Top Games 2010 - 2019
Posted: 9 Sep 2020, 15:01
Alright, bruvs, cam asta e momentan lista cu ce am selectat pentru deceniul din titlu. Am incercat sa aleg cele mai speciale jocuri aparute in perioada asta. Unele au revolutionat genuri, altele sunt unice, altele stralucesc la capitolul mecanica samd. In unele cazuri nu am ales sequel-ul considerate superioare deoarece, well, fara primul joc nu existau nici sequels. Singura exceptie e RDR 2, unde 2-ul e prea masiv ca sa nu il aleg. Evident, astept orice sugestii aveti. Legat de descrieri. Am luat multe descrieri din draft-ul best games of the decade, altele din ce am mai gasit pe forum. Tot ce nu e al meu e pus in quote, ca sa primiti notificare si sa va dati acordul. Evident, daca nu sunteti de acord sau daca aveti idei mai bune de descrieri, fire away. Unele jocuri sunt fara descriere, deci poate oricine sa adauge cate ceva. Cu textul introductiv despre deceniul acesta revin dupa ce imi termin workout-ul. Also, nu le-am pus in vreo ordine anume. Nu-mi plac chestiile foarte ordonate. Un pic de castroneala nu strica.
So, here they are:
• Amnesia: The Dark Descent (2010)
• Total War: Shogun 2 (2011)
• Portal 2 (2011)
• Dark Souls (2011)
• The Binding of Isaac (2011)
• Crusader Kings 2 (2012)
• Journey (2012)
• Telltale’s The Walking Dead (2012)
• FTL: Faster Than Light (2012)
• XCOM: Enemy Unknown (2012)
• Hotline Miami (2012)
• Primordia (2012)
• Brothers: A Tale of Two Sons (2013)
• Grand Theft Auto V (2013)
• Divinity: Original Sin (2014)
• The Witcher 3: Wild Hunt (2015)
• SOMA (2015)
• Underrail (2015)
• Stardew Valley (2016)
• Shadow Tactics: Blades of the Shogun (2016)
• Hollow Knight (2017)
• Thimbleweed Park (2017)
• Hellblade: Senua’s Sacrifice (2017)
• Return of the Obra Dinn (2018)
• Pathologic 2 (2019)
• Outer Wilds (2019)
• Disco Elysium (2019)
EDIT: Am aranjat jocurile in ordine cronologica, luandu-ma dupa data lansarii, si am adaugat Brothers: A Tale of Two Sons si Pathologic 2(daca isi da sleepknot acordul sa folosim un fragment din review-ul sau). Am eliminat Bastion si Dear Esther. Jocurile cu rosu nu au descriere, asa ca daca vreti sa scrieti despre ele, do it.
So, here they are:
• Amnesia: The Dark Descent (2010)
Spoiler for descriere:
TG wrote:Un joc care excelează vizual, artistic, dar și prin intenționatele limitări de gameplay, ce îți imprimă un sentiment de neputință. Mă rog, s-a vorbit și scris destul despre el. Eu îl aleg pentru că îl consider un joc de referință al genului și o experiență... puternică și memorabilă, pentru că ”distractivă” nu ar fi cuvântul potrivit. Țin minte că m-a lovit destul de bine la acel moment și e cred singurul din genul său pe care l-aș pune în lista asta.
Spoiler for descriere:
Cel mai bun joc din seria Total War, Shogun 2 reușește să construiască un echilibru excelent între dificultate și fun factor. Este ajutat și de atmosfera superbă și de estetica inspirată din arta japoneză, lucru la care Creative Assembly s-au întrecut pe ei înșiși.
Spoiler for descriere:
marvas wrote: ↑18 Feb 2019, 00:21 De parca are nevoie de prezentare. Pentru mine seria Portal reprezinta chintesenta JOCULUI. Un melanj de gameplay, poveste si umor cum nu am mai intalnit pana la el sau de la el incoace. Portal 2 a imbunatatit primul joc la toate capitolele si cred ca s-au speriat cei de la Valve de cat de bine le-a iesit, incat nu mai au curajul sa scoata a 3-a iteratie. Daca o rasa extraterestra mi-ar cere sa le exemplific ce inseamna "jocurile", le-as da un cod de Steam pentru Portal 2.
Spoiler for descriere:
Mahdi wrote:Într-un peisaj dominat ba de open world-uri anoste, ba de filme interactive cu porțiuni de combat mediocru, Dark Souls a fost o neașteptată gură de aer proaspăt. Da, mult trâmbițata lui dificultate e mai degrabă un produs al memelor răsuflate, dar faptul că un asemenea concept s-a înfipt atât de adânc în imaginarul gameristic arată și nivelul foarte ridicat al casualness-ului în rândurile noii generații de jocuri.
Deși clonele fidele au fost relativ puține, Dark Souls continuă să exercite o influență aproape mistică în lumea jocurilor. De câte ori n-ați dat ochii peste cap la afirmații de genul "jocul nostru este o combinație de Dark Souls și x"? Acest lucru putând însemna oricare dintre următoarele: că jocul e puțin mai greu decât media, că are niveluri interconectate, că are lore care nu ți se dă mură-n gură, că...
• The Binding of Isaac (2011)
Spoiler for descriere:
Mahdi wrote:Din valul de indies de la începutul deceniului, The Binding of Isaac a fost cel care mi-a plăcut cel mai mult. Este încă o dovadă că nu contează așa de mult premisa sau povestea unui joc, atâta timp cât gameplay-ul e tight af. Și să recunoaștem, ideea de a alerga cu un borac într-o pivniță și a distruge cu biluțe de lacrimi tot felul de monstruleți plini de bube sau făcuți din caca nu este ceva care să inspire prea mult interes. Substratul cu note autobiografice despre abuzurile din copilărie și îndoctrinarea religioasă ar fi putut fi supralicitat într-un joc hipsteresc „deep”. Dar nu, The Binding of Isaac este un joc superb, cu gameplay foarte adictiv. Acest sequel-remake este varianta sa definitivă și v-o recomand călduros, mai ales dacă vă plac roguelites și dintr-un motiv sau altul n-ați apucat să îl încercați pe acesta.
• Crusader Kings 2 (2012)
Spoiler for descriere:
Mahdi wrote:Poate că nu l-am jucat decât 120 de ore, un număr infim față de cât investesc pasionații de grand strategies în aceste jocuri, dar sunt 120 de ore în care am suferit și am jubilat intens, trăind zeci de vieți de monarhi și legând adevărate epopei din simple succesiuni de evenimente aleatoare. A fost primul joc de tip grand strategy pe care l-am jucat. De asemenea, a fost și ultimul. La capătul acelor 120 de ore am început să îmi dau seama că doar zgâriasem suprafața, și mai era mult de explorat. Am privit în abisul sutelor de ore pe care urma să le joc și nu m-am putut îndura să mă arunc. Dar rămâne pe un loc special în inima mea.
• Journey (2012)
Spoiler for descriere:
TaikoKaira wrote: ↑13 Sep 2020, 17:55 Arta se regăsește în multe forme. Fie că vorbim despre muzică, literatură, artă plastică sau dramatică, aceasta ne înconjoară în moduri neașteptate. În Journey, arta se manifestă peste tot: în zborul protagonistului prin dunele de nisip, în coloana sonoră condusă de violoncel, în tonurile de galben, portocaliu, verde și albastru. Fără nici o linie de dialog, acest joc stârnește multe emoții, îndemnându-te să pornești într-o călătorie care definește splendoarea unei vieți. Începi plin de curiozitate și dornic de aventură, având mereu în față măreția muntelui, care este totodată destinația ta finală. Însă, de-a lungul călătoriei, vei întâmpina încercări și greutăți însemnate. Poți alege dacă vei înfrunta obstacolele acestei lumi singur sau alături de un străin. Dacă îți vei lega destinul de o altă entitate, coloana sonoră va fi îndrumată de încă două instrumente - harpa și viola. Modul în care Journey proiectează atât de multe tipuri de artă într-o armonie perfectă face această experiență cu adevărat specială.
• Telltale’s The Walking Dead (2012)
Spoiler for descriere:
Triggerix wrote:Lee Everett pornește într-o călătorie prin apocalipsa zombie pentru a-și găsi familia pe drum întâlnind, printre alte personaje, și o fetiță de opt ani pe nume Clementine. Relația lor evoluează pe durata jocului iar la final ajunge să fie ca cea dintre tată și fiică. Pentru mine este a coming of age story pentru amândoi.
Cel mai bun joc Telltale și cel mai bun din seria TWD.
• FTL: Faster Than Light (2012)
Spoiler for descriere:
Unul dintre predecesorii avalansei de jocuri roguelike din deceniul 2010, FTL este o experienta de neratat care combina explorarea spatiala cu lupte pe muchie de cutit si zone generate aleator. Astfel fiecare trecere prin FTL este o experienta noua care va tine plictiseala la distanta.
• XCOM: Enemy Unknown (2012)
Spoiler for descriere:
Cristan wrote:Un joc tactic pe ture sublim, în care preluăm comanda unei mici rezistențe de soldați în fața unei invazii extraterestre în confruntări pline de tensiune la fiecare mutare pe câmpul de luptă.
• Hotline Miami (2012)
Spoiler for descriere:
O explozie de sunet, culoare si violenta, Hotline Miami este un joc aparte. Desi este neiertator ca si dificultate iar povestea nu este prea clara de la inceput, Hotline Miami are o atmosfera unica de caseta VHS. Cu muzica sa synthwave si aspectul retro, suntem transpusi intr-un Miami cu nuante de mov, unde ajungem sa repetam cate un nivel numai ca sa ascultam muzica excelenta.
• Primordia (2012)
Spoiler for descriere:
Dincolo de povestea cu inserții filozofice și teologice, în care omul este un zeu de mult disparut care a lăsat în urmă o lume ruginită, Primordia are ca fundamente speranța și melancolia. Speranța că tu, pus în circuitele lui Horatio Nullbuilt, poți schimba lucrurile sau le poți distruge prin deciziile pe care le iei. Prin profunzimea sa, Primordia este unul dintre jocurile must play ale genului adventure.
• Brothers: A Tale of Two Sons (2013)
Spoiler for descriere:
Brothers mi-a oferit niste momente superbe si l-am ales pentru povestea simpla, dar umana si emotionanta, pentru atmosfera sa de basm si pentru peisajele frumoase. Actiunea urmareste peripitiile a doi frati plecati sa gaseasca un leac pentru tatal lor aflat pe moarte, iar jocul te lasa sa-i "controlezi" pe amandoi in acelasi timp. Multi recomanda un controller, dar eu l-am terminat din tastatura. Ba chiar as putea spune ca jucatul pe tastatura adauga putin la capitolul imersiune. E greoi si simti cateodata ca te zbati, exact ca personajele. Brothers se poate gasi foarte ieftin si il recomand neaparat. Macar pentru experienta, mai ales ca tine doar 3-4 ore.
• Grand Theft Auto V (2013)
Spoiler for descriere:
ola small dickie wrote: ↑18 Feb 2019, 18:26 Cel mai bun joc din seria GTA. Il are pe Trevor si are zone rurale si zone naturale, de salbaticie. Exact ce mi-a placut cel mai mult la San Andreas. Numai ca aici totul e si mai misto. E escapda de neuitat. L-am terminat dar va ramane mult timp shortcutul pe desktop, mai intru din cand in cand sa vad ce mai fac Trevor, Michael si Franklin.
• Divinity: Original Sin (2014)
Spoiler for descriere:
Cristan wrote: Un RPG modern, complex, dar accesibil, ce aduce o lume fantastică imensă, colorată și plină de umor, ce îmbină cu succes mecanici de joc variate și un sistem de luptă extrem de versatil.
• The Witcher 3: Wild Hunt (2015)
• SOMA (2015)
Spoiler for descriere:
Triggerix wrote:2104, PATHOS-II sunt locul și timpul în care Simon Jarrett se trezește după ce participă la un CT-scan experimental pentru a încerca să reducă traumele produse în urma unui accident de mașină aproape fatal. Simon trebuie să descopere de ce se află acolo și ce s-a întâmplat cu toată echipa din outpost-urile împrăștiate prin oceanul Atlantic, făcând descoperiri macabre și fiind nevoit să se lupte atât cu inamici exterior cât și cu propria... persoană.
Ăsta a fost unul din jocurile alea mai grele de jucat pentru mine. Atmosfera e genială și temele pe care le prezintă sunt destul de interesante și încărcate emoțional din punctul de vedere al unui om cu conștiință
• Underrail (2015)
Spoiler for descriere:
TG wrote:E o realizare de excepție care scoate tot ce e mai bun în față atât din genul din care face parte dar și din modul în care a fost efectiv dezvoltat, fără distragerile industriei AAA. Dar pe cât e de impresionant pe atât de greu e de văzut, nu vreau să intru acum în polemici cu privire la ce ar trebui să fie un joc, pot spune însă că pentru mine Underrail e exact ceea ce ar trebui să fie un joc. A fost o potrivire aproape divină, nici mie nu-mi venea să cred cât de mult îmi place când îl jucam și cum reușea să mă impresioneze când credeam că nu mai poate să facă asta. Nu cred că a existat alt moment când expresia ”instant classic” s-a potrivit atât de bine.
• Stardew Valley (2016)
Spoiler for descriere:
Cristan wrote:Un fermecător „simulator” de viață ideală la țară, plin de activități și obiective în jurul fermei și micii comunități din apropiere, totul pe ritmul domol al curgerii zilelor și anotimpurilor.
• Shadow Tactics: Blades of the Shogun (2016)
Spoiler for descriere:
TG wrote: ↑13 Feb 2018, 09:20 Un joc tare simpatic, gameplay bine gândit, tot felul de elemente ce se introduc treptat și păstrează fiecare misiune fresh. Stil artistic miștocuț, destul de clever pe alocuri, un fel de Kung Fu Panda.
Nu am terminat vreun Commandos, e un regret de al meu că nu am aprofundat jocurile de genul ăsta, așa că Shadow Tactics a picat perfect, nu cred că voi avea timp să reiau misiunile pentru badge-uri (ăsta e genul de joc la care chiar merită să urmărești medaliile), dar cu siguranță voi juca un eventual sequel.
• Hollow Knight (2017)
Spoiler for descriere:
cg1700 wrote: ↑28 Feb 2019, 16:12Metroidvania-urile sunt unul din genurile mele preferate de jocuri. De cand am incercat asa la plesneala un Castlevania emulat pentru GBA cand eram in liceu m-am indragostit de formula asta si am jucat aproape toate Castlevania-urile in genul asta. In ziua de azi genul e destul de popular mai ales printre developerii indie si am tot primit de-a lungul anilor astfel de jocuri, cum ar fi Ori and the Blind Forest, Momodora 4 sau Axiom Verge, insa probabil cel mai bun dintre toate e Hollow Knight.
Ca structura generala e un Metroidvania clasic insa punctul lui forte e faptul ca adauga peste scheletul de Metroidvania elemente de story, setting si personaje imprumutate direct din Dark Souls si face o treaba foarte buna. Desi multe jocuri au incercat sa foloseasca elentele astea din Dark Souls cu diverse grade de succes, Hollow Knight o face extraordinar de bine, si faptul ca toate personajele sunt insecte si tot world building-ul care vine de pe urma acestei alegeri il fac sa se remarce ca o experienta unica si nu ca "jocul ala care e un ripoff 2D de Dark Souls" cum e considerat de exemplu Salt and Sanctuary.
Pe langa elementele astea, Hollow Knight e si unul din Metroidvania-urile cu cel mai lare grad de libertate pe care le-am vazut. De multe ori jocurile de genul pot sa fie in realitate foarte liniare cu o singura directie in care sa te poti duce atunci cand obtii o abilitate noua, insa in Hollow Knight dupa ce treci de primele 2-3 zone ai o gramada de directii de explorat ceea ce e ajutat si de faptul ca harta e uriasa, probabil cea mai mare pe care am vazut-o vreodata intr-un Metroidvania. Mie in general nu prea imi place explorarea in jocuri dar Metroidvania-urile sunt probabil singurul gen de jocuri unde asta imi face placere. Probabil e din cauza ca imi place sa vad cum se umple harta si in plus harta iti arata usor locurile in care te mai poti duce ca sa explorezi mai departe.
In plus, HK mai are inca o chestie pe care o apreciez foarte mult in jocuri de genul si anume boss fight-uri faine. Sunt o gramada si nu cred ca a fost vreuna care sa nu imi fi placut, prefarata mea fiind probabil Dung Defender. Per total HK mi se pare unul din jocurile pe care toata lumea ar trebui sa il incerce, mai ales ca e foarte ieftin pentru cantitatea de content pe care o ofera.
• Thimbleweed Park (2017)
Spoiler for descriere:
ola small dickie wrote:Unul dintre tatucii genului, Ron Gilbert, ne-a dat Maniac Mansion si Monkey Island acum vreo 30 de ani. Ma gandeam daca dupa atata amar de ani inca le mai are cand a anuntat Thimbleweed Park. Dupa ce l-am jucat si terminat pot sa zic ca Ron le are si acum, cu varf. Unul din cele mai bune jocuri adventure evah!
• Hellblade: Senua’s Sacrifice (2017)
Spoiler for descriere:
TaikoKaira wrote: ↑13 Sep 2020, 17:55 Un joc despre subconștientul uman deghizat sub forma unui joc de acțiune, ce reușește să transpună o afecțiune psihică serioasă într-o experiență de joc unică.
• Return of the Obra Dinn (2018)
Spoiler for descriere:
Return of the Obra Dinn nu este un adventure pe care îl pot compara cu altele. Abundă în originalitate și îi va oferi multe ore plăcute jucătorului răbdător, care vrea să fie cât mai minuțios și privește toată experiența ca pe una meditativă. Îl recomand cu căldură celor care vor o experiență de-a detectivul făcută cum trebuie. Dacă m-ar pune cineva să dau exemple de jocuri pe care le consider opere de artă, RotOD ar fi unul dintre acestea. O sinestezie în care logica triumfă, Obra Dinn reprezintă jocul atât intelectualizat cât și distractiv.
• Pathologic 2 (2019)
Spoiler for descriere:
sleepknot wrote: ↑19 Jul 2020, 20:21 Frizând granița dintre revelație și auto-inițiere, Pathologic 2 topește cele două lumi, izbutind nu atât virtualizarea realității, cât realizarea virtualului, paradoxal abolind granița dintre ele ca orice opera de artă autentică. Doar timpul ne va arată dacă Pathologic 2 va ajunge să influențeze noi forme de jocuri video - sau dacă va rămâne ca un virus sofisticat, latent, așteptând momentul oportun de a schimba cu forța un mediu adeseori blocat între platitudine și clișee.
• Outer Wilds (2019)
Spoiler for descriere:
Mahdi wrote: ↑4 Jan 2020, 19:46 Cere multă răbdare, în special la început. Dar o dată ce te obișnuiești cu controlul și mersul lucrurilor, încep să apară momentele unice, demne să fie alese la un draft de gen. Finalul în special e de o intensitate aproape kubrickiană. La fel ca Disco, e un joc pus sub eticheta unui gen, fără ca aceasta să i se potrivească prea bine. Este un joc adventure, dar nu se joacă precum un adventure convențional - cu obiecte în inventar, puzzle-uri complexe și progresie liniară. Rămâne în principal un joc de explorare, cu o poveste pusă cap la cap din numeroase fragmente răspândite pe feluritele planete care-i compun lumea. Probabil ce ar fi trebuit să fie No Man's Sky dacă șaii ăia n-o dădeau în bară.
Voi acorda calificativul 9,5/10 acestui joc. Dacă deceniul ăsta - în mod arbitrar și neoficial definit ca cel începând cu 2020 - va avea jocuri la fel de cool, suntem pe mâini bune.
• Disco Elysium (2019)
EDIT: Am aranjat jocurile in ordine cronologica, luandu-ma dupa data lansarii, si am adaugat Brothers: A Tale of Two Sons si Pathologic 2(daca isi da sleepknot acordul sa folosim un fragment din review-ul sau). Am eliminat Bastion si Dear Esther. Jocurile cu rosu nu au descriere, asa ca daca vreti sa scrieti despre ele, do it.
Spoiler for descrieri pentru S&T:
• Amnesia: The Dark Descent (2010)
Un joc care excelează vizual, artistic, dar și prin intenționatele limitări de gameplay, ce îți imprimă un sentiment de neputință. Un joc de referință al genului horror și o experiență puternică și memorabilă. – TG
• Total War: Shogun 2 (2011)
Cel mai bun joc din seria Total War, Shogun 2 reușește să construiască un echilibru excelent între dificultate și distracție. – Azad
• Portal 2 (2011)
Un melanj de gameplay, poveste și umor cum nu am mai întâlnit până la el sau de la el încoace. Portal 2 a îmbunătățit primul joc la toate capitolele. – marvas
• Dark Souls (2011)
Într-un peisaj dominat ba de open world-uri anoste, ba de filme interactive cu porțiuni de combat mediocru, Dark Souls a fost o neașteptată gură de aer proaspăt. Da, mult trâmbițata lui dificultate e mai degrabă un produs al memelor răsuflate, dar faptul că un asemenea concept s-a înfipt atât de adânc în imaginarul gameristic arată și nivelul foarte ridicat al casualness-ului în rândurile noii generații de jocuri.
Deși clonele fidele au fost relativ puține, Dark Souls continuă să exercite o influență aproape mistică în lumea jocurilor. De câte ori n-ați dat ochii peste cap la afirmații de genul "jocul nostru este o combinație de Dark Souls și x"? Acest lucru putând însemna oricare dintre următoarele: că jocul e puțin mai greu decât media, că are niveluri interconectate, că are lore care nu ți se dă mură-n gură, că... – Mahdi
• The Binding of Isaac (2011)
Din valul de indies de la începutul deceniului, The Binding of Isaac a fost cel care mi-a plăcut cel mai mult. Este încă o dovadă că nu contează așa de mult premisa sau povestea unui joc, atâta timp cât gameplay-ul e tight af. Și să recunoaștem, ideea de a alerga cu un borac într-o pivniță și a distruge cu biluțe de lacrimi tot felul de monstruleți plini de bube sau făcuți din caca nu este ceva care să inspire prea mult interes. Substratul cu note autobiografice despre abuzurile din copilărie și îndoctrinarea religioasă ar fi putut fi supralicitat într-un joc hipsteresc „deep”. Dar nu, The Binding of Isaac este un joc superb, cu gameplay foarte adictiv. Acest sequel-remake este varianta sa definitivă și v-o recomand călduros, mai ales dacă vă plac roguelites și dintr-un motiv sau altul n-ați apucat să îl încercați pe acesta. – Mahdi
• Crusader Kings 2 (2012)
Poate că nu l-am jucat decât 120 de ore, un număr infim față de cât investesc pasionații de grand strategies în aceste jocuri, dar sunt 120 de ore în care am suferit și am jubilat intens, trăind zeci de vieți de monarhi și legând adevărate epopei din simple succesiuni de evenimente aleatoare. A fost primul joc de tip grand strategy pe care l-am jucat. De asemenea, a fost și ultimul. La capătul acelor 120 de ore am început să îmi dau seama că doar zgâriasem suprafața, și mai era mult de explorat. Am privit în abisul sutelor de ore pe care urma să le joc și nu m-am putut îndura să mă arunc. Dar rămâne pe un loc special în inima mea. – Mahdi
• Journey (2012)
Journey este un joc în care arta se manifestă peste tot: în zborul protagonistului prin dunele de nisip, în coloana sonoră, în culorile sale. Fără nici o linie de dialog, acesta stârnește multe emoții, îndemnându-te să pornești într-o călătorie care definește splendoarea unei vieți. – TaikoKaira
• Telltale’s The Walking Dead (2012)
Lee Everett pornește într-o călătorie prin apocalipsa zombie pentru a-și găsi familia pe drum întâlnind, printre alte personaje, și o fetiță de opt ani pe nume Clementine. Relația lor evoluează pe durata jocului iar la final ajunge să fie ca cea dintre tată și fiică. O poveste despre maturizare care li se aplică ambelor personaje. – Triggerix
• FTL: Faster Than Light (2012)
Unul dintre predecesorii avalanșei de jocuri roguelike din deceniul 2010, FTL este o experiență de neratat care combină explorarea spațială cu lupte pe muchie de cuțit și zone generate aleator. Fiecare trecere prin FTL este o experiență nouă care va ține plictiseala la distanță. – Azad
• XCOM: Enemy Unknown (2012)
Un joc tactic pe ture sublim, în care preluăm comanda unei mici rezistențe de soldați în fața unei invazii extraterestre în confruntări pline de tensiune la fiecare mutare pe câmpul de luptă. – Cristan
• Hotline Miami (2012)
O explozie de sunet, culoare și violență, Hotline Miami este un joc aparte. Deși este neiertător ca și dificultate, Hotline Miami are o atmosferă unică de casetă VHS din care nu vrem să ieșim. – Azad
• Primordia (2012)
Dincolo de povestea cu inserții filozofice și teologice, Primordia are ca fundamente speranța și melancolia. Prin profunzimea sa, Primordia este unul dintre jocurile care trebuie măcar încercate într-o viață. – Azad
• Brothers: A Tale of Two Sons (2013)
Brothers este un joc superb prin povestea simplă, dar umană și emoționantă, prin atmosfera de basm și prin peisajele frumoase. Uneori se joacă greoi, dar asta doar adaugă la farmec. – Azad
• Grand Theft Auto V (2013)
Un joc considerat de mulți cel mai bun din seria GTA. Are cea mai mare hartă dintre toate jocurile Grand Theft Auto și oferă câte ceva pentru toți jucătorii. O escapadă de neuitat care va rămâne instalată mult timp pe calculatoarele jucătorilor pentru rejucabilitatea sa. – ola
• Divinity: Original Sin (2014)
Un RPG modern, complex, dar accesibil, ce aduce o lume fantastică imensă, colorată și plină de umor, ce îmbină cu succes mecanici de joc variate și un sistem de luptă extrem de versatil. – Cristan
• The Witcher 3: Wild Hunt (2015)
• SOMA (2015)
Probabil cel mai bun joc horror din toate timpurile, SOMA duce oroarea la un alt nivel, dincolo de tiparele clasice ale genului cu care ne-am obișnuit deja. – Azad
• Underrail (2015)
E o realizare de excepție care scoate tot ce e mai bun în față atât din genul din care face parte dar și din modul în care a fost efectiv dezvoltat, fără distragerile industriei AAA. – TG
• Stardew Valley (2016)
Un fermecător „simulator” de viață ideală la țară, plin de activități și obiective în jurul fermei și micii comunități din apropiere, totul pe ritmul domol al curgerii zilelor și anotimpurilor. – Cristan
• Shadow Tactics: Blades of the Shogun (2016)
Un joc tare simpatic, gameplay bine gândit, tot felul de elemente ce se introduc treptat și păstrează fiecare misiune fresh. – TG
• Hollow Knight (2017)
Un Metroidvania clasic, însa punctul lui forte constă în faptul că adaugă peste scheletul de Metroidvania elemente de poveste, amplasare și personaje împrumutate direct din Dark Souls și face o treabă foarte bună. – cg1700
• Thimbleweed Park (2017)
Unul dintre părinții genului adventure, Ron Gilbert, ne-a dat Maniac Mansion și Monkey Island acum vreo 30 de ani. Thimbleweed Park este cea mai nouă creație a lui și unul dintre cele mai bune jocuri adventure ale tuturor timpurilor. – ola
• Hellblade: Senua’s Sacrifice (2017)
Un joc despre subconștientul uman deghizat sub forma unui joc de acțiune, ce reușește să transpună o afecțiune psihică serioasă într-o experiență de joc unică. – TaikoKaira
• Return of the Obra Dinn (2018)
Return of the Obra Dinn nu este un adventure pe care îl pot compara cu altele. Abundă în originalitate și îi va oferi multe ore plăcute jucătorului răbdător, care vrea să fie cât mai minuțios și privește toată experiența ca pe una meditativă. – Azad
• Pathologic 2 (2019)
Frizând granița dintre revelație și auto-inițiere, Pathologic 2 topește cele două lumi, izbutind nu atât virtualizarea realității, cât realizarea virtualului, paradoxal abolind granița dintre ele ca orice opera de artă autentică. – sleepknot
• Outer Wilds (2019)
Cere multă răbdare, în special la început. Dar o dată ce te obișnuiești cu controlul și mersul lucrurilor, încep să apară momentele unice, demne să fie alese la un draft de gen. Finalul în special e de o intensitate aproape kubrickiană. La fel ca Disco, e un joc pus sub eticheta unui gen, fără ca aceasta să i se potrivească prea bine. Este un joc adventure, dar nu se joacă precum un adventure convențional - cu obiecte în inventar, puzzle-uri complexe și progresie liniară. Rămâne în principal un joc de explorare, cu o poveste pusă cap la cap din numeroase fragmente răspândite pe feluritele planete care-i compun lumea. Probabil ce ar fi trebuit să fie No Man's Sky dacă șaii ăia n-o dădeau în bară.
Voi acorda calificativul 9,5/10 acestui joc. Dacă deceniul ăsta - în mod arbitrar și neoficial definit ca cel începând cu 2020 - va avea jocuri la fel de cool, suntem pe mâini bune. – Mahdi
• Disco Elysium (2019)
Un joc care excelează vizual, artistic, dar și prin intenționatele limitări de gameplay, ce îți imprimă un sentiment de neputință. Un joc de referință al genului horror și o experiență puternică și memorabilă. – TG
• Total War: Shogun 2 (2011)
Cel mai bun joc din seria Total War, Shogun 2 reușește să construiască un echilibru excelent între dificultate și distracție. – Azad
• Portal 2 (2011)
Un melanj de gameplay, poveste și umor cum nu am mai întâlnit până la el sau de la el încoace. Portal 2 a îmbunătățit primul joc la toate capitolele. – marvas
• Dark Souls (2011)
Într-un peisaj dominat ba de open world-uri anoste, ba de filme interactive cu porțiuni de combat mediocru, Dark Souls a fost o neașteptată gură de aer proaspăt. Da, mult trâmbițata lui dificultate e mai degrabă un produs al memelor răsuflate, dar faptul că un asemenea concept s-a înfipt atât de adânc în imaginarul gameristic arată și nivelul foarte ridicat al casualness-ului în rândurile noii generații de jocuri.
Deși clonele fidele au fost relativ puține, Dark Souls continuă să exercite o influență aproape mistică în lumea jocurilor. De câte ori n-ați dat ochii peste cap la afirmații de genul "jocul nostru este o combinație de Dark Souls și x"? Acest lucru putând însemna oricare dintre următoarele: că jocul e puțin mai greu decât media, că are niveluri interconectate, că are lore care nu ți se dă mură-n gură, că... – Mahdi
• The Binding of Isaac (2011)
Din valul de indies de la începutul deceniului, The Binding of Isaac a fost cel care mi-a plăcut cel mai mult. Este încă o dovadă că nu contează așa de mult premisa sau povestea unui joc, atâta timp cât gameplay-ul e tight af. Și să recunoaștem, ideea de a alerga cu un borac într-o pivniță și a distruge cu biluțe de lacrimi tot felul de monstruleți plini de bube sau făcuți din caca nu este ceva care să inspire prea mult interes. Substratul cu note autobiografice despre abuzurile din copilărie și îndoctrinarea religioasă ar fi putut fi supralicitat într-un joc hipsteresc „deep”. Dar nu, The Binding of Isaac este un joc superb, cu gameplay foarte adictiv. Acest sequel-remake este varianta sa definitivă și v-o recomand călduros, mai ales dacă vă plac roguelites și dintr-un motiv sau altul n-ați apucat să îl încercați pe acesta. – Mahdi
• Crusader Kings 2 (2012)
Poate că nu l-am jucat decât 120 de ore, un număr infim față de cât investesc pasionații de grand strategies în aceste jocuri, dar sunt 120 de ore în care am suferit și am jubilat intens, trăind zeci de vieți de monarhi și legând adevărate epopei din simple succesiuni de evenimente aleatoare. A fost primul joc de tip grand strategy pe care l-am jucat. De asemenea, a fost și ultimul. La capătul acelor 120 de ore am început să îmi dau seama că doar zgâriasem suprafața, și mai era mult de explorat. Am privit în abisul sutelor de ore pe care urma să le joc și nu m-am putut îndura să mă arunc. Dar rămâne pe un loc special în inima mea. – Mahdi
• Journey (2012)
Journey este un joc în care arta se manifestă peste tot: în zborul protagonistului prin dunele de nisip, în coloana sonoră, în culorile sale. Fără nici o linie de dialog, acesta stârnește multe emoții, îndemnându-te să pornești într-o călătorie care definește splendoarea unei vieți. – TaikoKaira
• Telltale’s The Walking Dead (2012)
Lee Everett pornește într-o călătorie prin apocalipsa zombie pentru a-și găsi familia pe drum întâlnind, printre alte personaje, și o fetiță de opt ani pe nume Clementine. Relația lor evoluează pe durata jocului iar la final ajunge să fie ca cea dintre tată și fiică. O poveste despre maturizare care li se aplică ambelor personaje. – Triggerix
• FTL: Faster Than Light (2012)
Unul dintre predecesorii avalanșei de jocuri roguelike din deceniul 2010, FTL este o experiență de neratat care combină explorarea spațială cu lupte pe muchie de cuțit și zone generate aleator. Fiecare trecere prin FTL este o experiență nouă care va ține plictiseala la distanță. – Azad
• XCOM: Enemy Unknown (2012)
Un joc tactic pe ture sublim, în care preluăm comanda unei mici rezistențe de soldați în fața unei invazii extraterestre în confruntări pline de tensiune la fiecare mutare pe câmpul de luptă. – Cristan
• Hotline Miami (2012)
O explozie de sunet, culoare și violență, Hotline Miami este un joc aparte. Deși este neiertător ca și dificultate, Hotline Miami are o atmosferă unică de casetă VHS din care nu vrem să ieșim. – Azad
• Primordia (2012)
Dincolo de povestea cu inserții filozofice și teologice, Primordia are ca fundamente speranța și melancolia. Prin profunzimea sa, Primordia este unul dintre jocurile care trebuie măcar încercate într-o viață. – Azad
• Brothers: A Tale of Two Sons (2013)
Brothers este un joc superb prin povestea simplă, dar umană și emoționantă, prin atmosfera de basm și prin peisajele frumoase. Uneori se joacă greoi, dar asta doar adaugă la farmec. – Azad
• Grand Theft Auto V (2013)
Un joc considerat de mulți cel mai bun din seria GTA. Are cea mai mare hartă dintre toate jocurile Grand Theft Auto și oferă câte ceva pentru toți jucătorii. O escapadă de neuitat care va rămâne instalată mult timp pe calculatoarele jucătorilor pentru rejucabilitatea sa. – ola
• Divinity: Original Sin (2014)
Un RPG modern, complex, dar accesibil, ce aduce o lume fantastică imensă, colorată și plină de umor, ce îmbină cu succes mecanici de joc variate și un sistem de luptă extrem de versatil. – Cristan
• The Witcher 3: Wild Hunt (2015)
• SOMA (2015)
Probabil cel mai bun joc horror din toate timpurile, SOMA duce oroarea la un alt nivel, dincolo de tiparele clasice ale genului cu care ne-am obișnuit deja. – Azad
• Underrail (2015)
E o realizare de excepție care scoate tot ce e mai bun în față atât din genul din care face parte dar și din modul în care a fost efectiv dezvoltat, fără distragerile industriei AAA. – TG
• Stardew Valley (2016)
Un fermecător „simulator” de viață ideală la țară, plin de activități și obiective în jurul fermei și micii comunități din apropiere, totul pe ritmul domol al curgerii zilelor și anotimpurilor. – Cristan
• Shadow Tactics: Blades of the Shogun (2016)
Un joc tare simpatic, gameplay bine gândit, tot felul de elemente ce se introduc treptat și păstrează fiecare misiune fresh. – TG
• Hollow Knight (2017)
Un Metroidvania clasic, însa punctul lui forte constă în faptul că adaugă peste scheletul de Metroidvania elemente de poveste, amplasare și personaje împrumutate direct din Dark Souls și face o treabă foarte bună. – cg1700
• Thimbleweed Park (2017)
Unul dintre părinții genului adventure, Ron Gilbert, ne-a dat Maniac Mansion și Monkey Island acum vreo 30 de ani. Thimbleweed Park este cea mai nouă creație a lui și unul dintre cele mai bune jocuri adventure ale tuturor timpurilor. – ola
• Hellblade: Senua’s Sacrifice (2017)
Un joc despre subconștientul uman deghizat sub forma unui joc de acțiune, ce reușește să transpună o afecțiune psihică serioasă într-o experiență de joc unică. – TaikoKaira
• Return of the Obra Dinn (2018)
Return of the Obra Dinn nu este un adventure pe care îl pot compara cu altele. Abundă în originalitate și îi va oferi multe ore plăcute jucătorului răbdător, care vrea să fie cât mai minuțios și privește toată experiența ca pe una meditativă. – Azad
• Pathologic 2 (2019)
Frizând granița dintre revelație și auto-inițiere, Pathologic 2 topește cele două lumi, izbutind nu atât virtualizarea realității, cât realizarea virtualului, paradoxal abolind granița dintre ele ca orice opera de artă autentică. – sleepknot
• Outer Wilds (2019)
Cere multă răbdare, în special la început. Dar o dată ce te obișnuiești cu controlul și mersul lucrurilor, încep să apară momentele unice, demne să fie alese la un draft de gen. Finalul în special e de o intensitate aproape kubrickiană. La fel ca Disco, e un joc pus sub eticheta unui gen, fără ca aceasta să i se potrivească prea bine. Este un joc adventure, dar nu se joacă precum un adventure convențional - cu obiecte în inventar, puzzle-uri complexe și progresie liniară. Rămâne în principal un joc de explorare, cu o poveste pusă cap la cap din numeroase fragmente răspândite pe feluritele planete care-i compun lumea. Probabil ce ar fi trebuit să fie No Man's Sky dacă șaii ăia n-o dădeau în bară.
Voi acorda calificativul 9,5/10 acestui joc. Dacă deceniul ăsta - în mod arbitrar și neoficial definit ca cel începând cu 2020 - va avea jocuri la fel de cool, suntem pe mâini bune. – Mahdi
• Disco Elysium (2019)