata-ti sta?
Cum sa scapi de-atatea intrebari,
camp de trandafiri cu sangerii spini
si negre petale, sfredelindu-ti
carnea intr-un dans demonic,
asteptand ploaia ce-o sa te
prefaca-n pamantul pe care-l marsaluiesti
acum.
Cand va-nceta Chronos
Dusmanul cel mai crancen sa ne fie?
Si corabii n-o mai macina-n timp ce
ingrozitii marinari privesc neputinciosi
cum trece timpul.
Intr-o zi intr-un parc cand
te crezi regele lumii si ti-e sufletul
Soare, cea mai lunga noapte s-o asterne
Chronos cu luciferice priviri e-o
supernova, tu un biet chibrit
intr-un taifun.
Ce rost au toate astea?
In cel mai groaznic razboi vreau sa
ma pierd, Chronos ochii sa-i pierda,
Iar celalalt intr-o ploaie de stele
demonii sa-si scalde.
Uitati fugerul pomenit,
eu voi fi cea mai mare furtuna
Pe care omul a vazut-o
Pamantu-n lung si marea-n larg
pustiind cum cele-ntrebari
pustiitu-m-au ca Iuda?
Cel mai monstruos razboi pierdut
dinainte sa-nceapa fi-va!
Spoiler:
Intr-o neagra zi, leul pe munte
fu izgonit, toti voind a lumina
dar nimeni a arde.
Privind in vale ochii-i plang,
acolo jos e-adormirea unei lumi
si leul de durere se sfarseste
Pe-un pom mania-s azvarle:
"In ce zodie lenesa se-ngroapa
Oamenii?
In ce zeu mincinos vor a se ascunde?"
Zile-n sir copacul patimi pe
disperarea leului pana
Cazut-a bietul rege istovit
sub mistuitoarele raze ale
unui soare negru.
Pan' ce-o stranie voce din somn
de moarte-l trase
- Liber ai fi tu, dar te mistui
in neant, iar de cand poti sa vezi
Ascultat-ai uitat. Tu privesti acuma
cu manie doar Soarele ce-adoarme
fosta-mparatie, dar n-asculti ca-n
Ale lui vapai se scrie viata
Si n-auzi tu glasul furtunii ce
v-a sa vie.
Atunci leul ochii-nchisi spre
Valea topita-si atinti si-asculta
Cum in orizont batalioane de nori
marsaluiesc
Si cum un groaznic fulger isi
anunta caderea
Si cum un monstruos potop
Rage-nsetat de pravalire
Dar copacul din nou, din linistea-i
Scufundata-n uitate timpuri:
- Sa mori e vremea caci
Marul l-ai muscat, praf vei fi!
Si-atunci pe leu un fulger il risipi,
ferice de el!
Spoiler:
O pisica, doua pisici, trei pisici,
Cred ca tampesc,
Intr-o padure de-ntrebari sunt
Fara GPS, nu stiti unde-i un raspuns?
Inaintand prin trandafiri cu spini
anemici greu de ignorat ca o reclama proasta
Plictisit sa-i evit, calc pe urmele
mizeriei,
Unde-o fi iesirea? Dar, de fapt,
Unde-a fost intrarea?
Calc pe-un sarpe pe care scrie Indoiala,
se transforma-ntr-un zeu ce-si zice
Disperare.
Imi inghite umbra-mi care cad
urmarind lenes apusul de pe-o stanca.
Desenez autografe pe fantomele
unor copaci,
A, chiar, tu unde esti?
Ascuns in spatele unui pluton de executie
crezi ca esti curajos,
Ornamentat ofensator ca o florarie
zici ca nu-ncapi intr-o uniforma
stai jos, esti doar o forma.
Singura ta opinie e arestata
undeva intre lume si tine
Si zici ca nimeni nu te place,
uita-te la tine!
Sarcasm, un nou rege-n oras,
un antimagentism pentru
plictisitori
Ce n-au altceva mai bun de facut
decat sa fie o turma, scriind
scrisori ce n-o s-ajunga mai mult
de-o urma.
In intunericul asta ar trebui
platita factura la curent,
Mai bine lasa... cine stie
ce-o fi in el?
Dupa indelungi ezitari, m-am decis sa mai (incerc sa) scriu cate ceva, rezultatul:
Spoiler:
"Izbeste ploaia-n ochii tai
SI tu taci...
Se zbate marea-n parul tau
Si tu taci...
Sfasie taifunul buzele tale
Si tu te intorci...
Se frange Soarele-n trupul tau
Si tu taci...
Se prabuseste viata-n gandurile tale
Si tu pleci..."
Spoiler:
Timpul marsaluieste-asurzitor,
cu ochi albastri de ocean,
inecand in ei
secundele risipite in noi
Pe mare zboara
indoielnic, cu aripi de nisip,
un corb.
Dar ce cauta el aici?
Sa-l fi parasit
Moartea lui?
Incepe sa ploua agale,
Soarele-amutit demult...
Picuri nemilosi sfasie bietul corb
Dar el nu dispera, ba
chiar se bucura:
stie ca asa-si va regasi
Moartea lui.
Spoiler:
Cu ochii plecati spre cer, Christ
simtea adanc sarutul
spinilor ce-altadat' roze pazeau
si-acum ii pazesc lui
omenescul.
Cu ochi rugatori, Christ
isi izbea chinul
de cerul ce-acum de el
parea strain.
Un sarpe ii dadea tarcoale:
Paradisul tau e-mpietrit acum
caci numai tu-l infloreai,
dar esti om acum
si tot ce mai e al tau
E infernul si spinii si piroanele si varful sulitei si
nu prea mai ai...
L-acest gand veninos, Christ
ridica, sfarsit, ochii
goi si obositi si inghetati de-atata sange.
Ganduri sute se cascau in minte.
dar se-mpleticeau, se infricosau si se-napoiau
in neantul din care s-au nascut.
Departe erau de Christ toate
si pamantul si apusurile si
noptile si stelele
si paradisul si infernul...
Le-a pierdut Christ in
chiar momentul in care toate
ii erau
si cele mai dragi si
comple ale sale.
Totusi, timpul trece...