O sa incep eu, dar mai taras-grapis asa, pentru ca va mai trece putin timp de cand mi-a venit ideea si pana voi consulta arhiva. Pana una-alta, voiam sa zic ca ma gandeam zilele astea la notele pe care le-am dat eu in revista si la cum astazi probabil le-as modifica pe ici, pe colo, Dishonored poate ca merita doua-trei punctulete mai sus, The Walking Dead sa intre in panteonul "scor 90" etc. Nu spun ca mi-as schimba totalmente opiniile. Cred ca m-am achitat cat de cat bine de aspectul asta in raport cu propria mea scara de valori (am acasa un document cu toate jocurile vreodata terminate notate), nu am comis gafe majore (din nou, fata de propria-mi constiinta).
Dar nu e deloc usor sa acorzi note, iar astfel sa rezumi printr-o cifra de antologie o cantitate uneori sisifica de munca, scantei de geniu de la ora 4 dimineata si atatea sperante revarsate in linii de cod. Am putut sa-mi dau seama de asta pana si eu, in scurtul rastimp cat am acordat note. Heh, primele doua sau trei recenzii m-am temut oarecum s-o fac, asa ca incadram subtil jocurile la rubrica indie si fentam corvoada, pana a pus Kimo piciorul in prag. Revenind, e posibil ca uneori tonul extrem de critic sau entuziast din articol sa nu se reflecte in nota, pentru ca aceasta presupune un sistem mult mai rigid, in interiorul caruia trebuie sa cuantifici in valori matematice unele aspecte care eludeaza genul acesta de socoteala.
Sooo, ganditi-va si voi, mai rasfoiti colectia (o avem virtual) si poate scoatem cateva articole la tabla, sa vedem de ce nu ne-a placut de ele si cum vedem noi lucrurile de fapt. Evident, nu va incurajez inspre un simplu exercitiu de bashing (puteti face si asta la o adica, fara a avea nevoie de consimtamantul meu), ci spre unul de lejera critica si punere in discutie la modul relaxat a receptarii unor jocuri in media si publicul larg romanesc. As fi chiar foarte curios (la modul real) sa ma ia cineva de urechi si pe mine.
