Primul joc pe care l-am jucat a fost Grand Theft Auto: Vice City, dar nu despre el voi scrie acum. Deşi a reprezentat pentru mine „poarta” spre lumea incitantă a jocurilor, nu il consider cel dintâi care chiar m-a pasionat. Da, mi-a placut şi el foarte mult dar nu într-atât de mult. Pur şi simplu, dorinţele pe care le aveam la vârsta aceea (asta se întâmpla cam prin 2007, când aveam 7 ani) erau mai presus de orice cursă nebună cu maşina printr-o mulţime de oameni sau de orice misiune cu împuşcături şi lupte între clanuri.
Nu, mi-am descoperit febleţea abia prin 2011. Imediat ce l-am deschis am ştiut că e exact ceea ce căutam. Avea tot ce îmi puteam dori de la o viaţă virtuală; inedit şi, din păcate, cu un stil prea puţin abordat chiar şi în zilele noastre. Cred că v-am ţinut destul în suspans, aşadar jocul în cauză e:... GUN, creaţia western a celor de la Neversoft în cloaborare cu Activision! De asemenea, a fost şi prima mea aventură terminată de la cap la coadă. M-am distrat aşa tare jucând-ul, că nici n-am realizat când a venit sfârşitul şi încă îmi aminesc cu drag de el. Să fiu sinceră, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult au fost caii, mai ales pentru că erau nişte vieţuitoare noi pentru mine. Nu mai întâlnisem vreun joc unde să pot conduce altceva decât maşini sau măcar să văd alte creaturi mişcătoare în afara oamenilor. Hm, poate că am început să îi calc şi să-i împuşc tocmai pentru că totul devenise prea anost (ţin să menţionez că am jucat GTA: VC o perioadă de 3-4 ani, timp în care calculatorul mi se defectase de 5 ori şi pierdusem de fiecare dată salvările)... Chiar şi antagoniştii, respectiv celelalte personaje, mi-au plăcut enorm. Toţi aveau rolul lor şi îl executau la perfecţie. Misiunile făceau firul narativ să curgă firesc şi, mai ales, erau permanent diverse şi n-aveai nici o şansă să te plictiseşti. După ce terminasem povestea, îmi mai rămăseseră doar misiunile de la fermă în care trebuia să îndeplinesc sarcini gospodăreşti cum ar fi să strâng vitele de pe câmp, să le păzesc, să le aduc acasă, să le bag în ţarc. Absolut toate acţiunile şi caracterele m-au făcut să simt că traiesc cu adevărat şi încă mai am speranţa că, într-o zi, i se va face un remaster.