[Review] Anna's Quest

Recenzii sau articole care abordează un anumit subiect legat de games/media/hardware/lifestyle, scrise de către userii forumului.
Post Reply
User avatar
Azad
Adventurer Extraordinaire
Posts: 1264
Joined: 8 Mar 2014, 20:53

[Review] Anna's Quest

Post by Azad »

Image

Experiența mea cu jocurile Daedalic este una dulce-amară. Multe dintre jocurile lor mi-au stârnit curiozitatea și m-au adus până în punctul de a le considera clasice doar ca să fiu, într-un final, dezamăgit. După finalul brusc și enervant al lui Chains of Satinav și unele decizii din al treilea Deponia, așteptările mele de la un alt joc Daedalic erau destul de mici. Astfel, am intrat în Anna’s Quest fără prea mari speranțe, pregătindu-mă pentru o inevitabilă dezamăgire. Mă bucur să spun că m-am înșelat.

Jocul te pune în pielea Annei, o fată de doar câțiva ani, nevoită să abandoneze siguranța căminului pentru a pleca în căutarea unui leac necesar bunicului ei. Acesta suferă de o boală gravă cauzată de blestemul vrăjitoarei malefice Winfriede. Scopul maledicției este de a o determina pe Anna să iasă din casă în căutarea unui leac și să cadă astfel în ghearele vrăjitoarei. Conflictul dintre cele două este elementul central al poveștii. Winfriede încearcă, în repetate rânduri, să o captureze pe Anna. La început o prinde pentru a se folosi de puterile ei latente de telekinezie, dar Anna va reuși să scape. Mai târziu, Winfriede încearcă doar să o elimine, abilitățile descătușate ale Annei fiind un pericol pentru planurile ei de stăpânire a regatului.

Image

Istorisirea începe cu o carte de povești și vocea unei naratoare, peste filele goale ale cărții așternându-se desene din care ia naștere lumea jocului. Acțiunea se petrece într-un regat de basm unde creaturile fantastice și magia sunt la ordinea zilei. Imaginarul ținutului este subliniat și de felul în care arhitectura medievală se îmbină cu unele elemente de tehnică modernă, cum ar fi, de exemplu, orașul Wunderhorn, în care antenele-satelit se îmbină natural cu construcțiile în stil gotic. Alt exemplu ar fi închisoarea cenușie din infern, aceasta fiind deosebită prin aspectul de fortăreață, în care sobrietatea dată de statuile închinate diavolului este contra-balansată de umorul subtil al birocrației ridicole moderne.

În această lume putem întâlni dragoni, goblini sau fantome, fiecare cu nevoile lor și puterile lor, care vor ajuta povestea să progreseze. Locațiile, deși viu colorate, respiră un aer de melancolie, ce răzbate din țelurile neîmplinite ale personajelor sau traumele pe care le-au suferit în trecut. O fantomă își poate regreta iubirea pierdută, un goblin temnicer nu este mulțumit de postul său în ierharhia închisorii, iar exemplele pot continua. Dintre aceștia, fantomele mi s-au părut cele mai interesante. Sunt entități care nu-și pot găsi pacea, apărute în urma suferinței și a crimelor cauzate de Winfriede, iar împăcarea lor cade pe umerii Annei. De exemplu, la începutul jocului, Anna trebuie să reunească doi iubiți deveniți fantome pentru a le reda liniștea. Odată regăsiți, aceștia o vor ajuta pe Anna să evadeze din casa lui Winfriede în care fusese închisă în prolog.

Image

Anna este o fată dornică să ofere ajutor celor care au nevoie, inclusiv unor personaje care se vor dovedi malefice. Nevoită să treacă peste provocări diverse, de la evadarea din închisoare la salvarea reginei regatului, Anna își păstreză mereu bunătatea și încrederea în oameni. Pe parcusul aventurii ea va întâlni diverși tovarăși de drum. Aceștia acționează după mecanica clasică a jocurilor adventure în care trebuie sa îi ajuți ca să poți avansa, dar personalitățile lor sunt bine conturate și devin personaje adevărate, nu doar simpli pixeli care să te dirijeze în joc. De exemplu, alături de tine vor fi ursul Ben, un ursuleț de pluș înăuntrul căruia se află sufletul unui băiețel, închis acolo de Winfriede, precum și vulpea șireată Reynard. Doar că ei se poartă oarecum diferit față de cum ne-am aștepta. În ciuda înfățișării de urs a lui Ben, acestuia îi lipsește curajul, iar Reynard se folosește de viclenie pentru a o ajuta pe Anna, fiind un prieten loial, deși vulpile sunt considerate în poveștile clasice că își urmăresc propriile interese.

Nici Winfriede nu este un villain unidimensional, ci ascunde o poveste tragică pe care o vei afla pe măsură ce avansezi în poveste. Vei realiza astfel că istoria ei este conturată de o permanentă luptă împotriva sorții inevitabile, precum și de suferință și decădere.

Grafica din Anna’s Quest este una minimalistă, spre deosebire de celalte jocuri Daedalic, încărcate de detalii. Stilul evocă naivitatea și inocența tipice copilăriei, aducându-mi aminte de Over the Garden Wall*, un frumos serial animat despre maturizare.

Jocul reimaginează basme germanice și nordice peste care aruncă culori moderne, jucătorul întâlnind astfel referințe la povestea Cenușăresei sau la mitul germanic al „Doamnelor Albe”, Weiße Frauen. Acestea din urmă sunt spirite protectoare ale unor comori și pot să apară în feluri diferite. În Anna’s Quest sunt femei înecate în lacul Wunderhorn care păzesc un obiect necesar pentru leacul bunicului. Doar sunetul de vioară le poate calma, ceea ce adaugă poezie jocului și duce la puzzle-ul meu preferat din joc. Cum Anna nu știe să cânte la vioară, ea trebuie să „împrumute” una fermecată dintr-un anticariat. Pentru a rezolva acest puzzle va trebui să găsești o modalitate de a lua acea vioară fără ca anticarul să-și dea seama, intrând astfel într-un șir de puzzle-uri pe care vă las să le descoperiți singuri.

Din punct de vedere al mecanicilor de joc, puzzle-urile sunt mai ușoare față de alte jocuri Daedalic, iar sistemul de telekinezie se integrează natural în gameplay. Există diferite momente în care Anna trebuie să schimbe forma unui obiect sau să rupă o încuietoare, iar telekinezia vine în ajutor. Totul este foarte bine șlefuit, de la interfață la animațiile personajelor. Trecerea în inventar se face foarte fin, dintr-un simplu click sau scroll de mouse, existând și opțiunea de a afișa lucrurile de interes prin simpla apăsare a tastei space.

Jocul strălucește și pe partea sonoră, nu doar grafică, atât voice acting-ul cât și muzica reușesc să atragă jucătorul într-un univers magic, chiar dacă calitatea mai variază. De exemplu, dialogurile vorbite devin uneori puțin cam sâcâitoare din cauza unor replici forțat juvenile, însă, pe de altă parte, am petrecut mult timp ascultând melodia îndurerată, dar plină de speranță, din casa bunicului.

Astfel, pe parcursul jocului, se derulează o poveste tragică despre mândrie și pierdere, în cazul vrăjitoarei, și bunătate necondiționată în cazul fetiței. Anna’s Quest a devenit jocul meu preferat de la Daedalic prin personajele superb scrise, inovația de gameplay adusă de telekinezie și scriitura captivantă. Îl recomand nu doar împătimiților genului adventure, ci și oricărui pasionat de jocuri care vrea o poveste umană, emoționantă.

*mulțumesc Fular :* l-am văzut după ce ai postat intro-ul pe forum, în 2014 :)

Pros

- povestea frumos legată
- personajele bine conturate
- atmosfera

Cons

- dialogurile pot deveni iritante uneori

Alternativă
Deși m-am luat de el pentru finalul prost, The Dark Eye: Chains of Satinav reprezintă o alternativă într-o lume ceva mai serioasă, cu o mitologie bine pusă la punct. La rândul său o poveste tragică, CoS este un adventure frumos și plin de poezie. Neapărat de jucat împreună cu sequel-ul său, Memoria.

More pics:
Spoiler:
Image
Image
Image
Spoiler for prima versiune:
Image

Experiența mea cu jocurile Daedalic este una dulce amară. Multe dintre jocurile lor mi-au stârnit curiozitatea și m-au adus până în punctul de a le considera clasice doar ca să fiu dezamăgit, în cele din urmă, fie de un final prost gândit, fie de o decizie de a duce poveste într-o direcție cu care nu am fost de acord. Recunosc că am intrat în Anna’s Quest fără prea mari speranțe, așteptându-mă la o inevitabilă dezamăgire. Mă bucur să spun că m-am înșelat.

Image

Jocul te pune în pielea lui Anna, o fată de doar câțiva ani nevoită să abandoneze siguranța căminului pentru a pleca în căutarea unui leac necesar bunicului ei, acesta suferind de o boală gravă cauzată de blestemul unei vrăjitoare malefice. Povestea le pune în conflict pe Anna și pe această vrăjitoare, Winfriede, ea dorind să se folosească de puterile latente de telekinezie ale Annei în atingerea scopurilor sale vrăjitorești. Pe parcusul aventurii Anna va întâlni diverși tovarăși de drum, unii de încredere, alții mai puțin, pe care îi va ajuta și o vor putea ajuta, la rândul lor, în diferite feluri, lucru probabil inspirat din poveștile de folcor balcanic, unde eroul istorisirii întâlnește întotdeauna personaje dornice să întoarcă binele oferit.

Grafica din Anna’s Quest este una minimală, spre deosebire de celalte jocuri Daedalic, încărcate de detalii, ceea ce dă naștere unei părți estetice simple, aproape naivă și copilăroasă în anumite părți, combinând creaturi fantastice, cetăți medievale și sate de poveste cu elemente de tehnologie contemporană precum antene satelit sau chiar mașinării parcă scoase din science fiction. De fapt aș putea spune că acest lucru face parte din incercarea tematică a jocului de a pune în conflict știința și magia. Într-o lume dominată de magie sunt foarte puțini cei care aleg calea științei, aceasta din urmă fiind ceva de neînțeles pentru majoritatea oamenilor. Contribuind la realizarea esteticii, jocul reimaginează basme germanice și nordice peste care aruncă culori moderne, întâlnind astfel referințe la povestea Cenușăresei sau la mitul germanic al „Doamnelor Albe”, Weiße Frauen. Dacă tot am menționat paleta de culori, cromatica jocului este una variată, contribuind la atmosfera fiecarui loc. De la culorile șterse din Infern la bogăția organică din palat, totul se potrivește armonios.

Image

Dar strălucește și pe partea sonoră, nu doar grafică, atât voice acting-ul cât și muzica atrăgând jucătorul într-o lume melancolică unde există tristețe, deși acest lucru se opune, poate, așteptărilor pe care le avem de la o lume de basm. Voice acting-ul are unele momente în care devine puțin sâcâitor, fapt datorat unor linii de dialog puțin prea juvenile într-un mod forțat. În schimb am petrecut mult timp doar ascultând melodia plină de durere din casa bunicului, dându-mi o stranie senzație de melancolie îmbinată cu speranță.

Din punct de vedere mecanic puzzle-urile sunt mai ușoare și mai logice față de alte jocuri Daedalic iar mecanica telekineziei intră natural în gameplay. Totul este foarte bine șlefuit, de la interfață la animațiile personajelor. Trecerea în inventar se face foarte fin, dintr-un simplu click sau scroll de mouse, existând și opțiunea de a afișa lucrurile de interes prin simpla apăsare a tastei space.

O poveste tragică despre maturizare, mândrie și pierdere, Anna’s Quest a devenit jocul meu preferat de la Daedalic. Creat cu multă pasiune, reușește să muleze în personajele sale filozofia nihilistă a celor de la Daedalic și să reușească acest lucru, finalul fiind unul mai apropiat de realitate decât de mit. Îmbinând comentariul social cu naivitatea copilărească, recomand Anna’s Quest nu doar împătimiților genului adventure, ci oricărui pasionat de jocuri care vrea o poveste umană, emoționantă.

More pics:
Spoiler:
Image
Image
Image
User avatar
Cristan
Dremora Lord
Posts: 3696
Joined: 2 Mar 2014, 16:16
Contact:

Re: [Review] Anna's Quest

Post by Cristan »

Am apucat să-ți răspund pe PM mai detaliat. Pe scurt, îmi place articolul, ziceam că mi-ar fi plăcut să citesc mai multe detalii pe ici-colo, unele idei ar merita dezvoltate.
Done
Out into the foggy street. Turn your collar up.
User avatar
Mahdi
Necromancer
Posts: 6087
Joined: 2 Mar 2014, 16:23
Contact:

Re: [Review] Anna's Quest

Post by Mahdi »

Din punctul meu de vedere se poate pune și în forma asta pe site. În același timp, sunt de acord cu Cristan că merită dezvoltat mai mult. Mai ales că spui că a devenit jocul tău preferat de la Daedalic. :)

Mai jos ai câteva observații și sugestii pe care sper să nu mi le iei în nume de rău.
Spoiler:
Deși vorbeam despre dezvoltarea recenziei, cred că poate fi și simplificată pe ici-colo:
- În primul rând referitor la lungimea anumitor fraze - o problemă cu care mă confrunt și eu adeseori. Da, este o înclinație naturală să exprimi cât mai multe într-o frază, însă ceea ce vine firesc și fluid celui care scrie nu este la fel și pentru cel care citește. :)
- Ai de exemplu fraza „Grafica din Anna’s Quest este una minimală, spre deosebire de celalte jocuri Daedalic, încărcate de detalii, ceea ce dă naștere unei părți estetice simple, aproape naivă și copilăroasă în anumite părți, combinând creaturi fantastice, cetăți medievale și sate de poveste cu elemente de tehnologie contemporană precum antene satelit sau chiar mașinării parcă scoase din science fiction.”
- Ai aici două idei relativ diferite - stilul grafic minimalist al jocului și decorurile fantastice pe care le va parcurge jucătorul. Ar avea mai mult sens să spargi fraza în mai multe propoziții, ținând ideile separate. De exemplu: „Grafica din Anna’s Quest este una minimală [sau minimalistă ar fi mai corect?], spre deosebire de cea din celelalte jocuri Daedalic, care sunt mult mai bogate în detalii. Stilul creează impresia de naiv sau copilăros, aducându-mi aminte pe alocuri de [desenul tău animat preferat, sau cu ce îl poți compara]. Tematica jocului pune în conflict magia și știința, lucru reflectat și în decorurile pe care le vizitează protagonista: cetăți medievale populate de creaturi fantastice, sate de poveste racordate la tehnologia modernă cu antene satelit sau chiar mașinării science fiction. Stilul copilăros, de desen animat, face această alăturare să funcționeze foarte bine.” Evident, se mai poate îmbunătăți, dar prinzi ideea.
- Obișnuiește-te să tai formulările și cuvintele care nu spun de fapt nimic. De exemplu „Contribuind la realizarea esteticii, jocul reimaginează basme germanice și nordice peste care aruncă culori moderne, întâlnind astfel referințe la povestea Cenușăresei sau la mitul germanic al „Doamnelor Albe”, Weiße Frauen.” Acel „contribuind la realizarea esteticii” sună bine, dar nu spune de fapt nimic. Dacă rescrii fraza în felul ăsta „Jocul reimaginează basme germanice și nordice peste care aruncă culori moderne, întâlnindu-se astfel referințe la povestea Cenușăresei sau la mitul germanic al „Doamnelor Albe”, Weiße Frauen.” - nu se pierde nimic, nu-i așa?

Și câteva idei privind dezvoltarea reviewului:
- Concluzionezi că a devenit adventure-ul tău de la Daedalic. Ai putea să te raportezi la celelalte jocuri de la Daedalic - ce este așa diferit în Anna's Quest față de ele, sau cu care se aseamănă mai mult dintre ele? Dar cum se prezintă Anna's Quest față de alte adventure-uri clasice non-Daedalic? Ce aduce nou la rețeta genului adventure?
- Menționezi telekinezia de vreo două ori, dar ca cititor al articolului nu mi-am dat seama în ce constă această mecanică. Se poate dezvolta mai mult pe subiectul ăsta.
- Poți descrie mai în detaliu universul în care se desfășoară acțiunea, făcând referire la melancolia care predomină (în contrast cu așteptările induse de stilul viu colorat, etc.).
- Faci un namedrop cu acele „Weiße Frauen”, dar poți elabora puțin - probabil 90% dintre cititori nu știu ce-i aia (eu nu știu fără un google în prealabil).
De asemenea, nu știu dacă ai observat, dar pe site avem posibilitatea de adăuga casetă tehnică, cu notă și pros/cons, ca în revistă. Vezi finalul articolului lui MG de la Rome 2. Dacă dorești, poți scrie una și pentru Anna's Quest. Dar e la latitudinea fiecăruia dacă vrea să aibă notă la sfârșitul articolului, nu e obligatoriu.
REMEMBER CITADEL
User avatar
Azad
Adventurer Extraordinaire
Posts: 1264
Joined: 8 Mar 2014, 20:53

Re: [Review] Anna's Quest

Post by Azad »

Mahdi wrote: 19 Aug 2018, 21:06 sper să nu mi le iei în nume de rău.
Deloc :) Apreciez mult feedback-ul de orice fel si chiar ma simt putin jenat ca cineva si-ar lua din timp ca sa ma ajute sa ma imbunatatesc. Deci si daca ai fi spus ca e un text groaznic si merita aruncat nu as fi putut lua asta in nume de rau :D

Sunt de acord cu ce ati spus tu si Cristan. O sa mai lucrez la ce am scris si voi reveni cu o varianta mai retusata. Iar acum ma simt super embarrassed pentru "minimala" :lol: Cateodata mai e bun si un dictionar, se pare.

Legat de casuta tehnica, why not? I'll do it as well, no probs.

Multumesc mult pentru sfaturi si ajutor! Fara ele nu as putea deveni mai bun in ale scrisului, deci chiar apreciez.
User avatar
Azad
Adventurer Extraordinaire
Posts: 1264
Joined: 8 Mar 2014, 20:53

Re: [Review] Anna's Quest

Post by Azad »

Și o variantă refăcută:
Spoiler for v2:
Experiența mea cu jocurile Daedalic este una dulce amară. Multe dintre jocurile lor mi-au stârnit curiozitatea și m-au adus până în punctul de a le considera clasice doar ca să fiu dezamăgit, în cele din urmă. De la finalul brusc și enervant al lui Chains of Satinav la unele decizii din al treilea Deponia, așteptările mele de la un alt joc Daedalic erau destul de mici. Astfel am intrat în Anna’s Quest fără prea mari speranțe, pregătindu-mă pentru o inevitabilă dezamăgire. Mă bucur să spun că m-am înșelat.

Jocul te pune în pielea lui Anna, o fată de doar câțiva ani nevoită să abandoneze siguranța căminului pentru a pleca în căutarea unui leac necesar bunicului ei. Acesta suferă de o boală gravă cauzată de blestemul vrăjitoarei Winfriede, pentru a o răpi pe Anna. Povestea le va pune în conflict pe cele două pe durata sa iar scopul lui Winfriede va fi de a utiliza puterile latente de telekinezie ale Annei pentru atingerea ambițiilor personale de a deveni regină.

Istorisirea începe cu o carte de povești și o naratoare, peste filele goale ale cărții așternându-se desene din care va lua naștere lumea jocului. Acțiunea se petrece într-un regat fantastic unde creaturile și magia sunt la ordinea zilei. În această lume putem întâlni dragoni, goblini sau fantome, fiecare cu nevoile lor și abilitățile lor necesare progresului. Dintre aceștia fantomele mi s-au părut cele mai interesante. Sunt entități neliniștite, apărute în urma suferinței și a crimelor cauzate de Winfriede iar împăcarea lor va cădea pe umerii Annei. La dezvoltarea lumii contribuie și locurile pe care le vom vizita, precum orașul Wunderhorn, unde elemente de tehnică modernă se îmbină cu arhitectura gotică sau închisoarea cenușie din Infern. Pregnant în joc este un iz de melancolie care va contrasta cu paleta de culori vii, organice. Acest substrat dureros apare din țelurile neîmplinite ale personajelor, traume sau doar regrete. O fantomă își poate jeli iubirea pierdută, un goblin temnicer nu este mulțumit de postul său în ierharhia închisorii iar enumerările pot continua.

Deși Anna părăsește casa bunicului în plină copilărie, ea se va maturiza, fiind nevoită să treacă peste provocări diverse, de la evadarea din casa vrăjitoarei la salvarea reginei regatului. Pe parcusul aventurii Anna va întâlni diverși tovarăși de drum, unii de încredere, alții mai puțin. Aceștia acționează după mecanica clasică a jocurilor adventure în care trebuie sa îi ajuți ca să poți avansa, dar personalitățile lor sunt bine conturate. De exemplu, alături de tine vor fi ursul Ben, un ursuleț de pluș înăuntrul căruia se află sufletul unui băiețel, închis acolo de Winfriede, precum și vulpea șireată Reynard. Doar că ei se poartă oarecum diferit față de cum ne-am aștepta. În ciuda înfățișării de urs a lui Ben, acestuia îi lipsește curajul iar Reynard se folosește de viclenie pentru a o ajuta pe Anna, fiind un prieten loial, deși vulpile sunt considerate în poveștile clasice că își urmăresc propriile interese.

Sunt de părere că personajul de la care Anna are cel mai mult de învățat este Winfriede, povestea acesteia din urmă fiind una tragică. Absolvenților Academiei de Magie li se citește destinul de către un bătrân călător, dar aceasta poate prevesti ceva mai bun dacă studenții îndeplinesc anumite fapte. O tânără arogantă și mândră, Winnie, a încercat să îmbuneze această fatalitate prin recuperarea unei comori foarte bine păzite. În cele din urmă a eșuat, pierzând și pe cineva foarte apropiat, iar bâtrânul a blestemat-o. Istoria ei este una de permanentă luptă împotriva sorții inevitabile, precum și de suferință și decădere. Deși închisă într-o cochilie de ură, răutatea lui Winfriede o umanizează pe Anna într-o măsură. Ea îi va ajuta pe toți cei oropsiți de vrăjitoare și le va aduce o mică lumină de speranță.


Grafica din Anna’s Quest este una minimalistă, spre deosebire de celalte jocuri Daedalic, încărcate de detalii. Stilul creează impresia de naiv și copilăros, aducându-mi aminte de Over the Garden Wall*, un frumos desen animat despre maturizare.

Jocul reimaginează basme germanice și nordice peste care aruncă culori moderne, întâlnind astfel referințe la povestea Cenușăresei sau la mitul germanic al „Doamnelor Albe”, Weiße Frauen. Acestea din urmă sunt spirite protectoare ale unor comori și pot apărea în feluri diferite. În Anna’s Quest apar ca femei înecate în lacul Wunderhorn și păzesc un obiect necesar Annei pentru leacul bunicului. Doar sunetul de vioară le poate calma, lucru care adaugă poezie jocului și duce la puzzle-ul meu preferat din joc. Pentru a le convinge pe “Doamne” să îți dea acel bun prețios trebuie să le cânți la un instrument cu corzi, doar că talentul muzical al Annei lasă de dorit. Astfel va trebui să furi o vioară magică dintr-un un anticariat, schimbând-o cu una normală. Pe cea simplă o vei obține doar după ce vei ajuta un grup de muzicanți ambulanți și astfel vei intra într-un nou șir de puzzle-uri.

Din punct de vedere mecanic puzzle-urile sunt mai ușoare și mai logice față de alte jocuri Daedalic iar mecanica telekineziei intră natural în gameplay. Există diferite momente în care Anna trebuie să schimbe forma unui obiect sau să rupă o încuietoare iar telekinezie vine în ajutor. Totul este foarte bine șlefuit, de la interfață la animațiile personajelor. Trecerea în inventar se face foarte fin, dintr-un simplu click sau scroll de mouse, existând și opțiunea de a afișa lucrurile de interes prin simpla apăsare a tastei space.


Jocul strălucește și pe partea sonoră, nu doar grafică, atât voice acting-ul cât și muzica atrăgând jucătorul în lumea sa magică. Voice acting-ul are unele momente în care devine puțin sâcâitor, fapt datorat unor linii de dialog puțin prea juvenile într-un mod forțat. În schimb am petrecut mult timp doar ascultând melodia plină de durere din casa bunicului, plină de speranță dar și o senzație de ceva iminent.

O poveste tragică despre mândrie, pierdere și sfârșitul copilăriei, Anna’s Quest a devenit jocul meu preferat de la Daedalic prin personajele superb scrise, inovația adusă de telekinezie și povestea captivantă. Recomand Anna’s Quest nu doar împătimiților genului adventure, ci oricărui pasionat de jocuri care vrea o poveste umană, emoționantă.

*mulțumesc Fular :* l-am văzut după ce ai postat intro-ul pe forum, în 2014 :)

Pros

- povestea frumos legată
- personajele bine conturate
- atmosfera

Cons

- dialogurile pot deveni iritante uneori

Alternativă
Deși m-am luat de el pentru finalul prost, The Dark Eye: Chains of Satinav reprezintă o alternativă într-o lume ceva mai serioasă, cu o mitologie bine pusă la punct. La rândul său o poveste tragică, CoS este un adventure frumos și plin de poezie. Neapărat de jucat împreună cu sequel-ul său, Memoria.
User avatar
Cristan
Dremora Lord
Posts: 3696
Joined: 2 Mar 2014, 16:16
Contact:

Re: [Review] Anna's Quest

Post by Cristan »

Nice, e o îmbunățire semnificativă, articolul e mult mai clar și mai ușor de parcurs față de înainte.

Câteva observații generale:
- n-ai mai zis nimic de conflictul dintre știință și magie pe care îl menționai în prima variantă; nu e important?
- mai lipsesc niște virgule pe ici-colo, cum ar fi înainte de "iar", dar nu numai
- atenție la felul în care combini modurile și timpurile verbale (viitor amestecat cu prezent amestecat cu gerunziu)
- spui că ți-a plăcut mult datorită personajului Annei, dar nu ai vorbit foarte mult despre ea. Ai zis ce face, dar nu ai zis mai nimic despre ea ca personaj, ce personalitate are, cum se schimbă pe parcursul jocului etc. Nici despre relația ei cu Winifrede nu ai vorbit foarte mult, deși înțeleg că e un aspect important al jocului.

Și alte câteva noduri în papură mai punctuale în spoiler:
Spoiler:
Ai zis la un moment dat că "Povestea le va pune în conflict pe cele două". Nu e clar în ce constă "conflictul", dincolo de blestemul de început. Un conflict presupune că sunt două părți implicate, cu interese opuse. E o înfruntare periodică pe parcursul jocului? Winfriede încearcă să o captureze în mai multe momente? Anna are nevoie de ceva de la Winfriede? Leacul e la ea? Sau doar faptul că încearcă să găsească medicamentul, în timp ce se ferește de uneltirile vrăjitoarei? Winfriede are de suferit în vreun fel de pe urma Annei, în afară de faptul că nu poate să-i folosească puterile?

Acesta suferă de o boală gravă cauzată de blestemul vrăjitoarei Winfriede, pentru a o răpi pe Anna.
Aici lipsește ceva, nu se leagă cele două părți ale frazei. Cum o ajută blestemul să o răpească pe Anna?

Povestea le va pune în conflict pe cele două pe durata sa iar scopul lui Winfriede va fi de a utiliza puterile latente de telekinezie ale Annei pentru atingerea ambițiilor personale de a deveni regină.
- (partea subliniată) de-a lungul/pe durata întregului joc
- poate o să vrei să reformulezi aici, dacă mai detaliezi "conflictul", cum ziceam la început

În această lume putem întâlni dragoni, goblini sau fantome, fiecare cu nevoile lor și abilitățile lor necesare progresului.
Progresului... în joc, presupun, nu progresul societății?

Sunt entități neliniștite, apărute în urma suferinței și a crimelor cauzate de Winfriede iar împăcarea lor va cădea pe umerii Annei.
- "Neliniștit" (de la "restless"?) și "împăcat" îmi sună cam artificial. Vezi dacă nu poți formula altfel, ceva cu "găsit pacea"?
- "va cădea pe umerii Annei" - adică progresul în joc e blocat de nevoile unui astfel de personaj? Sau Anna e responsabilă (cumva) de a ajuta toate fantomele?

Pregnant în joc este un iz de melancolie care va contrasta cu paleta de culori vii, organice.
- Merge și altceva decât "iz"? Poate transpare, sau se simte, sau "orașele, deși viu colorate, respiră un aer de melancolie"? :)
- "va contrasta" - păstrează același timp verbal

Acțiunea se petrece într-un regat fantastic unde creaturile și magia sunt la ordinea zilei. [...] (de aici până la sfâșitul paragrafului)
Ceva nu sună bine aici, în tot paragraful, dar nu pot să identific exact. Frazele parcă nu curg natural de la una la alta, nici nu înțeleg prea bine la ce te referi în unele locuri. Cred că ar merge restructurat și detaliat puțin mai mult, sau poate chiar o spargere în două paragrafe. Uite, am încercat în spoiler o altă ordine a frazelor:
Spoiler:
Istorisirea începe cu o carte de povești și o naratoare, peste filele goale ale cărții așternându-se desene din care va lua naștere lumea jocului. Acțiunea se petrece într-un regat fantastic unde creaturile și magia sunt la ordinea zilei. La dezvoltarea conturarea lumii contribuie și locurile pe care le vom vizita, precum orașul Wunderhorn, unde elemente de tehnică modernă (exemple...?) se îmbină cu arhitectura gotică, sau închisoarea cenușie din Infern (care ce are deosebit...?).

În această lume putem întâlni dragoni, goblini sau fantome, fiecare cu nevoile lor și abilitățile lor necesare progresului. Pregnant în joc este un iz de melancolie care va contrasta cu paleta de culori vii, organice. Acest substrat dureros apare din țelurile neîmplinite ale personajelor, traume sau doar regrete. O fantomă își poate jeli iubirea pierdută, un goblin temnicer nu este mulțumit de postul său în ierharhia închisorii iar enumerările pot continua. Dintre aceștia fantomele mi s-au părut cele mai interesante. Sunt entități neliniștite, apărute în urma suferinței și a crimelor cauzate de Winfriede iar împăcarea lor va cădea pe umerii Annei. (un exemplu mai detaliat de interacțiune sau de detaliere a unui personaj... ?)
Deși Anna părăsește casa bunicului în plină copilărie, ea se va maturiza, fiind nevoită să treacă peste provocări diverse,
E o maturizare fizică, adică pleacă la drum copil și când termini jocul e adolescentă? Sau e o maturizare psihologică, forțată, datorată provocărilor? Dacă da, atunci "în plină copilărie" te duce mai degrabă cu gândul la o perioadă a vieții, nu la o etapă psihologică.

Aceștia acționează după mecanica clasică a jocurilor adventure în care trebuie sa îi ajuți ca să poți avansa, dar personalitățile lor sunt bine conturate.
aici ar mai merge completat la sfârșit cu ceva de genul "... și devin niște personaje adevărate, nu doar niște borne mecanice care să te dirijeze în joc".
Sunt de părere că personajul de la care Anna are cel mai mult de învățat este Winfriede, povestea acesteia din urmă fiind una tragică. [...]
Partea care urmează e ceva spoiler sau afli de la început? Căci dacă e ceva ce afli pe parcurs, mai bine nu dai detalii și lași totul mai vag, gen "nici Winfriede nu e un villain unidimensional, ci ascunde o poveste tragică pe care o vei afla pe măsură ce avansezi în poveste. Vei realiza astfel că... [istoria ei este una de permanentă luptă împotriva sorții inevitabile, ... ]"

Sunt de părere că personajul de la care Anna are cel mai mult de învățat este Winfriede, [...] răutatea lui Winfriede o umanizează pe Anna într-o măsură.
Cum ziceam, nu ai vorbit foarte mult despre Anna. Ce a învățat de la W? Cum era Anna înainte și cum o schimbă contactul cu W? Ce înseamnă că o "umanizeaza"?

Stilul creează impresia de naiv și copilăros
N-ar suna mai bine ceva de genul "evocă naivitatea și inocența tipice copilăriei..."?

Jocul reimaginează basme germanice și nordice peste care aruncă culori moderne, întâlnind astfel referințe
Cine întâlnește, jocul sau jucătorul?

duce la puzzle-ul meu preferat din joc. Pentru a le convinge pe “Doamne” ...
Detaliile pe care le dai aici nu relevă de ce e puzzle-ul tău preferat. Doar pentru că trebuie să furi o vioară și cu te întâlnești cu un grup de muzicanți ambulanți? Poți explica într-un mod mai generic, fără să dai spoilere?

Voice acting-ul are unele momente în care devine puțin sâcâitor, fapt datorat unor linii de dialog puțin prea juvenile într-un mod forțat.
- Se repetă "voice acting", poți înlocui direct cu "vocile au momente" sau "dialogurile vorbite devin ... datorat unor replici..."
- "linii de dialog puțin prea juvenile într-un mod forțat" - ceva e în plus aici.

O poveste tragică despre mândrie, pierdere și sfârșitul copilăriei,
- Din câte înțeleg, partea cu mândria și pierderea se referă la vrăjitoare, și doar sfârșitul copilăriei la Anna, nu?
- Și partea cu "sfârșitul copilăriei" contribuie la tragismul poveștii?
- Povestea e tragică din cauza evenimentelor care se petrec în cursul jocului? Sau a celor care s-au petrecut înainte de începutul jocului și a stării lumii înainte să intervină Anna?
Done
Out into the foggy street. Turn your collar up.
User avatar
Azad
Adventurer Extraordinaire
Posts: 1264
Joined: 8 Mar 2014, 20:53

Re: [Review] Anna's Quest

Post by Azad »

Thank you!
- n-ai mai zis nimic de conflictul dintre știință și magie pe care îl menționai în prima variantă; nu e important?
Am vrut sa detaliez despre acel conflict dar am realizat ca exista riscul sa dau cateva spoilere. Nu foarte importante dar ar fi stricat putin placerea de a parcurge jocul.
Partea care urmează e ceva spoiler sau afli de la început?
Aici am stat si eu pe ganduri. I'll sort that out.

O sa corectez in functie de observatiile tale si o sa revin cu o varianta imbunatatita. Multumesc pentru rabdare :)
User avatar
Mahdi
Necromancer
Posts: 6087
Joined: 2 Mar 2014, 16:23
Contact:

Re: [Review] Anna's Quest

Post by Mahdi »

Clar arată mult mai bine noua variantă a articolului.

Dacă te pot ajuta cu un proofreading suplimentar, poți să îmi scrii pe pm.
REMEMBER CITADEL
User avatar
Azad
Adventurer Extraordinaire
Posts: 1264
Joined: 8 Mar 2014, 20:53

Re: [Review] Anna's Quest

Post by Azad »

Thank you! O sa va stresez pe tine si Cristan imediat ce mai corectez textul putin.
User avatar
Azad
Adventurer Extraordinaire
Posts: 1264
Joined: 8 Mar 2014, 20:53

Re: [Review] Anna's Quest

Post by Azad »

Latest version
Spoiler for v3:
Experiența mea cu jocurile Daedalic este una dulce amară. Multe dintre jocurile lor mi-au stârnit curiozitatea și m-au adus până în punctul de a le considera clasice doar ca să fiu dezamăgit, în cele din urmă. După finalul brusc și enervant al lui Chains of Satinav și unele decizii din al treilea Deponia, așteptările mele de la un alt joc Daedalic erau destul de mici. Astfel am intrat în Anna’s Quest fără prea mari speranțe, pregătindu-mă pentru o inevitabilă dezamăgire. Mă bucur să spun că m-am înșelat.

Jocul te pune în pielea Annei, o fată de doar câțiva ani, nevoită să abandoneze siguranța căminului pentru a pleca în căutarea unui leac necesar bunicului ei. Acesta suferă de o boală gravă cauzată de blestemul vrăjitoarei malefice Winfriede. Scopul maledicției este de a o determina pe Anna să iasă din casă în căutarea unui leac, și să cadă astfel în ghearele vrăjitoarei. Conflictul dintre cele două este elementul central al poveștii. Winnfriede încearcă, în repetate rânduri, să o captureze pe Anna. La început o prinde pentru a se folosi de puterile latente de telekinezie ale acesteia dar Anna va reuși să scape. Apoi Winnfriede încearcă doar să o elimine, abilitățile descătușate ale Annei fiind un pericol pentru planurile ei de stăpânire a regatului.

Istorisirea începe cu o carte de povești și vocea unei naratoare, peste filele goale ale cărții așternându-se desene din care ia naștere lumea jocului. Acțiunea se petrece într-un regat fantastic unde creaturile și magia sunt la ordinea zilei. În locurile pe care le vom vizita, precum orașul Wunderhorn, unele elemente de tehnică modernă, cum ar fi antene satelit, se îmbină cu arhitectura gotică. Alt exemplu ar fi închisoarea cenușie din infern, aceasta fiind deosebită prin aspectul de fortăreață, în care sobrietatea dată de statuile închinate diavolului este contra-balansată de umorul subtil al birocrației ridicole.

În această lume putem întâlni dragoni, goblini sau fantome, fiecare cu nevoile lor și puterile lor, care vor ajuta povestea să progreseze. Locațiile, deși viu colorate, respiră un aer de melancolie. Acesta răzbate din țelurile neîmplinite ale personajelor sau traumele pe care le-au suferit în trecut. O fantomă își poate regreta iubirea pierdută, un goblin temnicer nu este mulțumit de postul său în ierharhia închisorii iar enumerările pot continua. Dintre aceștia fantomele mi s-au părut cele mai interesante. Sunt entități care nu-și pot găsi pacea, apărute în urma suferinței și a crimelor cauzate de Winnfriede, iar împăcarea lor cade pe umerii lui Anna. De exemplu, la începutul jocului, Anna trebuie să reunească doi iubiți deveniți fantome pentru a le reda liniștea. Odată regăsiți, aceștia o vor ajuta pe Anna să evadeze din casa lui Winnfriede în care fusese închisă în prolog.

Anna este o fată dornică să ofere ajutor celor care au nevoie, inclusiv unor personaje care se vor dovedi malefice. Nevoită să treacă peste provocări diverse, de la evadarea din închisoare la salvarea reginei regatului, Anna își păstreză mereu bunătatea și încrederea în oameni. Pe parcusul aventurii ea va întâlni diverși tovarăși de drum. Aceștia acționează după mecanica clasică a jocurilor adventure în care trebuie sa îi ajuți ca să poți avansa, dar personalitățile lor sunt bine conturate și devin personaje adevărate, nu doar simpli pixeli care să te dirijeze în joc. De exemplu, alături de tine vor fi ursul Ben, un ursuleț de pluș înăuntrul căruia se află sufletul unui băiețel, închis acolo de Winfriede, precum și vulpea șireată Reynard. Doar că ei se poartă oarecum diferit față de cum ne-am aștepta. În ciuda înfățișării de urs a lui Ben, acestuia îi lipsește curajul iar Reynard se folosește de viclenie pentru a o ajuta pe Anna, fiind un prieten loial, deși vulpile sunt considerate în poveștile clasice că își urmăresc propriile interese.

Nici Winfriede nu este un villain unidimensional, ci ascunde o poveste tragică pe care o vei afla pe măsură ce avansezi în poveste. Vei realiza stfel că istoria ei este una de permanentă luptă împotriva sorții inevitabile, precum și de suferință și decădere.

Grafica din Anna’s Quest este una minimalistă, spre deosebire de celalte jocuri Daedalic, încărcate de detalii. Stilul evocă naivitatea și inocența tipice copilăriei, aducându-mi aminte de Over the Garden Wall, un frumos desen animat despre maturizare.

Jocul reimaginează basme germanice și nordice peste care aruncă culori moderne, jucătorul întâlnind astfel referințe la povestea Cenușăresei sau la mitul germanic al „Doamnelor Albe”, Weiße Frauen. Acestea din urmă sunt spirite protectoare ale unor comori și pot să apară în feluri diferite. În Anna’s Quest sunt femei înecate în lacul Wunderhorn care păzesc un obiect necesar pentru leacul bunicului. Doar sunetul de vioară le poate calma, ceea ce adaugă poezie jocului și duce la puzzle-ul meu preferat din joc. Cum Anna nu știe să cânte la vioară ea trebuie să ”împrumute” una fermecată dintr-un anticariat. Pentru a rezolva acest puzzle va trebui să găsești o modalitate de a lua acea vioara fără ca anticarul să-și dea seama.

Din punct de vedere mecanic puzzle-urile sunt mai ușoare față de alte jocuri Daedalic iar mecanica telekineziei se integrează natural în gameplay. Există diferite momente în care Anna trebuie să schimbe forma unui obiect sau să rupă o încuietoare iar telekinezia vine în ajutor. Totul este foarte bine șlefuit, de la interfață la animațiile personajelor. Trecerea în inventar se face foarte fin, dintr-un simplu click sau scroll de mouse, existând și opțiunea de a afișa lucrurile de interes prin simpla apăsare a tastei space.

Jocul strălucește și pe partea sonoră, nu doar grafică, atât voice acting-ul cât și muzica reușesc să atragă jucătorul într-un univers magic. Dialogurile vorbite devin puțin sâcâitoare, fapt datorat unor replici forțat juvenile. În schimb, am petrecut mult timp ascultând melodia îndurerată din casa bunicului, plină de speranță.

Astfel, pe parcursul jocului, se derulează o poveste tragică despre mândrie și pierdere, în cazul vrăjitoarei, și bunătate necondiționată în cazul Annei. Acesta a devenit jocul meu preferat de la Daedalic prin personajele superb scrise, inovația de gameplay adusă de telekinezie și scriitura captivantă. Recomand Anna’s Quest nu doar împătimiților genului adventure, ci oricărui pasionat de jocuri care vrea o poveste umană, emoționantă.
User avatar
Cristan
Dremora Lord
Posts: 3696
Joined: 2 Mar 2014, 16:16
Contact:

Re: [Review] Anna's Quest

Post by Cristan »

Am actualizat primul post cu ultima variantă.
Done
Out into the foggy street. Turn your collar up.
Post Reply

Return to “Articolele comunității”

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 4 guests